{"id":11981,"date":"2025-03-02T09:40:11","date_gmt":"2025-03-02T09:40:11","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=11981"},"modified":"2025-03-02T09:40:11","modified_gmt":"2025-03-02T09:40:11","slug":"cautarea-absolutului-si-povara-melancoliei-in-poezia-lui-ionel-simota","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/03\/02\/cautarea-absolutului-si-povara-melancoliei-in-poezia-lui-ionel-simota\/","title":{"rendered":"C\u0103utarea absolutului \u0219i povara melancoliei \u00een poezia lui Ionel Simota"},"content":{"rendered":"\n

De-a lungul vremii, omenirea a fost st\u0103p\u00e2nit\u0103 de aspira\u021bia c\u0103tre piatra filosofal\u0103, mitul transmut\u0103rii materiei \u00een \u00een\u021belepciune. \u00cen volumul cel mai recent, Pietrele care nu tac<\/em> (Editura Eurocarpatica, Sf\u00e2ntu Gheorghe, 2024), Ionel Simota pare s\u0103 fi descoperit nu una, ci mai multe astfel de pietre, purt\u0103toare de sens \u0219i m\u0103rturisitoare ale unui adev\u0103r profund. \u00cen viziunea lui, piatra nu mai este un simbol al t\u0103cerii imobile, ci o expresie a cunoa\u0219terii care se reveleaz\u0103 celui capabil s\u0103 o descifreze.<\/p>\n\n\n\n

Volumul se deschide sub semnul unei nostalgii fundamentale, un dor ancestral fa\u021b\u0103 de o stare edenic\u0103 pierdut\u0103, pe care poetul \u0219i-o imagineaz\u0103 ca pe o fericire absolut\u0103, neatins\u0103 de vicisitudinile exilului adamic (\u201eAm fost fericit \/ Ca un tril de pas\u0103re \/ \u00cen s\u00e2nul lui Dumnezeu, \/ Ca o desf\u0103tare de prunc \/ \u00cen sur\u00e2sul propriului eu\u201d – Am fost fericit<\/em>). Aceast\u0103 fericire nu i-a apar\u021binut poetului. El nu a cunoscut plenitudinea originar\u0103; \u00een schimb, afectat de absen\u021ba a ceea ce nu i-a fost dat s\u0103 de\u021bin\u0103, a fost captivul unui dor mistuitor, c\u0103ruia nu i-a putut rezista. \u00cen locul beatitudinii edenice, existen\u021ba lui se consum\u0103 sub semnul unei nemul\u021bumiri perpetue: \u201eFr\u0103m\u00e2ntare de dor am fost mereu… \/ \u0218i aveam picioare lungi p\u00e2n\u0103 la stele, \/ \u00cen inim\u0103 aveam o c\u0103utare zburdalnic\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Poemul secund porne\u0219te de la unghiul de vedere al Bibliei<\/em> asupra Apocalipsei, demers care \u00eei \u00eeng\u0103duie autorului s\u0103 descifreze tensiunea dintre iubire \u0219i ur\u0103, sentimente antinomice, dar complementare, prin care se zide\u0219te, deopotriv\u0103, Raiul \u0219i Iadul. Astfel, lirica lui Ionel Simota devine o medita\u021bie asupra destinului.<\/p>\n\n\n\n

Iadul se configureaz\u0103 metaforic sub semnul nenorocirii, o expresie a suferin\u021bei absolute, \u00een timp ce Raiul, de\u0219i ancorat \u00eentr-un peisaj antinomic \u0219i concret, \u00ee\u0219i afl\u0103 \u00eenceputul chiar \u00een marginea unui pasaj stradal. \u00centre cele dou\u0103 opozi\u021bii, discursul liric \u00ee\u0219i caut\u0103 echilibrul, travers\u00e2nd zone de tensiune \u0219i revela\u021bie, unde tragicul devine premis\u0103 a unei \u00een\u021belegeri superioare a lumii: \u201e\u00centre ur\u0103 \/ \u0218i \u00eentre sf\u00e2r\u0219it\u0103 iubire. \/ Pe sub picioare t\u0103iate \/ De calea ferat\u0103 \/ N\u0103p\u0103de\u0219te