{"id":12353,"date":"2025-06-18T09:44:28","date_gmt":"2025-06-18T09:44:28","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12353"},"modified":"2025-06-18T09:52:35","modified_gmt":"2025-06-18T09:52:35","slug":"eleganta-infruntarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/06\/18\/eleganta-infruntarii\/","title":{"rendered":"Elegan\u021ba \u00eenfrunt\u0103rii"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Titlul volumului Nu-i mai a\u0219tept\u0103m pe barbari<\/em> de Adrian Alui Gheorghe (Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2024) poart\u0103, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, o ironie amar\u0103, subtil\u0103, dar t\u0103ioas\u0103. Nu mai e nevoie s\u0103 vin\u0103 barbarii: invazia se produce l\u0103untric, prin renun\u021barea la vigilen\u021ba cultural\u0103. Astfel, distinc\u021bia dintre civiliza\u021bie \u0219i barbarie se estompeaz\u0103 \u0219i ne trezim locuind ruinele propriei noastre dec\u0103deri.<\/p>\n\n\n\n

Una dintre cauzele acestei \u00eenstr\u0103in\u0103ri de tradi\u021bie ar putea fi g\u0103sit\u0103 \u00een noua geografie a existen\u021bei umane \u2013 internetul. Poetul \u00eel descrie ca pe o planet\u0103 nou\u0103, recent descoperit\u0103, asupra c\u0103reia ne-am n\u0103pustit cu uimirea \u0219i naivitatea primilor exploratori. Aceast\u0103 lume virtual\u0103, \u00eenc\u0103 neatins\u0103 de o adev\u0103rat\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 critic\u0103, se arat\u0103, \u00een interpretarea autorului, ca un spa\u021biu plin de promisiuni, dar \u0219i de pericole, \u00een care am p\u0103truns f\u0103r\u0103 hart\u0103, f\u0103r\u0103 busol\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri. Aventura noastr\u0103 tehnologic\u0103 risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 o form\u0103 de naufragiu t\u0103cut: \u201eSuntem parte din comunitatea virtual\u0103 universal\u0103 \/ via\u021ba noastr\u0103 este virtualitatea suprem\u0103 \/ ne aliment\u0103m de la energiile increate \/ am p\u0103\u0219it pe Planeta Internet ca primul om pe Lun\u0103 \/ cu pa\u0219i nesiguri\u201d (Comunitatea virtual\u0103<\/em>). A for\u021ba nota, gr\u0103bind o metamorfoz\u0103 artificial\u0103, de la comunitatea vie, dens\u0103 \u00een schimburi directe \u0219i \u00een reac\u021bii spontane \u2013 unde oamenii \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i mai dau coate, la propriu \u0219i la figurat, semn c\u0103 tr\u0103iesc \u00een aceea\u0219i respira\u021bie social\u0103 \u2013 spre un simulacru de comuniune digital\u0103, lipsit\u0103 de prezen\u021b\u0103 real\u0103, \u00eenseamn\u0103 a ne sustrage unei dimensiuni esen\u021biale a civiliza\u021biei noastre. Aceast\u0103 trecere \u2013 de la contactul concret la interfa\u021ba abstract\u0103, de la vocea vie la imaginea filtrat\u0103 \u2013 ne smulge dintr-un orizont organic, ancestral, pentru a ne arunca \u00eentr-un circuit rece, str\u0103in, \u00eentr-o ordine \u00een care instinctele de apartenen\u021b\u0103, solidaritate \u0219i comuniune autentic\u0103 se dizolv\u0103 \u00een fluxuri impersonale de date. Acolo unde odinioar\u0103 exista interferen\u021b\u0103 uman\u0103, se instaleaz\u0103 o t\u0103cere asurzitoare, mascat\u0103 de zgomotul necontenit al comunic\u0103rii f\u0103r\u0103 con\u021binut.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen secolul trecut, arderea c\u0103r\u021bilor era un act spectaculos, vizibil, \u00eenf\u0103ptuit sub semnul unor ideologii absurde. Ast\u0103zi, pericolul se insinueaz\u0103 sub masca unor organiza\u021bii \/ curente bl\u00e2nde, cu obiective aparent inofensive, dar capabile, prin infiltrare discret\u0103, s\u0103 altereze \u00eens\u0103\u0219i fibra discern\u0103m\u00e2ntului uman. Este scenariul unor distopii elegante, \u00een care nu mai e nevoie s\u0103 se ard\u0103 c\u0103r\u021bile: ele sunt pur \u0219i simplu abandonate. Renun\u021barea nu vine din constr\u00e2ngere, ci dintr-o lentoare a g\u00e2ndirii critice, dintr-o comoditate care se ascunde sub pretexte ecologice, biologice sau pseudo-filosofice. Astfel, am putea ajunge s\u0103 ne convingem \u2013 sau s\u0103 fim convin\u0219i \u2013 c\u0103 putem tr\u0103i f\u0103r\u0103 carte, f\u0103r\u0103 aceast\u0103 culme a civiliza\u021biei, invoc\u00e2nd exemple din lumea necuv\u00e2nt\u0103toarelor: p\u0103s\u0103rile care c\u00e2nt\u0103 f\u0103r\u0103 partituri, florile care se deschid f\u0103r\u0103 biblioteci (\u201eS-au adunat s\u0103 \u00eengroape c\u0103r\u021bile. \/\/ S\u0103 uit\u0103m \u00eencet \u0219i sigur. \/ S\u0103 facem un plan de uitat \u00een comun. \/ S\u0103-i \u00eengrop\u0103m pe cei care au scris c\u0103r\u021bile. \/ S\u0103-i \u00eengrop\u0103m pe cei care le-au citit. \/\/ Floarea de mu\u0219e\u021bel nu \u00eenva\u021b\u0103 alfabetul. \/ Floarea de corcodu\u0219 nu \u0219tie Odiseea<\/em>. \/ Puiul de cerb nu st\u0103 \u00een laborator s\u0103 \u00eenve\u021be teoria relativit\u0103\u021bii\u201d \u2013 \u00cengroparea c\u0103r\u021bii<\/em>). Tocmai aici se afl\u0103 eroarea profund\u0103: a compara condi\u021bia omului cu aceea a celorlalte vie\u021buitoare \u00eenseamn\u0103 a uita de natura dubl\u0103 a fiin\u021bei noastre \u2013 biologic\u0103, dar \u0219i spiritual\u0103. Cartea nu este un lux, ci o necesitate interioar\u0103, o prelungire a memoriei \u0219i o form\u0103 de continuitate \u00eentre genera\u021bii (\u201eCartea mea-i, fiule, o treapt\u0103\u201d \u2013 Arghezi, \u00een Testament<\/em>). S\u0103 renun\u021b\u0103m la ea, \u00een numele unei presupuse armonii naturale, ar \u00eensemna o c\u0103dere \u00een amnezie \u0219i nu o \u00eentoarcere la simplitate. Cartea nu mai este ars\u0103 \u2013 semn al unui conflict deschis \u2013 ci este pur \u0219i simplu \u00eengropat\u0103. \u0218i nu de m\u00e2ini ostile, ci de m\u00e2ini proprii, ale unei societ\u0103\u021bi care, orbit\u0103 de mirajul tehnologic \u0219i sedus\u0103 de forme facile de comunicare, ajunge s\u0103 considere c\u0103 nu mai are nevoie de carte. Poetul depl\u00e2nge ruptura de tradi\u021bie, de memoria scris\u0103, de forma aceea unic\u0103 de interiorizare a lumii pe care doar lectura o poate oferi. El intuie\u0219te c\u0103 aceast\u0103 \u201e\u00eengropare\u201d este un simptom al unei deregl\u0103ri mai largi \u2013 o alienare progresiv\u0103 fa\u021b\u0103 de propria noastr\u0103 identitate cultural\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen contrapunct, sec\u021biunea a doua, Poeme americane<\/em>, rod al peregrin\u0103rilor recente ale autorului, introduce o schimbare de ton pregnant\u0103. Aici, poetul \u00ee\u0219i confirm\u0103 dispozi\u021bia de competi\u021bie, ca \u00eentr-un duel aristocratic \u00een care nu se recurge la arme. \u00cen aceast\u0103 confruntare simbolic\u0103, nu exist\u0103 dec\u00e2t doi concuren\u021bi: poetul \u0219i Oceanul. Miza nu este altceva dec\u00e2t supunerea unuia dintre ei unei tr\u0103iri esen\u021bial umane \u2013 pudoarea: cine va cobor\u00ee primul privirea? Aceast\u0103 scen\u0103 evoc\u0103 o variant\u0103 subtil\u0103 de antropomorfizare a naturii: Oceanul nu este numai o \u00eentindere de ap\u0103, dar \u0219i o con\u0219tiin\u021b\u0103. Provoc\u00e2ndu-l, poetul caut\u0103 o recunoa\u0219tere reciproc\u0103 \u2013 una care seam\u0103n\u0103 izbitor cu momentul suspendat al dragostei la prima vedere, unde gestul re\u021binut, privirea aplecat\u0103, devin semnul unei \u00eent\u00e2lniri autentice: \u201ecred c\u0103 nici Amerigo Vespucci \/ nu a tr\u0103it \u00eent\u00e2lnirea cu oceanul altfel; \/ a\u0219 putea s\u0103 scriu o carte despre aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire, \/ dar tot la fel a\u0219 putea doar at\u00e2t: s\u0103 m\u0103 uit ad\u00e2nc, \/ ad\u00e2nc \u00een ochii Oceanului \/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd unul din noi las\u0103 privirile \u00een jos\u201d (\u00censemn\u0103ri la Pacific<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Apelul la lini\u0219te, din sec\u021biunea a treia, are ca scop rescrierea istoriei. Nu a celei oficiale, ci a istoriei personale, a fiec\u0103rui om \u00een parte. De pild\u0103, fosta vecin\u0103 a autorului, stabilit\u0103 \u00een Olanda, s-a adaptat integral la ethosul nordic: pedaleaz\u0103 mult, asemenea majorit\u0103\u021bii, adopt\u0103 indiferen\u021ba specific\u0103 locului \u0219i contempl\u0103 mecanismul podului care, \u00een virtutea unui orar, se ridic\u0103 \u0219i coboar\u0103 peste ape. P\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een ceea ce prive\u0219te produsele culturale, precum cartea, se simte o schimbare. Cartea intr\u0103 ast\u0103zi \u00eentr-o re\u021bea fluid\u0103, imprevizibil\u0103. Adrian Alui Gheorghe, semnalat \u00eentr-o postare online de un cititor american, n\u0103zuie\u0219te ca volumul lui s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, \u00eentr-o bibliotec\u0103, al\u0103turi de cel al lui Faulkner: \u201eun rom\u00e2n din America \/ a cump\u0103rat o carte de-a mea de pe Amazon \/ mi-a trimis pe Facebook o fotografie cu ea \/ pus\u0103 pe un pian decorativ \u00eemi imaginez \/ cum romanul meu Urma \/ de numai 148 de pagini a despicat aerul tare al New Yorkului \/ s-o fi intersectat prin depozit \u0219i cu vreo carte \/ semnat\u0103 de Faulkner\u201d (Lini\u0219te, se rescrie istoria<\/em>).   <\/p>\n\n\n\n

Ultima sec\u021biune, Muntele<\/em>, nu este, \u00een fond, dec\u00e2t un singur poem cu titlu omonim, dar densitatea \u0219i tr\u0103irea interioar\u0103 \u00eei confer\u0103 o anvergur\u0103 aparte. Poemul este construit pe juxtapunerea opiniilor asupra lumii, ale unor personaje reprezentative: preotul, geograful, generalul, istoricul, alpinistul. Fiecare define\u0219te muntele \u00een func\u021bie de ceea ce a\u0219teapt\u0103 de la el, \u00eentr-un joc al proiec\u021biilor care transform\u0103 realitatea \u00eentr-un palimpsest de interpret\u0103ri. Astfel, muntele devine un spa\u021biu de confruntare simbolic\u0103 \u00eentre voca\u021bii, \u00eentre moduri de cunoa\u0219tere, \u00eentre tenta\u021bia sacrului \u0219i presiunea func\u021bionalului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen volumul Nu-i mai a\u0219tept\u0103m pe barbari<\/em>, Adrian Alui Gheorghe chestioneaz\u0103 rela\u021bia noastr\u0103 cu memoria, cu tradi\u021bia, cu alteritatea. Fiecare sec\u021biune a c\u0103r\u021bii propune o \u00eencercuire liric\u0103 a unei crize: cea a comunic\u0103rii, a sacrului, a cunoa\u0219terii, a apartenen\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titlul volumului Nu-i mai a\u0219tept\u0103m pe barbari de Adrian Alui Gheorghe (Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2024) poart\u0103, \u00eenc\u0103 dintru \u00eenceput, o ironie amar\u0103, subtil\u0103, dar t\u0103ioas\u0103. Nu mai e nevoie s\u0103 vin\u0103 barbarii: invazia se produce l\u0103untric, prin renun\u021barea la vigilen\u021ba cultural\u0103. Astfel, distinc\u021bia dintre civiliza\u021bie \u0219i barbarie se estompeaz\u0103 \u0219i ne trezim locuind ruinele … Continu\u0103 lectura Elegan\u021ba \u00eenfrunt\u0103rii<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12353","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12353","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12353"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12353\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12356,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12353\/revisions\/12356"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12353"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12353"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12353"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}