Unul dintre cele mai neobi\u0219nuite locuri mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii. Nu un exotism evident \u00eel f\u0103cea neobi\u0219nuit, nici spectaculozitatea reliefului, ci mai cur\u00e2nd disonan\u021ba dintre simplitatea aparent\u0103 \u0219i complexitatea st\u0103rilor pe care le genera. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eemi imaginam c\u0103 oamenii din Koutouloufari sunt resemna\u021bi \u00een tihna lor \u2014 afunda\u021bi \u00een fotoliile din gr\u0103dini, c\u0103 duc o via\u021b\u0103 de relaxare plat\u0103. Aceast\u0103 impresie preliminar\u0103, \u00eemi dau seama acum, era produsul unei proiec\u021bii nedrepte. Singur\u0103tatea era o masc\u0103: \u00een spatele ei, pulsa o intensitate stranie. Marginile satului p\u0103reau a ascunde ceva din spiritul unei Antichit\u0103\u021bi adormite. Te-ai fi a\u0219teptat s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u00een drum silueta unui zeu uitat sau cine \u0219tie ce alt personaj de poveste, dar ceea ce a tulburat acea expectativ\u0103 nu a fost epifania; dintre m\u0103slini, a r\u0103git un m\u0103gar, un simbol autohton, pe-a c\u0103rui imagine o \u00eent\u00e2lneai imprimat\u0103 pe carpetele din pr\u0103v\u0103lii. Insula, cu tot cortegiul ei de priva\u021biuni \u0219i rupturi, pare a fi imprimat locuitorilor Cretei o propensiune spre spectacol, n\u0103scut\u0103 din dorin\u021ba de a atenua monotonia izol\u0103rii \u0219i de a trezi interesul vizitatorului str\u0103in. La intrarea \u00een sat, un grec jovial, un mic \u00eentreprinz\u0103tor, s-a lansat \u00eentr-o improviza\u021bie dansant\u0103, evoc\u00e2nd celebra secven\u021b\u0103 din filmul \u201eZorba Grecul\u201d, \u00eens\u0103 \u00eentr-un mod mai \u00een\u0219urubat \u0219i mai comic fa\u021b\u0103 de ceea ce a produs Antony Quinn pe micul ecran. Str\u0103zile extrem de curate duceau \u00eenspre muntele \u00een\u0103l\u021bat ca o piramid\u0103 \u00een fundal. Cu c\u00e2t p\u0103trundeai mai mult \u00een sat, t\u0103cerea de la suprafa\u021b\u0103 era \u00eenlocuit\u0103 de forfota vesel\u0103 a teraselor. Koutouloufari era mai plin de via\u021b\u0103 dec\u00e2t Hersonissos. Aceasta avea s\u0103 fie alt\u0103 surpriz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dintre locurile pe care am avut prilejul s\u0103 le cunosc \u00een peregrin\u0103rile recente, cel mai aparte mi s-a p\u0103rut satul Koutouloufari \u2014 a\u0219ezare retras\u0103, \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00eentr-o lini\u0219te ancestral\u0103, care, privit\u0103 de pe colinele dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii. Nu un exotism evident \u00eel f\u0103cea neobi\u0219nuit, nici spectaculozitatea unui relief dramatic, ci mai cur\u00e2nd disonan\u021ba fin\u0103 dintre simplitatea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rii \u0219i complexitatea st\u0103rilor l\u0103untrice pe care le trezea.<\/p>\n\n\n\n
\u00cenainte de a p\u0103\u0219i acolo, nutrisem imaginea unui loc f\u0103r\u0103 tensiune, populat de oameni resemna\u021bi \u00een tihna lor \u2014 o via\u021b\u0103 desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een gr\u0103dini lini\u0219tite, \u00een jurul unui ecran de televizor, \u00eentr-o form\u0103 de relaxare plat\u0103 \u0219i uniform\u0103. Aceast\u0103 impresie preliminar\u0103, \u00eemi dau seama acum, era produsul unei proiec\u021bii comode, poate chiar nedrepte.<\/p>\n\n\n\n
Ceea ce am descoperit contrazicea \u00eens\u0103 profund acea reprezentare ini\u021bial\u0103. Aparen\u021ba de singur\u0103tate ascundea o vibra\u021bie vie. Marginile satului, t\u0103cute \u0219i \u00eemp\u0103durite cu m\u0103slini, p\u0103reau a p\u0103stra ecouri ale unei Antichit\u0103\u021bi \u00eenc\u0103 frem\u0103t\u0103toare. A\u0219teptai aproape instinctiv o epifanie, silueta unui zeu uitat sau a unui personaj mitologic, hr\u0103nit din t\u0103cerea vegetal\u0103 a locului. Dar \u00een locul revela\u021biei, r\u0103suna neceremonios un m\u0103gar \u2014 aceea\u0219i figur\u0103 recognoscibil\u0103, \u00eencrustat\u0103 pe carpetele din micile magazine de suveniruri. Un gest trivial, dar nu lipsit de sens: \u00eentre simbol \u0219i cotidian, locul \u00ee\u0219i p\u0103stra autenticitatea.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta este, poate, lec\u021bia tainic\u0103 pe care o ofer\u0103 Koutouloufari: \u00eentre monumental \u0219i prozaic, \u00eentre mit \u0219i realitatea domestic\u0103, se \u00eentinde un fir invizibil de echilibru, pe care doar pasul atent al c\u0103l\u0103torului \u00eel poate descifra.<\/p>\n\n\n\n
Insularitatea Cretei, cu \u00eentreaga ei povar\u0103 de rupturi \u0219i izolare, pare s\u0103 fi imprimat locuitorilor o \u00eenclina\u021bie c\u0103tre spectacol \u2014 nu din ostenta\u021bie, ci dintr-o nevoie profund\u0103 de a \u00eenveseli via\u021ba \u0219i de a atrage interesul str\u0103inului. La intrarea \u00een sat, un grec jovial, cu gesturi teatrale, s-a lansat \u00eentr-un dans improvizat, evoc\u00e2nd \u00een manier\u0103 aproape caricatural\u0103 figura legendar\u0103 a lui Zorba.<\/p>\n\n\n\n
Str\u0103zile, \u00eenguste \u0219i curate, urcau spre munte cu o gravitate piramidal\u0103, dar aceast\u0103 geometrie solemn\u0103 se estompa odat\u0103 cu apropierea de inima satului, unde pa\u0219ii solitari se pierdeau \u00een forfota vesel\u0103 a teraselor. Acolo, \u00een prezen\u021ba oamenilor, muntele p\u0103rea a se umaniza, pierz\u00e2ndu-\u0219i din verticala sever\u0103 \u0219i integr\u00e2ndu-se firesc \u00een ritmul unei vie\u021bi calde \u0219i discrete.<\/p>\n\n\n\n
Cel mai aparte dintre locurile \u00eent\u00e2lnite \u00een peregrin\u0103rile recente mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenv\u0103luit\u0103 de o t\u0103cere solemn\u0103, aproape \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii. A fost, poate, unul dintre cele mai neobi\u0219nuite locuri pe care le-am vizitat \u2014 nu printr-un exotism explicit, ci prin disonan\u021ba dintre simplitatea locului \u0219i complexitatea st\u0103rilor pe care le genera. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eemi imaginam c\u0103 oamenii din Koutouloufari duc o via\u021b\u0103 de relaxare plat\u0103, afunda\u021bi \u00een fotoliile din gr\u0103dini \u0219i vizion\u00e2nd ceva la televizor. Aceasta era, m\u0103rturisesc, impresia pe care o nutrisem \u00eenainte de a p\u0103\u0219i acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 ceea ce am descoperit contrazicea \u00een chip profund acea imagine ini\u021bial\u0103. Singur\u0103tatea nu era dec\u00e2t aparent\u0103. Marginile satului p\u0103reau a ascunde ceva din spiritul unei Antichit\u0103\u021bi adormite. Din planta\u021biile de m\u0103slini, a\u0219teptai s\u0103 r\u0103sar\u0103 silueta unui zeu uitat sau cine \u0219tie ce alt personaj de poveste, hr\u0103nit cu t\u0103cere, dar ceea ce a tulburat acea expectativ\u0103 nu a fost epifania; dintre m\u0103slini, a r\u0103git un m\u0103gar, pe care \u00eel reg\u0103sisem, de altfel, pe carpetele din magazine, un simbol autohton.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta este, poate, una dintre lec\u021biile discrete ale locului: \u00eentre monumental \u0219i cotidian, \u00eentre simbol \u0219i via\u021b\u0103, se \u021bese un echilibru subtil, pe care doar pasul lent al c\u0103l\u0103torului \u00eel poate percepe.<\/p>\n\n\n\n
