{"id":11432,"date":"2024-10-31T07:09:32","date_gmt":"2024-10-31T07:09:32","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=11432"},"modified":"2024-10-31T07:09:32","modified_gmt":"2024-10-31T07:09:32","slug":"algazy-si-grummer","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2024\/10\/31\/algazy-si-grummer\/","title":{"rendered":"Algazy \u0219i Grummer"},"content":{"rendered":"\n

Absurdul lui Urmuz, \u00een ceea ce prive\u0219te portretizarea, se constituie ca o extensie original\u0103 a spiritului caragialian, din care \u00ee\u0219i extrage o anumit\u0103 \u201etehnic\u0103\u201d de observare a grotescului cotidian. Portretul lui Algazy, de pild\u0103, reitereaz\u0103 atmosfera familiar\u0103 portretelor construite de Caragiale pentru figuri precum C\u0103nu\u021b\u0103 sau pentru personaje din nuvela Lache \u0219i Mache<\/em>. Asemeni acestuia, Urmuz utilizeaz\u0103 un ton narativ calm, specific unui observator des\u0103v\u00e2r\u0219it, a c\u0103rui unic\u0103 inten\u021bie este aceea de a reda cu meticulozitate detaliile, evit\u00e2nd orice form\u0103 de artificiu stilistic menit s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia publicului.<\/p>\n\n\n\n

Urmuz scrie f\u0103r\u0103 propensiunea de a impresiona cititorul. Proza lui este autonom\u0103, definit\u0103 prin suveranitatea absolut\u0103 a autorului asupra spa\u021biului paginii, nelimitat\u0103 de vreo dorin\u021b\u0103 de a crea o rezonan\u021b\u0103 cu publicul. \u00cen acest perimetru strict, Urmuz \u00ee\u0219i propune un singur obiectiv: acela de a-\u0219i fixa viziunea \u00een toat\u0103 plenitudinea ei, de a \u00eenregistra p\u00e2n\u0103 \u0219i cele mai infime detalii care, de\u0219i aparent nesemnificative, completeaz\u0103 tabloul narativ. Autorul ne \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 un micro-univers al banalit\u0103\u021bii exacerbate, cultiv\u00e2nd o atmosfer\u0103 de alienare care surprinde grotescul \u00eentr-o manier\u0103 aproape matematic\u0103; fiecare detaliu contribuie la absurdul general, \u00eentr-un stil care, de\u0219i deriv\u0103 din Caragiale, se dezvolt\u0103 \u00eentr-o direc\u021bie proprie \u0219i singular\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce frapeaz\u0103 \u00een portretizarea lui Urmuz este maniera \u00een care el \u00ee\u0219i \u00eempodobe\u0219te personajele cu o suit\u0103 de atribute pe care le deviaz\u0103 de la tr\u0103s\u0103turile lor esen\u021biale. Urmuz sugereaz\u0103, prin aceste \u00eencerc\u0103ri de remodelare, cum ar fi putut fi z\u0103mislit\u0103 o lume complet diferit\u0103, una \u00een care nuan\u021bele firii umane ar fi \u00eencorporate din start. De pild\u0103, prin conceperea unor fiin\u021be hermafrodite, nevoia de a face o distinc\u021bie \u00eentre identit\u0103\u021bile \u0219i tenta\u021biile lor ar fi devenit caduc\u0103, excluz\u00e2nd orice notificare din partea divinit\u0103\u021bii referitoare la moralitatea iubirii interzise. Asemenea fiin\u021be, construite pentru a-\u0219i acomoda impulsurile \u00een mod perfect \u0219i natural, parvin unei ordini cosmice \u00een care divinul nu mai este obligat s\u0103 intervin\u0103 prin reguli restrictive. \u00cen aceast\u0103 cheie, Urmuz exploreaz\u0103 un model de existen\u021b\u0103 eliberat\u0103 de dihotomii morale, \u00een care forma \u0219i func\u021bia fiin\u021bei sunt aliniate spre a deservi o totalitate autosuficient\u0103, un ideal absurd \u0219i provocator al des\u0103v\u00e2r\u0219irii umane, reconceptualizate \u00een spiritul libert\u0103\u021bii absolute.<\/p>\n\n\n\n

Personajele lui Urmuz manifest\u0103 o sete de redefinire, o nevoie de a-\u0219i l\u0103rgi paleta \u00eensu\u0219irilor mecanice pentru a-\u0219i cultiva tendin\u021ba migratoare de la condi\u021bia lor imediat\u0103, \u00eenspre ceea ce aspir\u0103 s\u0103 fie sau \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 sunt. Algazy este unul dintre aceste personaje, pentru care \u00eentreaga zi se dovede\u0219te o corvoad\u0103 de a \u00eentre\u021bine expresii \u0219i atitudini care nu-i reflect\u0103 \u00een \u00eentregime esen\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

