{"id":11597,"date":"2024-12-07T17:54:41","date_gmt":"2024-12-07T17:54:41","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=11597"},"modified":"2024-12-07T17:54:41","modified_gmt":"2024-12-07T17:54:41","slug":"dimensiunea-imemoriala-a-timpului-in-imaginarul-eminescian-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2024\/12\/07\/dimensiunea-imemoriala-a-timpului-in-imaginarul-eminescian-4\/","title":{"rendered":"Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului \u00een imaginarul eminescian"},"content":{"rendered":"\n

Aspectul mitic al temporalit\u0103\u021bii, eviden\u021biat adesea \u00een literatura popular\u0103 prin formule introductive, precum: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d, dob\u00e2nde\u0219te la Eminescu o direc\u021bie filozofic\u0103. \u00cen Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele<\/em>, poetul interpreteaz\u0103 acest timp ca o epoc\u0103 a unit\u0103\u021bii primordiale, a unei armonii universale. Pe plan \u0219tiin\u021bific, etapa este echivalabil\u0103 cu momentul c\u00e2nd toate formele materiale coexistau sub pulsa\u021bia comun\u0103 a atomului originar: \u201e\u00cen vremi de mult trecute, c\u00e2nd stelele din ceriuri \/ Erau copile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des \/ \u0218i cobor\u00e2nd pe raz\u0103 \u021bara lor de misteruri \/ \u00cen marea cea albastr\u0103 se cufundau ades; \/ C\u00e2nd basmele iubite erau \u00eenc’ adev\u0103ruri, \/ C\u00e2nd g\u00e2ndul era paz\u0103 de vis \u0219i de eres, \/ Era pe lumea asta o m\u00e2ndr\u0103 ‘mp\u0103r\u0103\u021bie \/ Ce – avea popoare m\u00e2ndre, m\u00e2ndre cet\u0103\u021bi o mie\u201d. Axa temporal\u0103 este dublat\u0103 de o cosmologie ontologic\u0103, \u00een care planeta era populat\u0103 de fiin\u021be de tip demiurgic (ele manifestau o for\u021b\u0103 creatoare instantanee: de\u021bineau abilitatea de a transforma ideile \u00een realitate f\u0103r\u0103 interven\u021bie tehnic\u0103 sau efort manufacturier, tr\u0103s\u0103tur\u0103 definitorie a st\u0103rii paradisiace). Acest ideal al originilor, \u00een care oamenii tr\u0103iau vie\u021bi \u00eendelungate \u0219i \u00een armonie, r\u0103m\u00e2ne un reper fundamental al g\u00e2ndirii eminesciene. P\u0103m\u00e2ntenii din aceast\u0103 perioad\u0103 optim\u0103, \u00eenzestra\u021bi cu o \u00een\u021belegere clar\u0103 a energiilor, devin precursori ai figurii lui Adam.<\/p>\n\n\n\n

 \u201eStelele din ceriuri\u201d, \u201ecopile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des\u201d – dup\u0103 cum le descrie Eminescu -, sunt metafore care juxtapun cosmogonia poetic\u0103 intui\u021biei \u0219tiin\u021bifice. Raza primordial\u0103 (identificabil\u0103 cu fotonii, particulele fundamentale ale luminii) func\u021bioneaz\u0103 ca o punte \u00eentre dimensiunile universului, iar p\u0103m\u00e2ntul, \u00een aceast\u0103 ordine ini\u021bial\u0103, apare ca un \u201eparadis al jocului\u201d, un spa\u021biu al destinderii maxime \u0219i al echilibrului absolut. Odat\u0103 cu perturbarea armoniei de \u00eenceput, stelele, \u201ecopile\u201d ale cosmosului, se retrag, renun\u021b\u00e2nd la interac\u021biunea lor direct\u0103 cu planeta. Ele devin parte din \u00eens\u0103\u0219i raza primordial\u0103, care din \u201esfoar\u0103\u201d a leag\u0103nului lor, se converte\u0219te \u00eentr-un simbol al autonomiei cere\u0219ti. Stelele nu mai peregrineaz\u0103, ci devin puncte fixe, depozitare ale misterului originar, inaccesibile \u0219i \u00eenchise \u00een propria lumin\u0103. Natura subtil\u0103 a a\u0219trilor reflect\u0103 o posibilitate de comuniune \u00eentre amplori aparent opuse \u2013 cea divin\u0103 \u0219i cea teluric\u0103. Parte a acestui sistem, Terra devine un receptacol al energiei cosmice.<\/p>\n\n\n\n

