{"id":12295,"date":"2025-05-28T10:08:53","date_gmt":"2025-05-28T10:08:53","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12295"},"modified":"2025-05-28T10:18:39","modified_gmt":"2025-05-28T10:18:39","slug":"12295","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/05\/28\/12295\/","title":{"rendered":"Lirismul discontinuu al prezentului"},"content":{"rendered":"\n

Opera liric\u0103 a lui Carmen Firan<\/strong> poate fi plasat\u0103 \u00een postmodernism<\/strong>,<\/strong> cu influen\u021be din neoexpresionism<\/strong> \u0219i confesionalism<\/strong>.<\/strong> Scriitura ei este marcat\u0103 de: a) fragmentarism \u0219i colaj<\/strong> – tipic postmodernismului; b) teme ale alien\u0103rii, exilului \u0219i identit\u0103\u021bii<\/strong>; c) imaginar urban \u0219i globalizat<\/strong>,<\/strong> cu intertextualitate \u0219i referin\u021be culturale variate. Carmen Firan, tr\u0103ind \u00eentre Rom\u00e2nia \u0219i Statele Unite, aduce o voce cosmopolit\u0103, care \u00eembin\u0103 lirismul interior cu un sim\u021b acut al realit\u0103\u021bii actuale. \u00cen acest sens, ea continu\u0103 direc\u021biile postmoderne rom\u00e2ne\u0219ti, precum cele ini\u021biate de Mircea C\u0103rt\u0103rescu sau Mariana Marin, dar le adapteaz\u0103 unei lumi globalizate \u0219i marcate de migra\u021bie \u0219i pluralitate identitar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen volumul P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd<\/em> (Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2025), Carmen Firan \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 condi\u021bia uman\u0103 \u00een toat\u0103 precaritatea \u0219i noble\u021bea ei, cu o limpezime care aminte\u0219te de acea \u201emelancolie senin\u0103\u201d despre care vorbea, c\u00e2ndva, Paul Val\u00e9ry. Temele care traverseaz\u0103 cartea – dezr\u0103d\u0103cinarea, fragilitatea identit\u0103\u021bii, memoria care reconfigureaz\u0103 realul – sunt tratate cu o maturitate a viziunii care tr\u0103deaz\u0103 lungul exerci\u021biu al medita\u021biei. Versul se construie\u0219te cu o sobrietate care aminte\u0219te de exigen\u021ba clasic\u0103 \u00een fa\u021ba formei.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o lume ipotetic\u0103, \u00een care p\u0103m\u00e2ntul ar fi plat, iar orizonturile \u2013 limitate de \u00eense\u0219i marginile v\u0103zute ale realit\u0103\u021bii, existen\u021ba \u00een turm\u0103 ar c\u0103p\u0103ta semnifica\u021bia unei strategii de supravie\u021buire rezonabile: \u201eturma e ad\u0103post c\u0103ldu\u021b \u0219i anonim \/ E\u0219ecurile trec neobservate \/ Lupul nu e lunetist, atac\u0103 la gr\u0103mad\u0103 \/ Po\u021bi oric\u00e2nd pretinde c\u0103 nu e\u0219ti mai mult \/ Dec\u00e2t o frunz\u0103 \u00een v\u00e2nt, un fir de iarb\u0103\u201d (Un alt decembrie<\/em>)<\/em>. Aderarea la colectiv, \u00een acest cadru, ar fi justificabil\u0103 nu doar prin instinctul de conservare, ci \u0219i printr-o form\u0103 de \u00een\u021belepciune care valorizeaz\u0103 coeziunea \u0219i uniformitatea destinelor. Dar tocmai aceast\u0103 condi\u021bie – aceea a platitudinii absolute – face imposibil\u0103 transpunerea teoriei \u00een planul real. \u00cen acest context, avantajele turmei se dovedesc iluzorii. Astfel, ceea ce se prezint\u0103 drept beneficiu – diluarea durerii prin