Sunt u\u0219or dezam\u0103git. Am fost tr\u0103dat de mecanismul propriului blog. \u00cencepusem s\u0103 scriu ceva despre Liviu Rebreanu, am bifat \u201ePublic\u0103\u201d, am avut pan\u0103 de curent de o secund\u0103 \u0219i materialul mi-a disp\u0103rut, nu a mai fost de reg\u0103sit nici m\u0103car la \u201eCiorne\u201d…<\/p>\n\n\n\n
\u00cen liceu, \u00een clasa a IX-a, am \u00eemprumutat, de la biblioteca din cartier, volumul Nuvele <\/em>de Liviu Rebreanu. <\/p>\n\n\n\n Pe atunci, m\u0103 \u00eentreceam cu Bogdan (nu-i mai re\u021bin numele de familie), un coleg de la profilul bio-chimie, pe seama c\u0103r\u021bilor: cine cite\u0219te mai mult. El avea predilec\u021bie pentru nara\u021bia poli\u021bist\u0103. Cum m\u0103 revedeam cu el a doua zi, \u00eemi \u0219i comunica titlul \u0219i num\u0103rul de pagini, ba chiar c\u0103 a terminat o carte. C\u00e2t pe ce s\u0103 m\u0103 complexeze prin ritmul s\u0103u de lectur\u0103, dar am avut inspira\u021bia sa-l \u00eentreb: \u201eCum cite\u0219ti?\u201d \u0219i el s-a dat de gol: \u201eCitesc numai dialogurile\u201d… M-am lini\u0219tit \u0219i l-am l\u0103sat \u00een pace. Mi-am continuat ritmul meu de transpunere \u00een carte, de a-mi pune mintea \u00een leg\u0103tur\u0103 nemijlocit\u0103 cu fraza, cu semantica ei, tr\u0103ind pe \u00eendelete dimpreun\u0103 cu personajele \u0219i av\u00e2nd timp s\u0103 fiu de partea acelora pozitive, s\u0103 le estimez faptele. <\/p>\n\n\n\n Prin luna mai a aceluia\u0219i an, 1985, am cump\u0103rat o veioz\u0103, dintre acelea care se prindeau de marginea mesei ori a patului. De dragul veiozei, \u00eemi cump\u0103rasem \u0219i oglind\u0103: \u00eemi puneam raza veiozei \u00een ochi s\u0103 m\u0103 conving de culoarea verde a cristalinului, dac\u0103 este \u00eentr-adev\u0103r verde (un cristalin albastru spre c\u0103prui, cu pic\u0103\u021bele verzi, ceea ce a rezultat din ochii alba\u0219tri ai tatei \u0219i negri ai mamei). Oricum, tot nel\u0103murit am fost, dar \u00eentr-o zi, prin 1997, fiind bronzat, cineva din suita mea de la mare (un fel de tab\u0103r\u0103) a exclamat: \u201eCe ochi are n\u0103\u0219icul!\u201d \u0219i al\u021bii s-au str\u00e2ns \u00een jur s\u0103 comenteze \u0219i s\u0103 observe cercule\u021bele de verde. Cu un an \u00eenainte, unul dintre bunii mei prieteni de atunci mi s-a dest\u0103inuit: \u201eEram convins c\u0103 ai ochii alba\u0219tri!\u201d. <\/p>\n\n\n\n La acea veioz\u0103, am citit \u0219i romanul Ion<\/em>, pe care \u00eel aveam \u0219i pentru \u0219coal\u0103. M-am for\u021bat s\u0103-l duc p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Dep\u0103rtarea momentan\u0103 de acest model de roman (de r\u0103scruce) este posibil s\u0103 fi avut \u0219i o cauz\u0103 bizar\u0103… Era vremea \u00een care de ziua mea primeam numai c\u0103r\u021bi, iar una dintre ele, adus\u0103 de cineva, era veche, se vedea c\u0103 o extr\u0103sese din biblioteca personal\u0103. De\u0219i eram at\u00e2t de mul\u021bumit pentru un asemenea cadou, totu\u0219i m-a sup\u0103rat gestul, c\u0103 mi-a fost \u00eenm\u00e2nat