Prezen\u021ba literei \u201ez\u201d \u00een alfabetul mai multor limbi este perceput\u0103 de Algazy ca o ancor\u0103 cultural\u0103, un indiciu lingvistic care \u00eei confer\u0103 iluzia unei leg\u0103turi universale. Pentru el, acest sunet, \u201ez\u201d devine o dovad\u0103 sonor\u0103 a cunoa\u0219terii interculturale: auzindu-l, \u00ee\u0219i revendic\u0103 \u00een mod automat o conexiune care, de\u0219i lipsit\u0103 de fundament real, \u00eei satisface aspira\u021bia de poliglot autoproclamat. Impresia tr\u0103deaz\u0103 o ridicol\u0103 disonan\u021b\u0103 \u00eentre propria-i percep\u021bie \u0219i ceea ce reprezint\u0103 el cu adev\u0103rat pentru clien\u021bii care trec pragul pr\u0103v\u0103liei: \u201eAlgazy nu vorbe\u0219te nici o limb\u0103 european\u0103… Dac\u0103 \u00eens\u0103 \u00eel a\u0219tep\u021bi \u00een zori de zi, \u00een faptul dimine\u021bei, \u0219i \u00eei zici: \u00abBun\u0103 ziua, Algazy!\u00bb insist\u00e2nd mai mult pe sunetul z, Algazy z\u00e2mbe\u0219te\u201d. Aceast\u0103 reac\u021bie, \u00een esen\u021b\u0103 automat\u0103, aminte\u0219te de capra de lemn folosit\u0103 \u00een obiceiurile de Anul Nou, reconfirm\u00e2nd natura lui Algazy, \u00eentre\u021binut\u0103 mecanic \u0219i legat\u0103 de un orizont cultural naiv. \u00centr-un gest, care evoc\u0103 ridicolul solemn al automatului, el \u00ee\u0219i exprim\u0103 recuno\u0219tin\u021ba \u00eentr-un mod hilar, printr-un aparat: \u201eiar spre a-\u0219i manifesta gratitudinea, bag\u0103 m\u00e2na \u00een buzunar \u0219i trage de cap\u0103tul unei sfori, f\u0103c\u00e2nd s\u0103-i tresalte de bucurie barba un sfert de or\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Algazy, care se contureaz\u0103 ca o figur\u0103 hibrid\u0103 \u00eentre om \u0219i mecanism, se transform\u0103 \u00eentr-un observator de fine\u021be milimetric\u0103. Fiecare col\u021b al pr\u0103v\u0103liei este cercetat cu un \u201esim\u021b oftalmic profund\u201d, iar gesturile sale de cur\u0103\u021benie \u2013 \u00een aparen\u021b\u0103 nesemnificative \u2013 devin acte de o perfec\u021biune mecanizat\u0103. Gr\u0103tarul de sub b\u0103rbie, detaliu absurd \u0219i enigmatic, are, de fapt, o func\u021bie practic\u0103 precis\u0103: acumuleaz\u0103 \u0219i filtreaz\u0103 particulele de praf \u00een lini\u0219te, aproape invizibil, p\u0103str\u00e2nd iluzia unei pr\u0103v\u0103lii imaculate, f\u0103r\u0103 ca vreun client s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 \u201edereticarea\u201d \u00een sine. Aceast\u0103 discre\u021bie \u00eel protejeaz\u0103 pe cump\u0103r\u0103tor de g\u00e2ndul impurit\u0103\u021bii, de impresia c\u0103 obiectele dorite ar putea fi afectate de trecerea timpului sau de atingerea altor m\u00e2ini.<\/p>\n\n\n\n

Algazy, cu toate aceste simulacre, devine un patron al aparen\u021belor perfecte, un adept al polite\u021bii \u201emecanizate\u201d. El tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o perpetu\u0103 disonan\u021b\u0103 \u00eentre micile sale sl\u0103biciuni \u0219i dorin\u021ba de a p\u0103stra o aparen\u021b\u0103 a cinstei, o \u201epoz\u0103\u201d a onestit\u0103\u021bii, care, de\u0219i teatral\u0103, \u00eei structureaz\u0103 comportamentul. Experien\u021ba singular\u0103 a \u201e\u0219per\u021bului\u201d \u2013 adic\u0103 mica sa abatere de la moralitate, pe vremea c\u00e2nd lucra ca un umil copist \u2013 l-a marcat suficient, \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u0219i cl\u0103deasc\u0103 o imagine riguroas\u0103 a cinstei, chiar dac\u0103 efortul de a o p\u0103stra dep\u0103\u0219e\u0219te, adesea, recompensele ob\u021binute. Acel unic episod, c\u00e2nd a acceptat c\u00e2teva \u201ecioburi de str\u0103chini\u201d ca zestre pentru surorile sale, este revelator pentru un amestec copil\u0103resc de avari\u021bie \u0219i m\u0103rinimie: suma obiectelor este derizorie, \u00eens\u0103 gestul \u00eensu\u0219i e un tribut mic fa\u021b\u0103 de obliga\u021biile sale morale, demonstr\u00e2nd mai degrab\u0103 nevoia de a se sim\u021bi darnic dec\u00e2t eficien\u021ba actului s\u0103u. Algazy devine o colec\u021bie de contradic\u021bii m\u0103runte, un personaj construit din \u201ecioburi\u201d, la fel de fragmentat \u0219i incomplet ca \u0219i zestrea oferit\u0103 surorilor sale.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 permanent\u0103 c\u0103utare de sine, Algazy creeaz\u0103 un alibi perfect pentru propria-i integritate, \u00eenh\u0103m\u00e2ndu-se la roaba cu care transport\u0103 resturi banale. Prin acest auto-supliciu public, el \u00ee\u0219i asigur\u0103, \u00een ochii lumii, o aparent\u0103 puritate: \u201emunca\u201d sa este un simbol inatacabil al onestit\u0103\u021bii. Totodat\u0103, aceast\u0103 munc\u0103 \u2013 absurd\u0103 \u00een scop, dar \u00eenc\u0103rcat\u0103 de un ludic grotesc \u2013 devine mijlocul prin care el se reinventeaz\u0103 ca un anti-erou mecanic \u0219i burlesc. Pl\u0103cerea de a colinda satele, \u00een goan\u0103 \u0219i \u00een praf, al\u0103turi de coasociatul Grummer, pentru a aduna c\u00e2rpe, tinichele de untdelemn \u0219i ar\u0219ice, este expresia unei existen\u021be profund paradoxale, \u00een care impulsul ludic \u0219i o aparent\u0103 simplitate infantil\u0103 se \u00eempletesc.<\/p>\n\n\n\n

