Plumb topit (2)

A doua zi, eram vinovat pentru cantitatea de plumb topit turnată în mânerul cuțitului: „Nu mi-ai spus cât să torn!”. „M-am gândit că mânerul va fi greu, dar am socotit că știi ce faci!”. „L-am refăcut. Am topit, încă o dată plumbul și l-am scos din mâner”.

După ce am încheiat discuția, pe o asemenea temă, a zdrăngănelii din mâner, A. D. a rămas cu ochii pironiți în geam: „Pare a bate vântul afară. Eu văd frunzele de plop, dar după clătinarea lor nu te poți lua, fiindcă frunza plopului se bate și când nu este vânt, frunza plopului și a dorului”.

După o asemenea abatere, de la metal la suflet, ne-am întins, ca pe iarbă, la o discuție despre suflet, cum Diogene a avut tăria să se rupă de cele urbane, pentru un trai auster, ascunzându-se, vederii oamenilor, în butoi. Ulterior, am revenit mai încoace, în era de după Cristos: „Nu există nimic după moarte!” – a concluzionat A. D. Și eu am consimțit, inițial, însă, după o secundă, am revenit cu observația: „Dar Cristos a existat. Imaginează-ți că vine unul acum și ne vorbește despre alt Dumnezeu, despre altceva, l-ai crede? Nu. L-ai crede nebun, însă Iisus a convins prin minuni. Sau Sf. Andrei: a venit într-o țară, în Dacia, ai cărei locuitori susțineau că-l văd pe Zamolxe, lângă ei și de aceea nu se temeau de moarte, având siguranța de a intra în lumea zeului lor, care, de fapt, era un semizeu, elev al lui Pitagora. L-ar fi putut ucide pe Sf. Andrei, fiindcă le-ar fi defăimat zeul, dar, după cum se spune, Sfântul avea, asupra lui, Duhul Sfânt, care atrăgea oamenii etc.”.

Am sorbit o gură de cafea, mai dulce decât o beau în mod obișnuit. „O făcui mai dulce, mi-a confirmat A. D. Pusei apă la fiert și pentru ceai și pentru cafea și nu am aproximat cum trebuie cantitățile”.

Încălzit și urmărit de ecoul discuțiilor, precum aceea despre Mobre V. care, îmi spunea A. D., încerca să convingă lumea asupra binelui nepoatei lui, am șters-o către sală, acolo unde aveam să-mi pun la punct viitorul curs, decis a nu mai descifra și calcula plumbul nimănui, decât, poate, textul lui Bacovia, familiar mie prin conotații profunde.

Un gând despre „Plumb topit (2)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *