{"id":12351,"date":"2025-06-18T07:06:48","date_gmt":"2025-06-18T07:06:48","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12351"},"modified":"2025-06-18T07:06:48","modified_gmt":"2025-06-18T07:06:48","slug":"12351","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/06\/18\/12351\/","title":{"rendered":""},"content":{"rendered":"\n

Titlul volumului Nu-i mai a\u0219tept\u0103m pe barbari<\/em> de Adrian Alui Gheorghe (Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2024) poart\u0103, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, o ironie amar\u0103, subtil\u0103, dar t\u0103ioas\u0103. Nu mai e nevoie s\u0103 vin\u0103 barbarii: invazia se produce l\u0103untric, prin renun\u021barea la vigilen\u021ba cultural\u0103. Astfel, distinc\u021bia dintre civiliza\u021bie \u0219i barbarie se estompeaz\u0103 \u0219i ne trezim locuind ruinele propriei noastre dec\u0103deri.<\/p>\n\n\n\n

Una dintre cauzele acestei \u00eenstr\u0103in\u0103ri de tradi\u021bie ar putea fi g\u0103sit\u0103 \u00een noua geografie a existen\u021bei umane \u2013 internetul. Poetul \u00eel descrie ca pe o planet\u0103 nou\u0103, recent descoperit\u0103, asupra c\u0103reia ne-am n\u0103pustit cu uimirea \u0219i naivitatea primilor exploratori. Aceast\u0103 lume virtual\u0103, \u00eenc\u0103 neatins\u0103 de o adev\u0103rat\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 critic\u0103, se arat\u0103, \u00een interpretarea autorului, ca un spa\u021biu plin de promisiuni, dar \u0219i de pericole, \u00een care am p\u0103truns f\u0103r\u0103 hart\u0103, f\u0103r\u0103 busol\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri. Aventura noastr\u0103 tehnologic\u0103 risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 o form\u0103 de naufragiu t\u0103cut, \u00een care civiliza\u021bia, lipsit\u0103 de spirit, se transform\u0103 \u00een spectacolul propriei dezarticul\u0103ri: \u201eSuntem parte din comunitatea virtual\u0103 universal\u0103 \/ via\u021ba noastr\u0103 este virtualitatea suprem\u0103 \/ ne aliment\u0103m de la energiile increate \/ am p\u0103\u0219it pe Planeta Internet ca primul om pe Lun\u0103 \/ cu pa\u0219i nesiguri\u201d (Comunitatea virtual\u0103<\/em>). A for\u021ba nota, gr\u0103bind o metamorfoz\u0103 artificial\u0103, de la comunitatea vie, dens\u0103 \u00een schimburi directe \u0219i \u00een reac\u021bii spontane \u2013 unde oamenii \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i mai dau coate, la propriu \u0219i la figurat, semn c\u0103 tr\u0103iesc \u00een aceea\u0219i respira\u021bie social\u0103 \u2013 spre un simulacru de comuniune digital\u0103, lipsit\u0103 de prezen\u021b\u0103 real\u0103, \u00eenseamn\u0103 a ne sustrage unei dimensiuni esen\u021biale a umanit\u0103\u021bii noastre. Aceast\u0103 trecere \u2013 de la contactul concret la interfa\u021ba abstract\u0103, de la vocea vie la imaginea filtrat\u0103 \u2013 ne smulge dintr-un orizont organic, ancestral, pentru a ne arunca \u00eentr-un circuit rece, str\u0103in, \u00eentr-o ordine \u00een care instinctele de apartenen\u021b\u0103, solidaritate \u0219i comuniune autentic\u0103 se dizolv\u0103 \u00een fluxuri impersonale de date. Acolo unde odinioar\u0103 exista interferen\u021b\u0103 uman\u0103, se instaleaz\u0103 o t\u0103cere asurzitoare, mascat\u0103 de zgomotul necontenit al comunic\u0103rii f\u0103r\u0103 con\u021binut.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen secolul trecut, arderea c\u0103r\u021bilor era un act spectaculos, vizibil, \u00eenf\u0103ptuit sub semnul unor ideologii absurde. Ast\u0103zi, pericolul se insinueaz\u0103 sub masca unor ideologii bl\u00e2nde, cu obiective aparent inofensive, dar capabile, prin infiltrare discret\u0103, s\u0103 altereze \u00eens\u0103\u0219i fibra discern\u0103m\u00e2ntului uman. Este scenariul unor distopii elegante, \u00een care nu mai e nevoie s\u0103 se ard\u0103 c\u0103r\u021bile: ele sunt pur \u0219i simplu abandonate. Renun\u021barea nu vine din constr\u00e2ngere, ci din