Aventura devine totodat\u0103 ritualic\u0103, iar Grummer, cu pliscul s\u0103u de lemn, cap\u0103t\u0103 dimensiuni grotesc-fantastice: el poate sf\u0103r\u00e2ma oasele ar\u0219icelor, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind astfel cu Algazy o experien\u021b\u0103 comun\u0103 \u2013 devorarea de\u0219eurilor. Simbolistica devor\u0103rii \u00een t\u0103cere, dup\u0103 miezul nop\u021bii, accentueaz\u0103 aura de absurditate sinistr\u0103 a personajelor, transform\u00e2ndu-le \u00een mecanisme de tip antropomorf, \u00eentr-o joac\u0103 solemn\u0103 de supravie\u021buire.<\/p>\n\n\n\n

Grummer, prin figura grandilocvent\u0103 \u0219i marcat\u0103 de accente stranii, accentueaz\u0103 tendin\u021ba robotic\u0103 a lui Algazy, fiind, \u00een esen\u021b\u0103, o oglindire a deriv\u0103rii protagonistului \u00eentr-o umanitate mecanic\u0103. Prezen\u021ba sa al\u0103turi de Algazy nu pare \u00eent\u00e2mpl\u0103toare; el \u00eensu\u0219i devine un compendiu al interac\u021biunii dintre om \u0219i unealt\u0103, un personaj configurat ca un \u0219ablon al artificialit\u0103\u021bii animate. Ca un gramofon viu, al c\u0103rui nume aminte\u0219te de reproducerea mecanic\u0103 a sunetelor, Grummer este mai degrab\u0103 un Pinocchio r\u0103mas \u00eentre stadiul de p\u0103pu\u0219\u0103 \u0219i cel de fiin\u021b\u0103 sau poate chiar un papagal antropomorfizat, cu un \u201eplisc de lemn\u201d, care-i confer\u0103 o alur\u0103 hibrid\u0103, simultan comic\u0103 \u0219i sinistr\u0103. Aceast\u0103 fire dual\u0103, paradoxal\u0103, \u00eel men\u021bine \u00eentr-un perpetuu echilibru \u00eentre imita\u021bia vie\u021bii \u0219i manifestarea artificialit\u0103\u021bii. P\u00e2n\u0103 \u0219i gestul de a \u201ev\u00e2r\u00ee ciocul \u00eentr-o gaur\u0103 sub podea\u201d, spre a combate, prin mireasma lemnului, miasmele provenite din lemnul erodat, denot\u0103 o preocupare aproape maniacal\u0103 pentru detalii infime. Prin acest act de \u201eigienizare\u201d aromat\u0103, Grummer \u00ee\u0219i \u00eendepline\u0219te rolul de individ extrem de pedant, ca o replic\u0103 ironic\u0103 a unei fiin\u021be a c\u0103rei umanitate este cucerit\u0103 de umbra automatismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Absurdul lui Urmuz, \u00een ceea ce prive\u0219te portretizarea, se constituie ca o extensie original\u0103 a spiritului caragialian, din care \u00ee\u0219i extrage o anumit\u0103 \u201etehnic\u0103\u201d de observare a grotescului cotidian. Portretul lui Algazy, de pild\u0103, reitereaz\u0103 atmosfera familiar\u0103 portretelor construite de Caragiale pentru figuri precum C\u0103nu\u021b\u0103 sau pentru personaje din nuvela Lache \u0219i Mache. Asemeni acestuia, … Continu\u0103 lectura Algazy \u0219i Grummer<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11432","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11432","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11432"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11432\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11433,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11432\/revisions\/11433"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11432"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11432"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11432"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}