{"id":10947,"date":"2024-07-08T17:46:10","date_gmt":"2024-07-08T17:46:10","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=10947"},"modified":"2024-07-08T17:46:30","modified_gmt":"2024-07-08T17:46:30","slug":"10947","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2024\/07\/08\/10947\/","title":{"rendered":"Povestea magului…"},"content":{"rendered":"\n

Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului (marcat\u0103 \u00een basme cu formula: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d) este explicitat\u0103 de Mihai Eminescu \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele<\/em>. Sub raport \u0219tiin\u021bific, momentul coincide cu acela al comunic\u0103rii dintre toate formele materiale, datorit\u0103 acelei particule comune, atomul, care exista sub aceea\u0219i pulsa\u021bie la toate nivelurile de existen\u021b\u0103. Sub aspect religios, perioada vizat\u0103 precede ziua separ\u0103rii cerului de p\u0103m\u00e2nt. Eminescu vede un popor de oameni perfec\u021bi, demni de gra\u021bia divin\u0103. Este ilustrat\u0103, la scar\u0103 planetar\u0103, starea lui Adam, de comunicare direct\u0103 cu divinitatea. P\u0103m\u00e2ntul este un rai, un exportator de modele pentru orice entitate celest\u0103, este descris acel \u00eenceput de lume, despre care poetul sugereaz\u0103 \u00een Luceaf\u0103rul<\/em>: \u201e\u00cen vremi de mult trecute, c\u00e2nd stelele din ceriuri \/ Erau copile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des \/ \u0218i cobor\u00e2nd pe raz\u0103 \u021bara lor de misteruri \/ \u00cen marea cea albastr\u0103 se cufundau ades; \/ C\u00e2nd basmele iubite erau \u00eenc’ adev\u0103ruri, \/ C\u00e2nd g\u00e2ndul era paz\u0103 de vis \u0219i de eres, \/ Era pe lumea asta o m\u00e2ndr\u0103 ‘mp\u0103r\u0103\u021bi \/ Ce – avea popoare m\u00e2ndre, m\u00e2ndre cet\u0103\u021bi o mie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Portretul \u201e\u00eemp\u0103ratului prea mare\u201d este realizat \u00een proximitatea acelor \u00een\u021belep\u021bi din Vechiul Testament<\/em>, caracteriza\u021bi de via\u021b\u0103 lung\u0103 \u0219i de cump\u0103tare. Terra \u00eens\u0103\u0219i apar\u021binea unor entit\u0103\u021bi de tip demiurgic (\u00een al c\u0103ror exerci\u021biu existen\u021bial intra abilitatea de a transforma instant propriile g\u00e2nduri \/ idei \u00een realitate, f\u0103r\u0103 efort manufacturier). Fericirea este posibil\u0103 datorit\u0103 capacit\u0103\u021bii paradisiace a omului de a selecta, \u00een mod clar, \u00eentre \u201evis \u0219i eres\u201d: cele dou\u0103 categorii (grupuri de for\u021be) dominau universul, fiind la dispozi\u021bia p\u0103m\u00e2ntenilor (sorti\u021bi atunci unei vie\u021bi \u00eendelungate), care puteau impune autoritatea visului, forma lor suprem\u0103 de manifestare. <\/p>\n\n\n\n

            \u201eStelele din ceriuri\u201d, fiind \u201ecopile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des\u201d, \u00eentrebuin\u021bau raza primordial\u0103, (probabil fotonii), generatoare a cosmosului, pentru a c\u0103l\u0103tori \u00eentre spa\u021biul lor natal \u0219i p\u0103m\u00e2nt, planet\u0103 a destinderii maximale, un paradis al jocului. \u00cen timp, din cauza afect\u0103rii armoniei, stelele s-au retras \u00een obiectul pe care-l manipulau, \u00een forma de manifestare a acestuia, \u00een raz\u0103, devenind ele \u00eensele l\u0103ca\u0219 al luminii (care anterior le-a fost sfoar\u0103, element de parvenire \u00een locuri jinduite). Natura misterelor, precum aceea a razei, este imaterial\u0103 \u2013 de aici posibilitatea de a fi indus-o pe Terra.<\/p>\n\n\n\n