distribuirea ei egal\u0103 – se reveleaz\u0103 a fi, \u00een fond, o renun\u021bare la sine, care, \u00een epoca modern\u0103, echivaleaz\u0103 cu o form\u0103 subtil\u0103 de anulare a libert\u0103\u021bii. Aceast\u0103 optic\u0103 se \u00eenscrie \u00eentr-o direc\u021bie poetic\u0103 postmodern\u0103, apropiat\u0103 de lirica Martei Petreu sau, \u00een alt registru, de tonul confesiv-ironic al lui \u0218erban Foar\u021b\u0103, dar temperat\u0103 de o not\u0103 de gravitate calm\u0103. Carmen Firan nu ridic\u0103 vocea, nu acuz\u0103, ci constat\u0103. Ironia este aici discret\u0103, aproape imperceptibil\u0103, ascuns\u0103 \u00een metafora \u201ead\u0103post c\u0103ldu\u021b \u0219i anonim\u201d, care expune confortul psihologic al celor care aleg s\u0103 se dizolve \u00een masa protectoare a mediocrit\u0103\u021bii. Turma devine o alegorie a lumii contemporane. \u201eA fi frunz\u0103 \u00een v\u00e2nt\u201d sau \u201efir de iarb\u0103\u201d exprim\u0103 un calcul de adaptare, o strategie de subzisten\u021b\u0103 spiritual\u0103 \u00eentr-o lume haotic\u0103. Lupul, vr\u0103jma\u0219 arhetipal, nu mai ac\u021bioneaz\u0103 cu discern\u0103m\u00e2ntul selectiv al unei for\u021be mitologice menite s\u0103 pedepseasc\u0103 hybrisul, ci atac\u0103 indistinct, la gr\u0103mad\u0103, f\u0103r\u0103 a cere justific\u0103ri. Tocmai \u00een aceast\u0103 impersonalitate feroce const\u0103 paradoxul: individul are \u0219ansa de a sc\u0103pa nu prin eroism sau prin virtute, ci prin insignifian\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 ce nu se vor plini acele condi\u021bii absconse, \u00eenchise \u00een structura \u00eens\u0103\u0219i a posibilului – precum improbabila metamorfoz\u0103 a globului p\u0103m\u00e2ntesc din sferic \u00een plan, ori p\u00e2n\u0103 ce nu va r\u0103suna acel dies irae<\/em> pe care Lucre\u021biu \u00eel prevestea prin \u201eO zi p\u0103m\u00e2ntul pieirii va da\u201d -, acele ac\u021biuni care dezangajeaz\u0103 \u0219i alarmeaz\u0103 pe autoare nu se vor \u00eenf\u0103ptui. Iat\u0103, condensat \u0219i transfigurat \u00een formula unei reflec\u021bii grave, mesajul volumului semnat de Carmen Firan. Calitatea de poet nu se epuizeaz\u0103 \u00een biografia celui care a exercitat-o. Ea se prelunge\u0219te dincolo de via\u021ba autorului, iradiind deopotriv\u0103 \u00een ordinea terestr\u0103, unde poemele continu\u0103 s\u0103 lucreze \u00een con\u0219tiin\u021ba celorlal\u021bi, \u0219i \u00een ordinea cosmic\u0103, unde cuv\u00e2ntul, \u00eennobilat prin suferin\u021b\u0103 \u0219i luciditate, se apropie de func\u021bia arhetipal\u0103 a logosului. Un poet autentic este acela care a dezgolit extinc\u021bia de cli\u0219ee \u0219i a acceptat-o ca pe o experien\u021b\u0103 fundamental\u0103: \u201ePoetul a \u00eentors moartea pe toate fe\u021bele \/ S-a jucat de t\u00e2n\u0103r cu ea \/ Au stat la aceea\u0219i mas\u0103 \u0219i au descusut cuvinte \/ Au plecat la drum \u00eempreun\u0103 \/ S-au tachinat \u0219i s-au odihnit sub acela\u0219i castan \/ Multe ape curate sau tulburi \/ S-au v\u0103rsat sub ochii lor \u00een ocean\u201d (Poezia e drum<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Imaginea societ\u0103\u021bii actuale se alc\u0103tuie\u0219te sub semnul unei resemn\u0103ri t\u0103cute, dar vinovate, fa\u021b\u0103 de o mo\u0219tenire ale c\u0103rei beneficii – pacea, bun\u0103starea, ordinea garantat\u0103 de eforturile genera\u021biilor anterioare – le-am primit f\u0103r\u0103 jertf\u0103 \u0219i, poate tocmai de aceea, le-am \u00eent\u00e2mpinat f\u0103r\u0103 gratitudine. \u00cen locul unei con\u0219tiin\u021be lucide \u0219i participative, s-a instalat o oboseal\u0103 comod\u0103, o indiferen\u021b\u0103 n\u0103scut\u0103 dintr-un surplus de confort: o deplasare inert\u0103, ca de la un fotoliu la altul, \u00eentr-un spa\u021biu lipsit de gravita\u021bia realului. \u00cen acest vid al sim\u021birii, am substituit reperele umane cu edificii care ne scap\u0103 de sub control: re\u021bele de comunicare f\u0103r\u0103 prezen\u021b\u0103, identit\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini etc. Lumea astfel creat\u0103 ne devanseaz\u0103, ne disloc\u0103, iar \u00een acest proces de accelerare f\u0103r\u0103 direc\u021bie ajungem s\u0103 ne vedem inadecvat deconecta\u021bi de fiorul tragic al unui r\u0103zboi care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een vecin\u0103tatea noastr\u0103 imediat\u0103 – geografic\u0103 \u0219i moral\u0103. Astfel, ceea ce am mo\u0219tenit risc\u0103 s\u0103 se piard\u0103 prin indolen\u021b\u0103 \u0219i nu prin colaps: \u201eNe-am culcat pe-o ureche \/ Noroco\u0219i c\u0103 n-am prins niciun r\u0103zboi \/ C\u00e2mpiile erau verzi \u0219i laptele mamei ne strepezea din\u021bii \/ C\u0103l\u0103toream din fotoliu prin locuri exotice \/ Dimine\u021bile ridicam castele \u0219i tot noi \/ Le d\u0103r\u00e2mam p\u00e2n\u0103 seara \/ Ni se p\u0103rea firesc ca visele s\u0103 nu se \u00eemplineasc\u0103 \/ Ca r\u00e2urile s\u0103 se verse \u00een aceea\u0219i matc\u0103 de unde ie\u0219iser\u0103 \/ Un cerc vicios o centur\u0103 de siguran\u021b\u0103 \/ O colivie tapetat\u0103 frumos \/ Mu\u0219cam hemesi\u021bi dintr-un viitor pus la cale minu\u021bios \/ Pe care nu l-am crezut \u00een stare f\u0103r\u0103 noi\u201d (Genera\u021bia fericit\u0103<\/em>). \u00cen tumultul vremurilor care se n\u0103ruiesc \u0219i se restaureaz\u0103 \u00eentr-un necontenit balans, nu se impun cei care urmeaz\u0103 mersul curent al lucrurilor, ci acei \u201er\u0103t\u0103ci\u021bi\u201d – a\u0219a cum \u00eei numea judecata plat\u0103 a perioadei \u2013 care \u0219i-au propus obiective \u00eenalte. Ast\u0103zi, \u00een timp ce majoritatea se zbate \u00een chingile unui progres tehnologic devenit st\u0103p\u00e2n, ei, vis\u0103torii de alt\u0103dat\u0103, sunt deja cuceritori ai cosmosului, aventurieri ai nem\u0103rginirii: \u201eC\u00e2nd ne-am trezit \/ Dintr-o epoc\u0103 de aur \u00een alta \/ Lunatecii se mutaser\u0103 de mult pe Marte\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 o clip\u0103, rar\u0103 \u0219i adesea irevocabil\u0103, \u00een care omul, istovit de formulele seci ale realit\u0103\u021bii, ignor\u0103 ordinea lucrurilor \u0219i porne\u0219te, asemenea eroului arhaic, \u00eenspre marginea lumii. Nu o face din dorin\u021b\u0103 de evaziune, ci pentru a r\u0103spunde unui apel tainic, revelat aici sub chipul ghicitoarei \u00een palm\u0103 – simbol transparent al fatalit\u0103\u021bii acceptate, dar \u0219i al unei ini\u021bieri \u00eentr-un limbaj necunoscut, pentru cei deschi\u0219i c\u0103tre miracol: \u201eAm p\u0103r\u0103sit tot \u0219i am fugit la cap\u0103tul lumii \/ mai mult