Sala tronului se configureaz\u0103 ca o arhitectur\u0103 deschis\u0103 c\u0103tre natur\u0103, \u00eentr-un timp \u00een care nu existau condi\u021bii meteorologice ostile. Este un microcosmos unde iarna \u0219i prim\u0103vara se \u00eent\u00e2lnesc, pentru a accentua statutul aproape divin al \u00eemp\u0103ratului: \u201e\u00cen sala cu muri netezi de-o marmor\u0103 de cear\u0103, \/ Pe jos covoare m\u00e2ndre, cu st\u00e2lpi de aur blond, \/ Cu arcuri ce-\u0219i ridic\u0103 boltirea temerar\u0103, \/ Cu stele, ca flori ro\u0219ii pe-albastrul ei plafond, \/ Cu arbori ce din iarn\u0103 fac bl\u00e2nd\u0103 prim\u0103var\u0103 \/ \u0218i \u00eentind umbre cu miros pe-a alei \u00eentins rond, \/ Acolo sta-mp\u0103ratul\u201d. Arborii, agen\u021bi activi ai schimb\u0103rii anotimpurilor, transcend un rol pur decorativ. Ei devin fiin\u021be capabile s\u0103 transforme iarna \u00eentr-o \u201ebl\u00e2nd\u0103 prim\u0103var\u0103\u201d. Eminescu nu conceptualizeaz\u0103 acest fenomen ca pe o minune sau metafor\u0103, ci \u00eel prezint\u0103 drept o caracteristic\u0103 fireasc\u0103 a unei lumi demult apuse, \u00een care nu existau limite \u00eentre mit \u0219i realitate.<\/p>\n\n\n\n

Contrastul cu abordarea lui Dimitrie Anghel, din volumul \u00cen gr\u0103din\u0103<\/em> (1905), este evident. Anghel investe\u0219te arborii (\u00een special, cai\u0219ii) cu atribute umane, precum noble\u021bea arhicunoscut\u0103 a cavalerilor medievali. Dac\u0103 Eminescu integreaz\u0103 natura ca o for\u021b\u0103 vie \u0219i participativ\u0103, Anghel exploreaz\u0103 misterul vegetal prin lentila simbolismului, unde natura devine o metafor\u0103 a idealurilor umane. Aceasta ar fi diferen\u021ba \u00eentre romantismul mitic eminescian \u0219i lirismul introspectiv al simbolismului, fiecare poet revel\u00e2nd peisajul \u00een moduri complementare.<\/p>\n\n\n\n

\u00centret\u0103ierea planurilor dep\u0103rtat \u0219i intim, o forfecare stilistic\u0103, retu\u0219eaz\u0103, din mase, portretul \u00eemp\u0103ratului, at\u00e2t din punct de vedere moral, c\u00e2t \u0219i fizic. Alt rol al schimb\u0103rii unghiurilor de vedere, asupra efigiei imperiale, este amplificarea surprizei: una se observ\u0103 de la distan\u021b\u0103, un conduc\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u0219it, \u0219i alta g\u00e2nde\u0219te \u00eemp\u0103ratul, suit pe soclu. Fiecare ac\u021biune a lui este acompaniat\u0103 de ampla reac\u021bie a mul\u021bimii, a popoarelor \u00eense\u0219i, risipite pe hart\u0103; e o vreme a basmelor, permisibil\u0103 semnalelor sonore dintre oameni, indiferent de distan\u021b\u0103. Pare un p\u0103m\u00e2nt plat. Mi\u0219carea diriguitorului este vizibil\u0103 din orice punct, iar glasul s\u0103u, auzit de oriunde: \u201eDeodat\u0103 \u00eemp\u0103ratul din tronul lui se \u0219coal\u0103 \/ Ca regele pustiei din st\u00e2nca de granit, \/ \u00cen curte oastea sun\u0103 c\u00e2ntarea triumfal\u0103 \/ Poporul o aude mi\u0219c\u00e2ndu-se ‘miit\u201d.   <\/p>\n\n\n\n

