{"id":12233,"date":"2025-05-10T10:42:48","date_gmt":"2025-05-10T10:42:48","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12233"},"modified":"2025-05-10T10:42:48","modified_gmt":"2025-05-10T10:42:48","slug":"cu-fata-spre-sine-cronica-de-carte-in-lucru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/05\/10\/cu-fata-spre-sine-cronica-de-carte-in-lucru\/","title":{"rendered":"Cu fa\u021ba spre sine. Cronic\u0103 de carte \u00een lucru"},"content":{"rendered":"\n

Opera poetuluiLiviu Ioan Stoiciu<\/strong>se \u00eencadreaz\u0103 \u00eenpostmodernism<\/strong>, curent literar afirmat dup\u0103 1980 \u0219i consolidat mai ales dup\u0103 1990. Poezia lui se caracterizeaz\u0103 printr-ovoce reflexiv\u0103, tensionat\u0103 \u00eentre existen\u021bialism \u0219i ironie<\/strong>, deseori marcat\u0103 de un ton confesiv \u0219i grav<\/strong>, dar \u0219i de o distan\u021bare critic\u0103 fa\u021b\u0103 de cli\u0219eele poetice tradi\u021bionale<\/strong>. <\/strong>Stilul s\u0103u recurge lafragmentarism, intertextualitate \u0219i autoironie<\/strong>, elemente tipice postmodernismului, dar p\u0103streaz\u0103 \u0219ir\u0103d\u0103cini \u00een expresionismul interiorizat<\/strong>.<\/strong> \u00cen cel mai nou volum, intitulat cu o transparen\u021b\u0103 semnificativ\u0103 Mersul lucrurilor <\/em>(Editura Limes, Cluj, 2025)<\/em>, Liviu Ioan Stoiciu se angajeaz\u0103, cu o gravitate sobr\u0103, \u00eentr-un demers de descifrare a ordinii \u2014 sau poate mai cur\u00e2nd a dezordinii \u2014 lumii, dup\u0103 o metod\u0103 care nu refuz\u0103 luciditatea \u0219i nici nu abdic\u0103 de la dramatismul interogativ propriu spiritului modern. Structurat tripartit, volumul pare a urm\u0103ri, \u00eenc\u0103 din prima sec\u021biune, OMUL GOL (\u00een sine: de ce, cum, c\u00e2nd, unde, c\u00e2t)<\/em>, un parcurs ini\u021biatic: acela al omului liberat de straturile uzate ale conven\u021biei, pentru a putea contempla, cu obiectivitate, resorturile ad\u00e2nci ale realului.<\/p>\n\n\n\n

Unul dintre motivele profunde ale acestei debaras\u0103ri de acumul\u0103ri \u2014 exerci\u021biu de igien\u0103 spiritual\u0103 \u0219i re\u00eentoarcere la esen\u021bial \u2014 \u00eel constituie, \u00een viziunea lui Liviu Ioan Stoiciu, tocmai inocen\u021ba originar\u0103 a lucrurilor care l-au impresionat c\u00e2ndva \u0219i care, iat\u0103, persist\u0103 \u00een prezent sub forma acelor \u201ecioturi de amintiri pe deal, c\u00e2te vrei, cioturi pline cu \/ cuiburi de insecte, \u00eenscrisuri \/ \u00eenregistrate la \u00eent\u00e2mplare pe dealul de deasupra \/\/ v\u00e2rtejului\u201d (Deasupra v\u00e2rtejului<\/em>). Aceste relicve ale unei percep\u021bii nealterate devin puncte de sprijin \u00eentr-o tentativ\u0103 de reconstituire a realului filtrat printr-o sensibilitate vigilent\u0103, dar ne\u00eempov\u0103rat\u0103. O condi\u021bie esen\u021bial\u0103 pentru a putea urca, din nou, pe scara lucrurilor \u2014 cu acea perspectiv\u0103 limpede, f\u0103r\u0103 distorsiuni sau excese \u2014 este tocmai aceea de a se a\u0219eza deasupra v\u00e2rtejului<\/strong>,<\/strong> acolo unde haosul se arat\u0103 \u00een \u00eentreaga lui goliciune destructurant\u0103. Dar Stoiciu nu propune nici evadarea \u00een abstrac\u021biune cereasc\u0103, nici \u00eenfundarea \u00een materialitatea brut\u0103 a lumii. Dimpotriv\u0103, pozi\u021bia privilegiat\u0103 este cea median\u0103, cea a echilibrului \u2014 locul de unde se pot \u00een\u021belege cele superioare \u0219i cele inferioare (\u201enici \u00een cer, nici pe p\u0103m\u00e2nt\u201d), f\u0103r\u0103 a c\u0103dea prad\u0103 niciunui extremism metafizic. Este o a\u0219ezare \u00een spiritul aurea mediocritas<\/em>, idealul latin al m\u0103surii, al centrului viu, de unde lucrurile pot fi g\u00e2ndite nu \u00een dramatismul lor singular, ci \u00een armonia tensiunilor pe care le presupun.<\/p>\n\n\n\n

A doua sec\u021biune, intitulat\u0103 UN OM CA MINE (iar\u0103\u0219i \u0219i iar\u0103\u0219i: chestii personale)<\/em>, deschide o medita\u021bie discret\u0103, dar dens\u0103, asupra eului. Autorul \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 identitatea ca pe o fibr\u0103 vie, \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een gesturi cotidiene, \u00een schimburi anodine cu cei din jur \u2014 acele \u201ebanalit\u0103\u021bi\u201d care, tocmai prin firescul lor, devin repere de autoidentificare. \u00cen subtext, pulseaz\u0103 un spirit de contrarevolu\u021bie, o rezisten\u021b\u0103 t\u0103cut\u0103 \u0219i constant\u0103 acolo unde s-a aprins prima dat\u0103 sc\u00e2nteia impulsului de a ie\u0219i din r\u00e2nd. Totul se \u00eencheag\u0103 \u00eentr-o geografie intim\u0103 \u2014 un \u201ecanton\u201d ales nu din retragere, ci dintr-o fidelitate fa\u021b\u0103 de un echilibru interior, ale c\u0103rui ritmuri devin unitate de m\u0103sur\u0103 a timpului tr\u0103it: \u201ela ce m\u0103 uit eu de fapt? La \/ aluatul sufletului locului \u0219i al celor pleca\u021bi, amesteca\u021bi, at\u00e2rna\u021bi \/ \u00een cuie, prin\u0219i \u00een cercul amintirilor de\u0219\u0103n\u021bate \/ din copil\u0103rie, aluat fr\u0103m\u00e2ntat \u00een \/ picioare de vizionari ca noi… Fac poze \u00een 20 mai \/ 2006 cu tata, cu surioarele Mela \u0219i Ita – \/ aici a fost paradisul nostru\u201d (Canton dup\u0103 canton<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

A treia sec\u021biune, O via\u021b\u0103 de om (\u00een a\u0219teptare, aici \u0219i care \u00eencotro)<\/em>, se contureaz\u0103 ca o anamnez\u0103 lucid\u0103, o reconstituire interioar\u0103 a unei traiectorii marcate de \u00eencerc\u0103ri, de clipe suspendate \u0219i de interoga\u021bii asupra destinului. Nu este vorba de un simplu exerci\u021biu de memorie, ci de un gest ontologic: o cobor\u00e2re \u00een ad\u00e2ncul unei biografii tr\u0103ite cu febrilitate \u0219i cump\u0103t, \u00een care prezentul devine prilej de interpelare a trecutului. Se distinge, \u00een filigran, o succesiune de momente – unele ap\u0103sate de neputin\u021b\u0103 \u0219i n\u0103past\u0103, altele \u00eenviorate de un lic\u0103r de speran\u021b\u0103, ivit pe fundalul unui orizont mereu schimb\u0103tor. Printr-o pedagogie t\u0103cut\u0103 a r\u0103bd\u0103rii \u0219i, poate, prin harul unei ocrotiri divine, subiectul ajunge la un punct de epifanie, la o formulare care dep\u0103\u0219e\u0219te simpla constatare: \u201e<\/em>str\u0103bat nem\u0103rginirea!\u201d, <\/em>exclama\u021bie care nu e sfidare sau o preten\u021bie de m\u0103re\u021bie, ci o recunoa\u0219tere a unui efort de a r\u0103m\u00e2ne fidel sie\u0219i, \u00een ciuda vremelniciei (\u201eDac\u0103 te \u00eentorci, mergi \u00eenainte \u0219i dai peste tine. Nu mai \/ face niciun pas. Poate ajunge la o \u00eenvoial\u0103, \/ \u00een sine, \u00een particular… Acum ce \/ \u021bi-a c\u0103\u0219unat pe mine? Se ceart\u0103 singur. Nu mai fi \/ at\u00e2t de am\u0103r\u00e2t… Tot ce e bun \u00eei e pus \/ la dispozi\u021bie, se simte \u00een deplin\u0103tatea for\u021belor, \u00een armonie. \/ A\u0219 vrea s\u0103 se scoat\u0103 din minte, s\u0103 nu mai sufere. \/ Ce rost mai are istoria lui? Cui face el jocul? E la mijloc \/ o inferioritate biologic\u0103 \u2013 \u0219i sufer\u0103, \/ mai are de jucat vreun rol? Nesilit de nimeni…\u201d \u2013 Str\u0103b\u0103t\u00e2nd nem\u0103rginirea<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

Titlul volumului, aparent simplu, ascunde \u00een el o \u00eentreag\u0103 problematic\u0103: mersul \u2013 deci, dinamica, evolu\u021bia, poate chiar destinul \u2014 lucrurilor, adic\u0103 al unei realit\u0103\u021bi care, pentru a fi \u00een\u021beleas\u0103, trebuie mai \u00eent\u00e2i contemplat\u0103 din afara haosului imanent.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o vreme \u00een care excesul, fragmentarea \u0219i ruina sensului par a dicta regulile jocului, el propune o \u00eentoarcere la o privire cump\u0103tat\u0103, centrat\u0103, dispus\u0103 s\u0103 renun\u021be la acumul\u0103ri pentru a reg\u0103si adev\u0103rul \u00een semnele m\u0103runte, dar \u00eenc\u0103 vii, ale lumii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen contextul operei lui Liviu Ioan Stoiciu, volumul Mersul lucrurilor<\/em> se prezint\u0103 ca o sintez\u0103 matur\u0103 a propensiunilor lui tematice \u0219i stilistice. Poet al revela\u021biei cotidiene, Stoiciu reu\u0219e\u0219te aici un echilibru rar \u00eentre tonul grav \u0219i prospe\u021bimea privirii. Dac\u0103 \u00een scrierile anterioare ap\u0103reau mai accentuat angoasa, fractura interioar\u0103, c\u0103utarea unei verticalit\u0103\u021bi imposibile, \u00een acest volum se impune o voce care a traversat criza \u0219i vorbe\u0219te dinspre cealalt\u0103 parte a nelini\u0219tii, cu o resemnare limpede, aproape senin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Stilistic, discursul p\u0103streaz\u0103 acel amestec de nota\u021bie concret\u0103 \u0219i reflec\u021bie profund\u0103, cu accente diaristice \u0219i trimiteri culturale discrete, dar fertile. Poemele devin loc al travers\u0103rii – a timpului, a memoriei, a sensurilor – \u0219i al restituirii unei realit\u0103\u021bi \u00een care ordinea nu este dat\u0103, ci dob\u00e2ndit\u0103, cu efort \u0219i discern\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o vreme \u00een care excesul, fragmentarea \u0219i ruina sensului par a dicta regulile jocului, Mersul lucrurilor<\/em> este un reper pentru cititorul care mai caut\u0103, \u00een poezie, o form\u0103 de adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Opera poetuluiLiviu Ioan Stoiciuse \u00eencadreaz\u0103 \u00eenpostmodernism, curent literar afirmat dup\u0103 1980 \u0219i consolidat mai ales dup\u0103 1990. Poezia lui se caracterizeaz\u0103 printr-ovoce reflexiv\u0103, tensionat\u0103 \u00eentre existen\u021bialism \u0219i ironie, deseori marcat\u0103 de un ton confesiv \u0219i grav, dar \u0219i de o distan\u021bare critic\u0103 fa\u021b\u0103 de cli\u0219eele poetice tradi\u021bionale. Stilul s\u0103u recurge lafragmentarism, intertextualitate \u0219i autoironie, elemente … Continu\u0103 lectura Cu fa\u021ba spre sine. Cronic\u0103 de carte \u00een lucru<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12233","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12233","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12233"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12233\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12234,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12233\/revisions\/12234"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12233"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12233"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12233"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}