s\u0103-i fac pe plac ghicitoarei \u00een palm\u0103 \/ silabisea destinul pentru \u00eencep\u0103tori ca mine \/ care nu au mers niciodat\u0103 pe col\u021bul lunii crestate de cu\u021bit \/ ori \u00een nop\u021bile sub\u021biate de urletul cucuvelei \/ ori prin ar\u0219i\u021b\u0103 \u0219i de\u0219ert cu hainele sf\u00e2\u0219iate \/ bolborosind blesteme \u0219i mituri (E\u0219arfa albastr\u0103<\/em>). Poezia evoc\u0103 traseul unei con\u0219tiin\u021be ne\u00eemplinite, care n-a c\u0103lcat, p\u00e2n\u0103 acum, pe col\u021bul lunii. Este o geografie interioar\u0103 traversat\u0103 de semne obscure: cucuveaua este ecoul unei lumi mitice, iar de\u0219ertul \u0219i hainele sf\u00e2\u0219iate sugereaz\u0103 \u00eencerc\u0103ri ascetice, al c\u0103ror cuv\u00e2nt \u201ebolborosit\u201d nu mai este discurs, ci magie, desc\u00e2ntec, invocare.<\/p>\n\n\n\n

Poemul Ho\u021bii de vise<\/em> propune o medita\u021bie asupra timpului afectiv – acel timp interior, nedesp\u0103r\u021bit de memoria iubirii, de ritmurile fire\u0219ti ale naturii \u0219i de sensul, adesea iluzoriu, al permanen\u021bei. Sub pretextul pierderii unui l\u0103m\u00e2i, autoarea construie\u0219te o parabol\u0103 intim\u0103 a vie\u021bii tr\u0103ite \u00eempreun\u0103, a formelor delicate prin care iubirea se \u00eentrupeaz\u0103, cre\u0219te \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, este amenin\u021bat\u0103 de uitare ori de pierdere. L\u0103m\u00e2iul, r\u0103s\u0103rit dintr-o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 banal\u0103 – \u201ede la supermarket\u201d -, devine metafora vie a unei iubiri construite din gesturi cotidiene, repetate cu fidelitate \u0219i tandre\u021be: \u201eAzi noapte am visat c\u0103 ne-au furat l\u0103m\u00e2iul \/ Copacul iubirii noastre de un sfert de veac \/ Am pus semin\u021be \u00eentr-un borcan cu ap\u0103 \/ Am pres\u0103rat p\u0103m\u00e2nt \u0219i i-am c\u00e2ntat \/ P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd un lujer fragil s-a \u00een\u0103l\u021bat \/ A\u0219a cum mun\u021bii ies \u00eentr-o noapte din nimic \/ Un vis crescut dintr-o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 de la supermarket \/ Miracol banal n\u0103scut din am\u00e2ndoi\u201d. Exist\u0103 \u00een versurile centrale ale poemului o discret\u0103 reflec\u021bie asupra timpului ca form\u0103 a transform\u0103rii afective: vara este momentul expunerii, al m\u00e2ndriei publice; iarna \u2014 al retragerii, al intimit\u0103\u021bii protejate, \u00een care iubirea se manifest\u0103 prin gesturi de \u00eengrijire reciproc\u0103. Enumerarea ritualurilor \u2014 c\u00e2ntatul, num\u0103ratul florilor, c\u00e2nt\u0103rirea l\u0103m\u00e2ilor \u2014 are o func\u021bie dubl\u0103: consemnarea tandre\u021bei \u0219i conservarea trecutului afectiv (\u201eVara scoteam afar\u0103 l\u0103m\u00e2iul \/ S\u0103 vad\u0103 vecinii m\u00e2ndre\u021bea de copac \/ Iernile \u00eel aduceam sub fereastr\u0103 \/ \u00cel \u00eenveleam \u00een palme pe r\u00e2nd \/ Tu num\u0103r\u00e2ndu-i florile noi \/ Eu c\u00e2nt\u0103rind din ochi l\u0103m\u00e2ile verzi \/ Cum a\u0219 fi c\u00e2nt\u0103rit tinere\u021bea crud\u0103 \u0219i proasp\u0103t\u0103 \/ Care ne umplea pieptul cu ner\u0103bdare \u0219i necunoscut\u201d). \u00cens\u0103 ceea ce frapeaz\u0103 este c\u0103 toate acestea sunt prezentate post