            Sala tronului asigur\u0103 leg\u0103tura cu natura exterioar\u0103, pentru c\u0103 nu existau condi\u021bii meteorologice ostile, ori afar\u0103, ori \u00een interior, pentru \u00eemp\u0103rat era totuna, ambian\u021ba fiind numai pentru a-i marca statutul: \u201e\u00cen sala cu muri netezi de-o marmor\u0103 de cear\u0103, \/ Pe jos covoare m\u00e2ndre, cu st\u00e2lpi de aur blond, \/ Cu arcuri ce-\u0219i ridic\u0103 boltirea temerar\u0103, \/ Cu stele, ca flori ro\u0219ii pe-albastrul ei plafond, \/ Cu arbori ce din iarn\u0103 fac bl\u00e2nd\u0103 prim\u0103var\u0103 \/ \u0218i \u00eentind umbre cu miros pe-a salei \u00eentins rond, \/ Acolo sta-mp\u0103ratul\u201d. Simpla trecere de la iarn\u0103 la prim\u0103var\u0103 este atribuit\u0103 arborilor, care-\u0219i abandoneaz\u0103 rolul decorativ (sau poate l-au c\u0103p\u0103tat de la acele vremuri \u00eencoace, \u00een defavoarea aceluia participativ) \u0219i de\u021bin for\u021ba de a se manifesta v\u0103dit, ca fiin\u021be d\u0103ruite cu sim\u021b olfactiv. Ceea ce Eminescu prezint\u0103 firesc, drept element de realitate a unei vremi demult apuse, Dimitrie Anghel investigheaz\u0103 la nivel metaforic, \u00een volumul \u00cen gr\u0103din\u0103<\/em> (1905), cai\u0219ii p\u0103r\u00e2ndu-i poetului simbolist cavaleri \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een alb etc.<\/p>\n\n\n\n

            Constitu\u021bia fizic\u0103 a \u00eemp\u0103ratului este diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de aceea a unui om obi\u0219nuit, fiindc\u0103 timpul nu trece prin el, imprim\u00e2ndu-i celulele, nu-i afecteaz\u0103 interiorul spiritual, ci se concretizeaz\u0103 sub form\u0103 de nea, i se a\u0219eaz\u0103 pe frunte ca o diadem\u0103. \u201eB\u0103tr\u00e2nul\u201d (\u00een sf\u00e2r\u0219it, i se recunoa\u0219te prin acest apelativ etatea, dar nu prin filtrul propriu-zis al timpului, ci al asimil\u0103rii experien\u021bei de via\u021b\u0103) are \u00een\u021belepciunea de a-\u0219i recupera zilele din propriul trecut, prin analogia acestora cu \u201eboierii dimprejuru-i\u201d. El, \u00eemp\u0103ratul, nu vede \u00een fa\u021ba lui supu\u0219i de ranguri variate, ci anii pe care i-a avut c\u00e2ndva, \u00eencerc\u00e2nd, prin acest transfer de identitate, s\u0103 recunoasc\u0103 \u00een atitudinea boierilor propriu-i g\u00e2nd, care l-a caracterizat la v\u00e2rsta lor. Ei se prezint\u0103 \u00een fa\u021ba conduc\u0103torului cu toat\u0103 considera\u021bia pe care i-au purtat-o p\u00e2n\u0103 acum, \u00eel privesc \u00een continuare cu o stim\u0103 \u00een care reverbereaz\u0103 tensiunea aprecierii dintotdeauna. De fapt, Eminescu face referire la armonia conexiunii dintre ei, care asigur\u0103 fericirea deplin\u0103 a \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei: \u201eBoierii dimprejuru-i pe scaune de onoare \/ P\u0103reau c\u0103-s zile stinse pierdute \u00een trecut, \/ Cu fe\u021bele lor palizi ca raza cea de soare, \/ C\u0103run\u021bi, cu barbe albe pe pieptul cel t\u0103cut, \/ Pe frun\u021bi ce gr\u0103m\u0103dise a anilor ninsoare, \/ Pe umerii lor vremea cu pa\u0219i mari a trecut. \/ Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lor \/ Priveau la acel soare ce li-a lucit cu dor\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00centret\u0103ierea planurilor dep\u0103rtat \u0219i intim (o forfecare stilistic\u0103) retu\u0219eaz\u0103, din mase, portretul \u00eemp\u0103ratului, at\u00e2t din punct de vedere moral, c\u00e2t \u0219i fizic. Alt rol al schimb\u0103rii unghiurilor de vedere asupra efigiei imperiale este amplificarea surprizei: una se observ\u0103 de la distan\u021b\u0103, un conduc\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u0219it, \u0219i alta g\u00e2nde\u0219te \u00eemp\u0103ratul, suit pe soclu de curteni. Fiecare ac\u021biune a lui este acompaniat\u0103 de ampla reac\u021bie a mul\u021bimii, a popoarelor \u00eense\u0219i, risipite pe hart\u0103; e o vreme a basmelor permisibil\u0103 avizelor sonore dintre oameni, indiferent de num\u0103rul de kilometri dintre ei, pare a fi un p\u0103m\u00e2nt plat, mi\u0219carea diriguitorului fiind vizibil\u0103 din orice punct, iar glasul s\u0103u auzit de oriunde: \u201eDeodat\u0103 \u00eemp\u0103ratul din tronul lui se \u0219coal\u0103 \/ Ca regele pustiei din st\u00e2nca de granit, \/ \u00cen curte oastea sun\u0103 c\u00e2ntarea triumfal\u0103 \/ Poporul o aude mi\u0219c\u00e2ndu-se ‘miit\u201d.   <\/p>\n\n\n\n

