De c\u00e2te ori m\u0103n\u00e2nc fasole, \u00eemi aduc aminte de acest fel culinar pe care mi l-a preg\u0103tit mama Ioana, pe c\u00e2nd eram \u00een clasa a IV-a; venisem de la \u0219coal\u0103, pe z\u0103pad\u0103. Undeva, pe traseu, era un deal. Nu puteam trece f\u0103r\u0103 s\u0103 nu m\u0103 dau ca un schior pe acea p\u00e2rtie improvizat\u0103, frecventat\u0103 de mul\u021bi copii. Nu am c\u0103zut niciodat\u0103 \u00een lunecu\u0219ul meu temerar. Al\u021bii se mai rostogoleau sau cereau sprijin de pe margine, s\u0103-i \u021bin\u0103 de bra\u021be, \u00een schiatul abrupt. N-a fost dat\u0103 s\u0103-mi fie team\u0103, precum nici de minge, oric\u00e2t de tare ar fi fost \u0219utat\u0103 \u0219i de la orice distan\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ajuns acas\u0103, atmosfera din camer\u0103, specific patriarhal\u0103 (foc \u00een sob\u0103, parfum de gutui \u00een camer\u0103) m-a relaxat \u0219i am uitat de ritmul scolastic. <\/p>\n\n\n\n
Deun\u0103zi, mama mi-a dat o g\u0103leat\u0103 de varz\u0103 murat\u0103: \u201eO \u021bii \u0219i tu \u00een garaj. C\u00e2nd ai poft\u0103, iei de acolo o felie, c\u0103 eu nici nu a\u0219teptam s\u0103 se acreasc\u0103 bine \u0219i la dou\u0103-trei zile, m\u0103 duceam \u0219i rupeam c\u00e2teva foi albe din varza cufundat\u0103 \u00een butoi\u201d. <\/p>\n\n\n\n
P\u00e2n\u0103 \u00een 2007, c\u00e2nd mai mergeam la D\u0103buleni, bunica de acolo era interesat\u0103 de culoarea zemii (era ca a rubinului). Lua din beci zeama \u00eentr-un vas de sticl\u0103: \u201eAm poft\u0103 s\u0103 beau, dar nu pot, de la fiere\u201d – mi se dest\u0103inuia. \u00cembiat de culoare, am b\u0103ut pentru prima dat\u0103 zeam\u0103 de varz\u0103, atunci. Precum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la cafea, c\u00e2nd te a\u0219tep\u021bi la mai mult de la gustul ei, cel pu\u021bin pe m\u0103sura mirosului deosebit, \u0219i te cuprinde regretul c\u0103 parfumul e imperial \u0219i gustul doar sclav, luam pu\u021bin pe limb\u0103, nep\u0103r\u00e2ndu-mi cine \u0219tie ce, dar culoarea \u0219i bobul de piper z\u0103rit \u00een spum\u0103 nu m\u0103 l\u0103sau s\u0103 abandonez licoarea \u0219i luam o gur\u0103 iar. <\/p>\n\n\n\n
Astfel de amintiri mi-au trezit aceste feluri de m\u00e2ncare, \u00een timp ce-mi preg\u0103team salata: varz\u0103 acr\u0103, tocat\u0103 nu m\u0103runt, amestecat\u0103 cu buc\u0103\u021bi m\u0103ricele de ceap\u0103 ro\u0219ie; torn ulei \u0219i presar boia. <\/p>\n\n\n\n
\u00centind dulcea\u021ba de c\u0103p\u0219uni pe biscuit… La gr\u0103dini\u021b\u0103, ne ofereau, \u00eentr-una din pauze, din cutii de lemn, biscui\u021bi simpli, mari, din care m\u00e2ncam, \u00een timp ce stabileam piesele de plastic \u00eentr-un puzzle. <\/p>\n\n\n\n
De la o brio\u0219\u0103, Marcel Proust a plecat \u00een c\u0103utarea timpului pierdut, pe care l-a recuperat \u00eentr-o carte (de unde timpul nu mai poate sc\u0103pa, oric\u00e2t de puternic este). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De c\u00e2te ori m\u0103n\u00e2nc fasole, \u00eemi aduc aminte de acest fel culinar pe care mi l-a preg\u0103tit mama Ioana, pe c\u00e2nd eram \u00een clasa a IV-a; venisem de la \u0219coal\u0103, pe z\u0103pad\u0103. Undeva, pe traseu, era un deal. Nu puteam trece f\u0103r\u0103 s\u0103 nu m\u0103 dau ca un schior pe acea p\u00e2rtie improvizat\u0103, frecventat\u0103 de … Continu\u0103 lectura 21 noiembrie, 2020: Ceva ce nimeni nu ar scrie…<\/span>