pe fug\u0103 un volum at\u00e2t de important, dar aproape zdren\u021buit… <\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 nu concepeam s\u0103 nu am afinitate cu stilul marelui prozator, am trecut la Adam \u0219i Eva<\/em>, respectiv la P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor<\/em>, romane pe care nu le mai l\u0103sam din m\u00e2n\u0103. St\u0103team \u00een sufragerie, pe canapeaua umplut\u0103 cu iarb\u0103 de mare, \u0219i m\u0103 refugiam pe frontul Primului R\u0103zboi Mondial, o regresie la nivel de subcon\u0219tient, m\u0103 retr\u0103geam cu totul \u00een encefal, acolo unde p\u0103rea s\u0103 fi avut ochiul care citea. <\/p>\n\n\n\n De fapt, m\u0103 \u00eent\u00e2lneam a doua oar\u0103 cu volumul P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor<\/em>. Prima dat\u0103: am mers cu bunicul matern, cu Drug\u0103 (a\u0219a i se spunea), la magazin, unde am cerut s\u0103-mi cumpere o carte. Cred c\u0103 eram \u00een clasa a treia. Acas\u0103, m-am uitat mai bine pe volum \u0219i mi s-a p\u0103rut c\u0103 nu era ceea ce voiam. Bunicul a mers din nou cu mine la magazin \u0219i i-a pretins v\u00e2nz\u0103torului o carte pentru v\u00e2rsta mea. Acesta a scos din raft, din spate, o carte frumoas\u0103, format mare, copert\u0103 colorat\u0103: Eu sunt Toni\u021b\u0103!<\/em> de Gh. Nica \u0219i at\u00e2t de mult mi-a pl\u0103cut, \u00eenc\u00e2t am recitit-o de mai multe ori, de\u0219i nu obi\u0219nuiesc (\u201eNoi obi\u0219nuim\u201d – spunea Moromete). <\/p>\n\n\n\n (Anul acesta, am publicat, \u00een mai multe reviste literare, trei articole despre Ion<\/em> \u0219i P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor<\/em>).<\/p>\n\n\n\n \u00cen anul 2000, am reluat lectura la Ion<\/em>: ce expresie limpede, ce fir evenimen\u021bial! \u00centr-adev\u0103r, romanul este o capodoper\u0103 \u0219i ar fi meritat Premiul Nobel pentru anul 1920, dup\u0103 cum \u0219i Lauren\u021biu Ulici sus\u021binea ideea aceasta \u00een cartea lui, Nobel contra Nobel<\/em>. <\/p>\n\n\n\n L-am ascultat pe Liviu Rebreanu pe youtube, \u00eentr-un interviu pe care l-a dat \u00een anul 1940, \u00een calitate de director al Teatrului Na\u021bional din Bucure\u0219ti. Am fost surprins de tonul viu al vorbirii, de planurile pe care \u0219i le f\u0103cea (\u00een aceast\u0103 calitate), c\u00e2nd se declan\u0219ase deja al Doilea R\u0103zboi Mondial. Prevedea punerea \u00een scen\u0103 a lui Hamlet<\/em>, pentru c\u0103, sus\u021binea el, trebuie jucat\u0103 o pies\u0103 de Shakespeare \u00een fiecare an. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Sunt u\u0219or dezam\u0103git. Am fost tr\u0103dat de mecanismul propriului blog. \u00cencepusem s\u0103 scriu ceva despre Liviu Rebreanu, am bifat \u201ePublic\u0103\u201d, am avut pan\u0103 de curent de o secund\u0103 \u0219i materialul mi-a disp\u0103rut, nu a mai fost de reg\u0103sit nici m\u0103car la \u201eCiorne\u201d… \u00cen liceu, \u00een clasa a IX-a, am \u00eemprumutat, de la biblioteca din cartier, … Continu\u0103 lectura 29 noiembrie, 2020<\/span>
\n\n\n\n