iarb\u0103 \u00eenrourat\u0103. \/ Mai strig\u0103 uneori un copil \/ Dup\u0103 c\u00e2te o mam\u0103 uitat\u0103…\u201d (Aproape Apocalips\u0103<\/em>). Din c\u00e2te se poate deprinde din aceast\u0103 viziune, Iadul nu este un t\u0103r\u00e2m \u00eendep\u0103rtat, ci o prezen\u021b\u0103 imediat\u0103, manifestat\u0103 \u00een cele mai simple \u0219i sf\u00e2\u0219ietoare forme ale suferin\u021bei. El prinde contur sonor \u00een pl\u00e2nsul unui copil care \u00ee\u0219i strig\u0103 mama, \u00een a\u0219teptarea zadarnic\u0103 a unei m\u00e2ng\u00e2ieri care nu mai vine.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 dialectic\u0103 a realului \u0219i transcendentului, Simota \u00ee\u0219i afl\u0103 singura ancor\u0103 \u00een divinitate. \u00cen c\u0103utarea absolutului, el urc\u0103 mun\u021bi, str\u0103bate abisuri, asemenea prin\u021bului din Povestea magului c\u0103l\u0103tor prin stele<\/em>, dar, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, epifania are loc: Dumnezeu i-a stat al\u0103turi tot timpul, precum \u00eenso\u021be\u0219te f\u0103r\u0103 preget orice om care, purificat prin aspira\u021bie, i se \u00eencredin\u021beaz\u0103 (\u201eNumai t\u0103lpile mele \u0219tiu drumul \/ \u00cen zadar c\u0103r\u00e2ndu-mi povara \/ Oaselor at\u00e2t de vinovate \/ Neputincios Te-am cer\u0219it, Doamne, \/ P\u00e2n\u0103 \u00een cre\u0219tetul muntelui Te-am c\u0103utat \/ \u0218i orb am fost \u0219i n-am v\u0103zut \/ C\u0103 mereu, Doamne, erai acolo cu mine\u201d \u2013 Athosul t\u0103m\u0103duirii mele<\/em>). \u00cen momentul \u00een care simte apropierea divinit\u0103\u021bii, poetul \u00ee\u0219i asum\u0103 \u00eendr\u0103zneala mistic\u0103 de a cere revela\u021bia total\u0103: cerurile s\u0103 se deschid\u0103 \u0219i stelelor s\u0103 li se dea drumul s\u0103 vin\u0103 asupra p\u0103m\u00e2ntului cu toat\u0103 lumina, inclusiv cea ultim\u0103. Prin acest act cosmic, credincio\u0219ii vor fi ini\u021bia\u021bi \u00een taina devenirii, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd despre sensul na\u0219terii \u0219i, mai ales, despre sim\u021birea proprie: \u201eDeschide, Doamne, ast\u0103zi cerul \/ Precum \u00eent\u00e2ia dat\u0103, \/ Ca pe un ochi de Fecioar\u0103, \/ De Preacurat\u0103, \/ \u0218i d\u0103 drumul stelelor \/ Cele sfinte lumini de apoi, \/ Acum sau poate mai t\u00e2rziu \/ Vom \u00eenv\u0103\u021ba despre Na\u0219tere \/ \u0218i despre sfin\u021birea din noi\u201d (Slobod colind<\/em>). Paralel predispozi\u021biei c\u0103tre o cunoa\u0219tere apolinic\u0103, se contureaz\u0103 imaginea unui existen\u021bialism dionisiac, marcat de efuziuni senzoriale, dar str\u0103b\u0103tut, \u00een substrat, de o melancolie latent\u0103. Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd s\u0103rb\u0103toarea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu retras, precum puntea unei cor\u0103bii \u00een deriv\u0103, ecoul persistent al triste\u021bii insinueaz\u0103 incertitudinea \u0219i fragilitatea extazului: \u201eBeau cot la cot cu marinari b\u0103tr\u00e2ni, \/ Dorin\u021be vechi le arunc\u0103m la c\u00e2ini, \/ \u00cen mine tot trecutul am \u00eenchis \/ Ca sub o ponosit\u0103 p\u0103l\u0103rie. \/\/ C\u00e2nd portul a strigat \/ Era t\u00e2rziu \/ \u0218i multe vase-au fost demult plecate, \/ \u00cen noapte fream\u0103t\u0103 ca ni\u0219te ho\u021bi \/ C\u00e2nt\u0103ri marin\u0103re\u0219ti demult uitate…\u201d (C\u00e2ntec uitat<\/em>). Versurile tr\u0103deaz\u0103 o filia\u021bie minulescian\u0103, evoc\u00e2nd acel lirism muzical, u\u0219or decadent, care pare destinat s\u0103 r\u0103sune \u00een glasul unor fo\u0219ti marinari, ad\u0103posti\u021bi \u00eentr-o cafenea ponosit\u0103. \u00cen ambientul crepuscular, unde lumina, filtrat\u0103 de un abajur cr\u0103pat, cade \u00een reflexe obosite, poezia devine c\u00e2ntec al nostalgiei \u0219i al aventurii consumate.<\/p>\n\n\n\n

Ionel Simota se \u00eenscrie, prin acest volum, \u00eentr-o tradi\u021bie literar\u0103 \u00een care se \u00eempletesc aspira\u021bia metafizic\u0103 \u0219i tenta\u021bia existen\u021bei hedoniste, \u00eentr-o tensiune fertil\u0103, care aminte\u0219te, pe alocuri, de sensibilitatea lui Francois Villon. Exist\u0103 o liric\u0103 a antinomiilor, \u00een care simbolurile spa\u021biului \u00eenchis \u2013 cafeneaua \u00eentunecat\u0103, corabia izolat\u0103 \u2013 sunt juxtapuse dorin\u021bei de evadare spiritual\u0103, de comuniune cu divinul.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen structura acestui volum, poezia lui Ionel Simota se afirm\u0103 ca un dialog ne\u00eentrerupt \u00eentre teluric \u0219i transcendent, \u00eentre setea de cunoa\u0219tere \u0219i melancolia limitelor impuse de condi\u021bia uman\u0103. Versurile oscileaz\u0103 \u00eentre elanul ascensional spre divinitate \u0219i abandonul \u00eentr-o existen\u021b\u0103 marcat\u0103 de efemer, p\u0103str\u00e2nd \u00eens\u0103, \u00een orice ipostaz\u0103, o tensiune liric\u0103 vie, sus\u021binut\u0103 de jocul contrastelor \u0219i de o muzicalitate interioar\u0103 subtil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Prin alternan\u021ba aspira\u021biei \u0219i c\u0103derii, poetul reu\u0219e\u0219te s\u0103 articuleze un univers liric de o autenticitate incontestabil\u0103, \u00een care nostalgia \u0219i revela\u021bia se conjug\u0103 \u00eentr-un echilibru precar, dar profund expresiv. Volumul nu se reduce la simpla expresie a unor tr\u0103iri individuale, ci devine o medita\u021bie asupra traseului sinuos care leag\u0103 setea de absolut de inevitabila confruntare cu limitele fiin\u021bei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De-a lungul vremii, omenirea a fost st\u0103p\u00e2nit\u0103 de aspira\u021bia c\u0103tre piatra filosofal\u0103, mitul transmut\u0103rii materiei \u00een \u00een\u021belepciune. \u00cen volumul cel mai recent, Pietrele care nu tac (Editura Eurocarpatica, Sf\u00e2ntu Gheorghe, 2024), Ionel Simota pare s\u0103 fi descoperit nu una, ci mai multe astfel de pietre, purt\u0103toare de sens \u0219i m\u0103rturisitoare ale unui adev\u0103r profund. \u00cen … Continu\u0103 lectura C\u0103utarea absolutului \u0219i povara melancoliei \u00een poezia lui Ionel Simota<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11981"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11981\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11982,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11981\/revisions\/11982"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}