Constitu\u021bia fizic\u0103 a \u00eemp\u0103ratului este diferit\u0103 de aceea a unui om obi\u0219nuit, fiindc\u0103 timpul, de\u0219i prezent, nu opereaz\u0103 prin uzura fizic\u0103, \u00een cazul lui, ci devine un ornament al \u00een\u021belepciunii. \u201eNeaua\u201d care i se a\u0219az\u0103 pe frunte, ca o diadem\u0103, desemneaz\u0103 un timp sublimat, un marcaj exterior al unei existen\u021be spirituale nealterate. C\u00e2nd poetul \u00eel nume\u0219te \u201eb\u0103tr\u00e2nul\u201d, recunoa\u0219terea et\u0103\u021bii nu este concordant\u0103 metricii temporale fire\u0219ti, ci mai degrab\u0103 asimil\u0103rii experien\u021bei de via\u021b\u0103. \u00cen\u021belepciunea \u00eemp\u0103ratului const\u0103 \u00een abilitatea de a-\u0219i recupera, prin reflec\u021bie, zilele trecute: se transpune \u00een ele prin analogia cu v\u00e2rsta \u0219i atitudinile sf\u0103tuitorilor s\u0103i. \u00cen boierii din jur, el nu vede doar figuri de ranguri sociale variate, ci proiecteaz\u0103 propriile v\u00e2rste anterioare, redescoperindu-\u0219i g\u00e2ndurile, aspira\u021biile \u0219i judec\u0103\u021bile care i-au caracterizat c\u00e2ndva existen\u021ba. Actul de comand\u0103 devine unul al empatiei \u0219i al recunoa\u0219terii de sine \u00een cel\u0103lalt. Fiecare chip \u00eei aminte\u0219te c\u00e2te un episod specific: na\u0219terea unuia, c\u0103s\u0103toria altuia \u2013 fragmente dintr-un trecut care compune \u021bes\u0103tura prezentului. Boierii, la r\u00e2ndul lor, se raporteaz\u0103 la \u00eemp\u0103rat prin prisma protocolului ierarhic, dar \u0219i cu o stim\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 de reverbera\u021biile aprecierii nealterate de trecerea vremii. Deciziile imperatorului ac\u021bioneaz\u0103 asemenea unui catalizator al memoriei: zilele de alt\u0103dat\u0103, cu toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile lor cruciale, revin \u00een actualitate una c\u00e2te una, ca ni\u0219te secven\u021be dintr-un film vechi. S\u0103n\u0103tatea \u0219i vigoarea \u00eemp\u0103ratului nu sunt doar tr\u0103s\u0103turi personale, ci pietrele de temelie pe care se cl\u0103de\u0219te prosperitatea na\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n

Pentru suveran, care toat\u0103 via\u021ba a cooperat, moartea nu este dec\u00e2t un partener, un mesager al faptului c\u0103 \u0219i-a \u00eemplinit destinul, iar acum este momentul pred\u0103rii \u0219tafetei. Ca \u00een vechile credin\u021be populare, mor\u021bii i se repartizeaz\u0103 tr\u0103s\u0103turi motrice (ea vine la oameni), dar nu terifiante. \u00cemp\u0103ratul \u00eei cunoa\u0219te func\u021bionalitatea: o vietate \u00eenaripat\u0103, dotat\u0103 cu vestm\u00e2nt specific, o f\u0103ptur\u0103 care \u0219tie ce are de f\u0103cut. Eminescu face dovada comprehensivit\u0103\u021bii naturii umane: \u201eVremea pe ai mei umeri s-a gr\u0103m\u0103dit b\u0103tr\u00e2n\u0103. \/ Din oase \u0219i din vine a stors a vie\u021bii suc \/ \u0218i slab\u0103 \u0219i uscat\u0103 e \u00eemp\u0103r\u0103teasca-mi m\u00e2n\u0103. \/ Brad \u00eenvechit prin st\u00e2nce pe tronu-mi m\u0103 usuc, \/ Cur\u00e2nd va \u00eentinde moartea mantaua ei cea brun\u0103 \/ Pe mine… \u0218i suflarea-mi aripile-i o duc. \/\/ Ca aripe de lebezi mari, albe, unduioase, \/ Pletele argintoase pe umerii-i c\u0103dea\u201d. Aici, trupul \u00eemp\u0103ratului nu mai este doar carne \u0219i oase, ci devine o metafor\u0103 vie a zborului spiritual.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea suveranului care, asemenea unui brad vechi pe st\u00e2nci, \u00ee\u0219i simte for\u021bele pe sf\u00e2r\u0219ite, accentueaz\u0103 ireversibilitatea timpului \u0219i inevitabilitatea mor\u021bii. Senectutea este privit\u0103 ca o \u00eensingurare existen\u021bial\u0103, \u00een care at\u00e2t corpul, c\u00e2t \u0219i spiritul cedeaz\u0103 sub povara anilor. Moartea, descris\u0103 cu o solemnitate aproape ritualic\u0103, devine o realitate apropiat\u0103. Ultimele pulsa\u021bii ale vie\u021bii sunt captate cu o precizie care intensific\u0103 lirismul introspectiv al versurilor: \u201e\u0218i inima-mi b\u0103tr\u00e2n\u0103 b\u0103t\u0103ile-\u0219i r\u0103re\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Eminescu \u00ee\u0219i demonstreaz\u0103 din nou talentul de a surprinde esen\u021ba experien\u021bei umane. Totul se transform\u0103 \u00eentr-o medita\u021bie asupra efemerit\u0103\u021bii vie\u021bii. Titanic \u00een reflec\u021bii, craiul \u00ee\u0219i asum\u0103 domnia asemenea lui Atlas, \u00eens\u0103 cu o diferen\u021b\u0103 crucial\u0103: povara \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei nu este pentru el o os\u00e2nd\u0103 etern\u0103, ci un bun material, o schem\u0103 gestionabil\u0103, condi\u021bionat\u0103 de transferul puterii c\u0103tre un succesor vrednic.<\/p>\n\n\n\n