persuasiune mascat\u0103, dintr-o lentoare a g\u00e2ndirii critice, dintr-o comoditate care se ascunde sub pretexte ecologice, biologice sau pseudo-filosofice. Astfel, am putea ajunge s\u0103 ne convingem \u2013 sau s\u0103 fim convin\u0219i \u2013 c\u0103 putem tr\u0103i f\u0103r\u0103 carte, f\u0103r\u0103 aceast\u0103 culme a civiliza\u021biei, invoc\u00e2nd exemple din lumea necuv\u00e2nt\u0103toarelor: p\u0103s\u0103rile care c\u00e2nt\u0103 f\u0103r\u0103 partituri, florile care se deschid f\u0103r\u0103 biblioteci (\u201eS-au adunat s\u0103 \u00eengroape c\u0103r\u021bile. \/\/ S\u0103 uit\u0103m \u00eencet \u0219i sigur. \/ S\u0103 facem un plan de uitat \u00een comun. \/ S\u0103-i \u00eengrop\u0103m pe cei care au scris c\u0103r\u021bile. \/ S\u0103-i \u00eengrop\u0103m pe cei care le-au citit. \/\/ Floarea de mu\u0219e\u021bel nu \u00eenva\u021b\u0103 alfabetul. \/ Floarea de corcodu\u0219 nu \u0219tie Odiseea<\/em>. \/ Puiul de cerb nu st\u0103 \u00een laborator s\u0103 \u00eenve\u021be teoria relativit\u0103\u021bii\u201d \u2013 \u00cengroparea c\u0103r\u021bii<\/em>). Tocmai aici se afl\u0103 eroarea profund\u0103: a compara condi\u021bia omului cu aceea a celorlalte vie\u021buitoare \u00eenseamn\u0103 a uita de natura dubl\u0103 a fiin\u021bei noastre \u2013 biologic\u0103, dar \u0219i spiritual\u0103. Cartea nu este un lux, ci o necesitate interioar\u0103, o prelungire a memoriei \u0219i o form\u0103 de continuitate \u00eentre genera\u021bii (\u201eCartea mea-i, fiule, o treapt\u0103\u201d \u2013 Arghezi, \u00een Testament<\/em>). S\u0103 renun\u021b\u0103m la ea \u00een numele unei presupuse armonii naturale ar \u00eensemna o c\u0103dere \u00een amnezie \u0219i nu o \u00eentoarcere la simplitate. Acesta pare a fi miezul ideatic al discursului liric din sec\u021biunea \u00cengroparea c\u0103r\u021bii<\/em>: un avertisment asupra dezicerii de carte ca simbol al umanit\u0103\u021bii noastre reflexive. Cartea nu mai este ars\u0103 \u2013 semn al unui conflict deschis \u2013 ci este pur \u0219i simplu \u00eengropat\u0103. \u0218i nu de m\u00e2ini ostile, ci de m\u00e2ini proprii, ale unei societ\u0103\u021bi care, orbit\u0103 de mirajul tehnologic \u0219i sedus\u0103 de forme facile de comunicare, ajunge s\u0103 considere c\u0103 nu mai are nevoie de carte. Poetul depl\u00e2nge ruptura de tradi\u021bie, de memoria scris\u0103, de forma aceea unic\u0103 de interiorizare a lumii pe care doar lectura o poate oferi. El intuie\u0219te c\u0103 aceast\u0103 \u201e\u00eengropare\u201d este un simptom al unei deregl\u0103ri mai largi \u2013 o alienare progresiv\u0103 fa\u021b\u0103 de propria noastr\u0103 identitate cultural\u0103. \u0218i tocmai de aceea discursul liric, de\u0219i sobru \u0219i re\u021binut, este \u00een esen\u021b\u0103 un strig\u0103t \u00een surdin\u0103: cartea nu moare deodat\u0103, ci \u00eencet, \u00een uitare \u2013 iar aceast\u0103 uitare este mai \u00eenfrico\u0219\u0103toare dec\u00e2t interdic\u021bia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titlul volumului Nu-i mai a\u0219tept\u0103m pe barbari de Adrian Alui Gheorghe (Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2024) poart\u0103, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, o ironie amar\u0103, subtil\u0103, dar t\u0103ioas\u0103. Nu mai e nevoie s\u0103 vin\u0103 barbarii: invazia se produce l\u0103untric, prin renun\u021barea la vigilen\u021ba cultural\u0103. Astfel, distinc\u021bia dintre civiliza\u021bie \u0219i barbarie se estompeaz\u0103 \u0219i ne trezim locuind ruinele … Continu\u0103 lectura <\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12351","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12351","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12351"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12351\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12352,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12351\/revisions\/12352"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}