            S\u0103n\u0103tatea \u0219i vigoarea \u00eemp\u0103ratului asigur\u0103 prosperitatea na\u021biunii. Pentru un om care toat\u0103 via\u021ba a cooperat, moartea nu este dec\u00e2t un partener, a c\u0103rui misiune devine curmarea chinului adus de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, un mesager al destinului \u00eemplinit, iar acum este momentul pred\u0103rii \u0219tafetei. Impresia zborului propriului duh, c\u0103tre lumea de apoi transpare \u00een portretul fizic: \u201eCa aripe de lebezi mari, albe, unduioase, \/ Pletele argintoase pe umerii-i c\u0103dea\u201d. Ca \u00een vechile credin\u021be populare, mor\u021bii i se repartizeaz\u0103 tr\u0103s\u0103turi motrice (ea vine la oameni), dar nu terifiante: o vietate \u00eenaripat\u0103, dotat\u0103 cu vestm\u00e2nt. Ac\u021biunea ei va fi caracterizat\u0103 de noble\u021be (asemenea gestului f\u0103cut de Iulius Caesar care \u00ee\u0219i va acoperi fa\u021ba, schimonosit\u0103 de chin, cu mantaua, pentru ca expresia din ceasul mor\u021bii s\u0103 nu fie dezagreabil\u0103 martorilor clevetitori).<\/p>\n\n\n\n

            Fixarea eului liric \u00een condi\u021bia unui om extrem de b\u0103tr\u00e2n reliefeaz\u0103 tr\u0103iri de o autenticitate general valabil\u0103; \u00eenc\u0103 o dat\u0103, Eminescu face dovada comprehensivit\u0103\u021bii naturii umane: \u201eVremea pe ai mei umeri s-a gr\u0103m\u0103dit b\u0103tr\u00e2n\u0103. \/ Din oase \u0219i din vine a stors a vie\u021bii suc \/ \u0218i slab\u0103 \u0219i uscat\u0103 e \u00eemp\u0103r\u0103teasca-mi m\u00e2n\u0103. \/ Brad \u00eenvechit prin st\u00e2nce pe tronu-mi m\u0103 usuc, \/ Cur\u00e2nd va \u00eentinde moartea mantaua ei cea brun\u0103 \/ Pe mine… \u0218i suflarea-mi aripile-i o duc \/ (…)  \u0218i inima-mi b\u0103tr\u00e2n\u0103 b\u0103t\u0103ile-\u0219i r\u0103re\u0219te\u201d.      <\/p>\n\n\n\n

            \u00centocmai titanului Atlas, craiului \u00eei pare s\u0103 fi \u021binut \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia pe umeri, ca pe un bun material, ca pe un plan deta\u0219abil (de la sine, pe umerii mai tineri ai mo\u0219tenitorului). Lumea este privit\u0103 de la nivelul cel mai de sus. Astfel, imperatorul a deslu\u0219it via\u021ba la modul general, ca pe o imagine, un \u201echip\u201d al timpului trec\u0103tor. A se fi dedicat vreunei pl\u0103ceri comune ar fi echivalat cu abandonarea puterii (autoritate care ar fi trecut iute \u00een m\u00e2inile unor neispr\u0103vi\u021bi, ale unor profitori de ocazie) \u0219i i-ar fi fost mai greu s\u0103 recapete aura anterioar\u0103, domnia \u00eens\u0103\u0219i, pentru c\u0103 statutul i-ar fi fost impregnat de ie\u0219irea \u00een decor, de pl\u0103cerile improprii rangului de\u021binut, cert este c\u0103 totul s-ar fi \u0219ubrezit, ori pentru o asemenea t\u0103rie de caracter, de a sta conectat \u00een permanen\u021b\u0103 la interesele na\u021biunii, el s-a preg\u0103tit, fapt pe care-l nutre\u0219te \u0219i pentru fiul lui. C\u00e2teva lucruri fundamentale se deprind din optica de via\u021b\u0103 a vigilentului hegemon: crede \u00een dihotomia fiin\u021bei umane, \u00een via\u021ba de apoi (acolo unde-i va ajunge sufletul), cerul, guvernat de Dumnezeu, e sursa inepuizabil\u0103 a timpului. De asemenea, el \u00ee\u0219i recunoa\u0219te \u0219i afirm\u0103 despre o abilitate superioar\u0103 lui Atlas, anume aceea de a manipula puterea ca pe un plan material, ca pe un dreptunghi de lemn pe care-l \u021bine deasupra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului (marcat\u0103 \u00een basme cu formula: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d) este explicitat\u0103 de Mihai Eminescu \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele. Sub raport \u0219tiin\u021bific, momentul coincide cu acela al comunic\u0103rii dintre toate formele materiale, datorit\u0103 acelei particule comune, atomul, care exista sub aceea\u0219i pulsa\u021bie la toate nivelurile de existen\u021b\u0103. Sub aspect … Continu\u0103 lectura Povestea magului…<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10947","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10947","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10947"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10947\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10949,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10947\/revisions\/10949"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10947"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10947"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10947"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}