Abandonarea acestei puteri \u00een m\u00e2inile unor aventurieri sau profitori ocazionali ar fi fost echivalent\u0103, \u00een viziunea b\u0103tr\u00e2nului \u00eemp\u0103rat, cu un act de dezonorare, o deschidere periculoas\u0103 c\u0103tre anarhie. Orice cedare c\u0103tre pl\u0103cerile comune l-ar fi transformat pe el \u00eensu\u0219i, pe c\u00e2nd era la comand\u0103, \u00eentr-o figur\u0103 incompatibil\u0103 cu autoritatea necesar\u0103 pentru a \u021bine fr\u00e2iele unui imperiu. B\u0103tr\u00e2nul este privit drept prototip al hegemonului ideal, capabil s\u0103 reziste tenta\u021biilor personale pentru binele na\u021biunii, iar aceast\u0103 t\u0103rie de caracter o cultiv\u0103, cu un sim\u021b aproape sacru, \u00een fiul lui. Rug\u0103ciunea pentru \u201ehotarnicele clipe\u201d este o cerere de longevitate, pentru a avea timp suficient s\u0103 poat\u0103 transfera ordinea \u0219i grandoarea \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei pe \u201eumerii tineri\u201d ai fiului. Imperiul nu este doar un teritoriu sau o sum\u0103 de bog\u0103\u021bii, ci o mo\u0219tenire spiritual\u0103, un simbol al puterii divine care guverneaz\u0103 destinul.<\/p>\n\n\n\n