factum, \u00een urma unei pierderi. Furtul l\u0103m\u00e2iului, survenit \u201eazi noapte\u201d, trimite la o \u00eenstr\u0103inare oniric\u0103 \u0219i violent\u0103, o ruptur\u0103 nea\u0219teptat\u0103 care dezv\u0103luie fragilitatea a tot ceea ce fusese cl\u0103dit pe \u00eendelete. Lipirea anun\u021burilor – \u201ePierdut vis. Recompens\u0103 gras\u0103\u201d – devine un act disperat, aproape ritualic, prin care se \u00eencearc\u0103 recuperarea sensului care-l justifica. Este, \u00een esen\u021b\u0103, un poemdespre pierderea centrului afectiv.<\/p>\n\n\n\n

Stilul lui Carmen Firan se define\u0219te prin capacitatea de a translata banalitatea cotidianului \u00eentr-un registru simbolic discret, dar constant. Poezia ei nu se revendic\u0103 de la efuziunile confesive sau de la transcenden\u021ba solemn\u0103, ci dintr-un teritoriu intermediar, unde gesturile cele mai simple sunt investite cu un poten\u021bial sacru, intim, dintr-un respect aproape ritualic pentru fragilitate: \u201eMuzic\u0103 \u00een surdin\u0103 la o gr\u0103din\u0103 de var\u0103 \/ Chelnerul picote\u0219te la o mas\u0103 privind fotografia \/ Unui copil care \u00eenc\u0103 \u00eel mai a\u0219teapt\u0103 \/ Cu lumina aprins\u0103 ciulind urechile \/ La fiecare zgomot de afar\u0103\u201d (Nostalgii de var\u0103<\/em>); \u201eO sear\u0103 lini\u0219tit\u0103 nu e totuna cu una t\u0103cut\u0103 \/ \u00centr-o sear\u0103 lini\u0219tit\u0103 auzi \/ P\u0103s\u0103rile care \u00ee\u0219i caut\u0103 perechea \/ V\u00e2ntul spulber\u00e2nd frunze de nuc \/\/ \u00centr-o sear\u0103 t\u0103cut\u0103 nu se aude nimic \/ Singuratecii a\u0219teapt\u0103 noaptea cu fereastra \u00eenchis\u0103 \/ \u0218i noaptea se las\u0103 greoaie \u0219i mut\u0103 \/ Se adun\u0103 amintirile ca solda\u021bii \u00eentr-o cazarm\u0103 de fum\u201d (Auzi?<\/em>). \u00cen aceste versuri, distingem o dimensiune narativ\u0103 re\u021binut\u0103, \u00een care discursul liric nu izbucne\u0219te, ci alunec\u0103 liniar, cu o aparent\u0103 deta\u0219are care ascunde un fond tensionat. Aceast\u0103 tehnic\u0103 (bazat\u0103 pe detalii, repeti\u021bii semnificative \u0219i progresie afectiv\u0103) permite enun\u021barea unor istorii afective f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00een sentimentalism. Cuv\u00e2ntul devine o funie de salvare, un act de reconstituire a unei anume familiarit\u0103\u021bi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Opera liric\u0103 a lui Carmen Firan poate fi plasat\u0103 \u00een postmodernism, cu influen\u021be din neoexpresionism \u0219i confesionalism. Scriitura ei este marcat\u0103 de: a) fragmentarism \u0219i colaj – tipic postmodernismului; b) teme ale alien\u0103rii, exilului \u0219i identit\u0103\u021bii; c) imaginar urban \u0219i globalizat, cu intertextualitate \u0219i referin\u021be culturale variate. Carmen Firan, tr\u0103ind \u00eentre Rom\u00e2nia \u0219i Statele Unite, … Continu\u0103 lectura Lirismul discontinuu al prezentului<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12295","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12295"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12295\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12297,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12295\/revisions\/12297"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}