\u00cel \u00eenso\u021beam cu m\u00e2ndrie pe domnul profesor: str\u0103lucea ca un zeu, care, spre uimirea celor care-l z\u0103reau, cobor\u00e2se, pentru c\u00e2teva momente, din cerul literaturii, pe care-l st\u0103p\u00e2nea cu for\u021ba frazei scrise. <\/p>\n\n\n\n
Era prin anul 2000… Atunci, mi-a spus aceste vorbe, care, poate, aveau s\u0103-mi explice propria-i intrare \u00een eternitate (la un interval de peste dou\u0103zeci de ani):<\/p>\n\n\n\n
-Toat\u0103 lumea se \u00eentreab\u0103 de ce a murit*, cum s-a \u00eent\u00e2mplat, dar nimeni nu pronun\u021b\u0103: At\u00e2tea zile i-au fost date lui, gata! s-a terminat a\u021ba de pe mosor\u201d.<\/p>\n\n\n\n
V\u0103 da\u021bi seama c\u0103 la aceste vorbe m\u0103 g\u00e2ndeam, pe c\u00e2nd, \u00een biseric\u0103, st\u0103team la capul domnului profesor. De fapt, niciodat\u0103, \u00een discu\u021biile pe care le-am purtat cu dumnealui, poate cu excep\u021bia ultimelor dou\u0103 convorbiri telefonice, nu s-a temut nici de v\u00e2rst\u0103 \/ boal\u0103, nici de moarte. Nici nu se g\u00e2ndea. Era un spirit falnic, un gorun cu v\u00e2rful \u00een cosmos.<\/p>\n\n\n\n
Vorbele m\u0103 remontau pe mine \u00een fa\u021ba acestui moment tragic, datorit\u0103 b\u0103rb\u0103\u021biei pe care o con\u021bineau \u0219i-mi ar\u0103tau, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, de\u0219i nu era nevoie, cine a fost DAN CRISTEA – un b\u0103rbat frumos \u0219i elegant, de\u0219tept (minte brici!) \u0219i afabil: a\u0219a s-a dus \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu (\u201epe mine m\u0103 iube\u0219te Dumnezeu!\u201d \u2013 \u00eel auzeam frecvent exprim\u00e2nd aceast\u0103 \u00eencredere \u00een Cel de Sus), cu z\u00e2mbetul lui specific, pe care nici ultima grimas\u0103 nu l-a \u0219ters.<\/p>\n\n\n\n
I-am s\u0103rutat fruntea \u2013 at\u00e2t de rece! – , c\u00e2nd mi-am luat r\u0103mas-bun, pentru totdeauna, de la un geniu distins \u0219i sunt at\u00e2t de fericit c\u0103 l-am cunoscut! \u00cei invidiam pe cei care l-au \u00eent\u00e2lnit pe Eminescu (pe care domnul profesor \u00eel pre\u021buia \u2013 voi mai scrie pe blog, despre ce mi-a spus despre Eminescu), dar eu l-am cunoscut pe DAN CRISTEA \u0219i i-am fost aproape \u0219i \u0219tiu c\u0103 avea \u00eencredere incomensurabil\u0103 \u00een mine, pe toate planurile.<\/p>\n\n\n\n
*(Decedase, pe teren, un fotbalist promi\u021b\u0103tor).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cel \u00eenso\u021beam cu m\u00e2ndrie pe domnul profesor: str\u0103lucea ca un zeu, care, spre uimirea celor care-l z\u0103reau, cobor\u00e2se, pentru c\u00e2teva momente, din cerul literaturii, pe care-l st\u0103p\u00e2nea cu for\u021ba frazei scrise. Era prin anul 2000… Atunci, mi-a spus aceste vorbe, care, poate, aveau s\u0103-mi explice propria-i intrare \u00een eternitate (la un interval de peste … Continu\u0103 lectura Sunt m\u00e2ndru!<\/span>