Cezarul \u00ee\u0219i structureaz\u0103 existen\u021ba \u00een jurul unor principii fundamentale: credin\u021ba \u00een dihotomia sufletului \u0219i a trupului, recunoa\u0219terea vie\u021bii ca fiind m\u0103surat\u0103 strict de voin\u021ba cerului \u0219i, mai presus de toate, \u00een\u021belegerea puterii ca o structur\u0103 tangibil\u0103. Spre deosebire de Atlas, care \u021bine bolta cereasc\u0103 \u00een nemi\u0219care, cezarul manipuleaz\u0103 imperiul ca pe o plan\u0219\u0103 de lemn, un artefact al autorit\u0103\u021bii care poate fi ridicat, mutat sau transmis: \u201e\u0218i sufletu-mi p\u00e2n’ n-a-ntins \u00eemflatele-i aripe \/ Spre-a stelelor imperiu \u00eentins ca \u0219i un cort, \/ Nainte p\u00e2n\u0103 corpu-mi s\u0103 cad\u0103 \u00een risipe, \/ Rog cerul s\u0103 ‘nmul\u021beasc\u0103 hotarnicele clipe \/ S’ urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port – \/ Pe-a fiului meu umeri voiu pune p\u00e2n’ tr\u0103iesc \/ Imperiul gigantic, purpuru ‘mp\u0103r\u0103tesc\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Portretul fiului, a\u0219a cum se contureaz\u0103 \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103 patern\u0103, reprezint\u0103 o excep\u021bie remarcabil\u0103 \u00een lirica eminescian\u0103: \u201eNainte de a pune pe brunele lui plete \/ Coroana mea de aur, – eu voiu ca s\u0103-l \u00eencerc. \/ Nu voi ca s\u0103 se lase pl\u0103cerilor \u0219irete \/ Ce str\u00e2ng \u00een lan\u021b de roze a cuget\u0103rei cerc\u201d. Spre deosebire de portretele idealizate sau distant simbolice, aici avem unul \u00eentemeiat pe o observa\u021bie profund personal\u0103, f\u0103cut\u0103 de un martor de o credibilitate aparte \u2013 tat\u0103l s\u0103u, \u00eemp\u0103ratul. Acesta \u00ee\u0219i prive\u0219te fiul cu obiectivitatea unui om preocupat de grija pentru continuitatea domniei: pe de o parte, \u00eel admir\u0103 pentru tinere\u021be \u0219i poten\u021bial, iar, pe de alta, se teme pentru sl\u0103biciunea inerent\u0103 acestei v\u00e2rste, lipsa de experien\u021b\u0103. Descrierea fizic\u0103 a t\u00e2n\u0103rului, odat\u0103 schi\u021bat\u0103, dep\u0103\u0219e\u0219te simpla func\u021bie de expunere. \u201eBrunele plete\u201d devin simbol al naturale\u021bei \u0219i purit\u0103\u021bii, \u00eens\u0103, \u00eenainte de a le \u00eempodobi cu \u201eherbul meu de aur\u201d, tat\u0103l clameaz\u0103 o prob\u0103 moral\u0103. \u00cen aceast\u0103 preten\u021bie, se concentreaz\u0103 esen\u021ba rela\u021biei dintre putere \u0219i virtute, tr\u0103it\u0103 ca o disput\u0103 continu\u0103 \u00eentre tenta\u021bie \u0219i ra\u021biune.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea \u201elan\u021bului de roze\u201d (care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u201estr\u00e2ng\u0103\u201d sfera g\u00e2ndirii) se refer\u0103 la pericolul seduc\u021biei pl\u0103cerilor. Rozeta, un simbol delicat \u0219i efemer, devine aici o unealt\u0103 a corup\u021biei morale. Fiul trebuie s\u0103 demonstreze, deopotriv\u0103, st\u0103p\u00e2nire de sine \u0219i o rezisten\u021b\u0103 mental\u0103 ie\u0219it\u0103 din comun. Tat\u0103l proiecteaz\u0103 asupra propriului copil o viziune ideal\u0103, dar, concomitent, \u00eel supune unei probe a compatibilit\u0103\u021bii dintre \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are \u0219i moralitate, dintre destinul regal \u0219i fibra interioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Eminescu propune o viziune despre sorgin\u021bi care dep\u0103\u0219e\u0219te cadrul mitic \u0219i se transform\u0103 \u00eentr-o medita\u021bie filozofic\u0103 asupra raportului dintre sacru \u0219i profan, dintre crea\u021bie \u0219i ideal. Nostalgia edenic\u0103 \u0219i profunzimea metafizic\u0103 a\u0219az\u0103 opera poetului \u00eentr-un context universal, evoc\u00e2nd un timp sacru, circular, \u00een care omul \u0219i cosmosul coexistau \u00een perfect\u0103 \u00eenvoire.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aspectul mitic al temporalit\u0103\u021bii, eviden\u021biat adesea \u00een literatura popular\u0103 prin formule introductive, precum: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d, dob\u00e2nde\u0219te la Eminescu o direc\u021bie filozofic\u0103. \u00cen Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele, poetul interpreteaz\u0103 acest timp ca o epoc\u0103 a unit\u0103\u021bii primordiale, a unei armonii universale. Pe plan \u0219tiin\u021bific, etapa este echivalabil\u0103 cu momentul c\u00e2nd toate formele … Continu\u0103 lectura Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului \u00een imaginarul eminescian<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11597","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11597","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11597"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11597\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11598,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11597\/revisions\/11598"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11597"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11597"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11597"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}