Insula, cu tot cortegiul ei de priva\u021biuni \u0219i rupturi, pare a fi imprimat locuitorilor Cretei o propensiune spre spectacol, n\u0103scut\u0103 din dorin\u021ba de a atenua monotonia izol\u0103rii \u0219i de a trezi interesul vizitatorului str\u0103in. La intrarea \u00een sat, un grec jovial \u0219i insistent, \u00een felul tipic micilor \u00eentreprinz\u0103tori locali, s-a lansat \u00eentr-o improviza\u021bie dansant\u0103, evoc\u00e2nd celebra secven\u021b\u0103 din filmul \u201eZorba Grecul\u201d, \u00eens\u0103 \u00eentr-un mod mai \u00een\u0219urubat \u0219i mai comic.<\/p>\n\n\n\n
Str\u0103zile, \u00eenguste dar impecabil curate, urcau spre muntele ca o piramid\u0103 din fundal, . Totu\u0219i, pe m\u0103sur\u0103 ce p\u0103trundeai mai ad\u00e2nc \u00een sat, zgomotul domol al pa\u0219ilor era \u00eenlocuit de forfota vesel\u0103 a teraselor. Acolo, \u00eentre oameni, muntele \u00ee\u0219i atenua din geometria solemn\u0103, ilustrat\u0103 ca o piramid\u0103 pe bolta cerului.<\/p>\n\n\n\n
Cel mai aparte dintre locurile \u00eent\u00e2lnite \u00een peregrin\u0103rile recente mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenv\u0103luit\u0103 de o t\u0103cere solemn\u0103, aproape \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii.<\/p>\n\n\n\n
Incursiunea noastr\u0103 \u00een sat, de altfel lipsit\u0103 de un scop precis, s-a produs la insisten\u021bele unui coleg mai \u00eentreprinz\u0103tor, \u00eentr-un ceas al amiezii, c\u00e2nd noi \u2014 anume eu \u0219i c\u00e2\u021biva confra\u021bi \u00een ale poeziei \u2014 resim\u021beam \u00een mod acut oboseala de p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i mai cu seam\u0103 lipsa oric\u0103rei voin\u021be de a urca un kilometru, c\u00e2t se spunea c\u0103 m\u0103soar\u0103 coasta. La marginea stabilimentului, se afla p\u0103rintele Jinga. \u00centr-un prim moment, a dat de \u00een\u021beles c\u0103 nu are de g\u00e2nd s\u0103 ni se al\u0103ture. \u00cens\u0103, la auzul chem\u0103rii mele \u2014 \u0219i poate sub influen\u021ba unei solidarit\u0103\u021bi academice de moment, \u00eent\u0103rit\u0103 de \u00eendemnurile celorlal\u021bi \u2014 a f\u0103cut un gest hot\u0103r\u00e2t: \u0219i-a luat p\u0103l\u0103ria de pe mas\u0103 cu o mi\u0219care scurt\u0103, s-a ridicat f\u0103r\u0103 ezitare \u0219i s-a apropiat de noi, cu pasul gr\u0103bit al omului care a decis c\u0103 prezen\u021ba lui este, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, necesar\u0103. Conform preceptului cre\u0219tin: Cei din urm\u0103 vor fi cei dint\u00e2i, p\u0103rintele a trecut \u00een frunte, al\u0103turi de colegii Urucu \u0219i Gregora, conduc\u00e2nd grupul spre sat. Eu am preferat s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103, pentru estimarea peisajului; eram atent la detalii, la topografie, la vegeta\u021bia specific\u0103. A fost, poate, unul dintre cele mai neobi\u0219nuite locuri pe care le-am vizitat \u2014 nu printr-un exotism explicit, ci prin disonan\u021ba subtil\u0103 dintre simplitatea locului \u0219i complexitatea st\u0103rilor pe care le genera.<\/p>\n\n\n\n
P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eemi imaginam c\u0103 oamenii din Koutouloufari duc o via\u021b\u0103 de relaxare plat\u0103, afunda\u021bi \u00een fotoliile din gr\u0103dini \u0219i vizion\u00e2nd ceva la televizor (asociam ritmul lor existen\u021bial, nu \u0219tiu din ce motiv, cu acela pe care-l surprindeam, \u00een copil\u0103rie, c\u00e2nd reveneam acas\u0103, de la rudele mele din Craiovi\u021ba). Aceasta era, m\u0103rturisesc, impresia pe care o nutrisem \u00eenainte de a p\u0103\u0219i acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 ceea ce am descoperit contrazicea \u00een chip profund acea imagine ini\u021bial\u0103. Singur\u0103tatea care p\u0103rea s\u0103 domneasc\u0103 nu era dec\u00e2t o aparen\u021b\u0103 de suprafa\u021b\u0103, o form\u0103 de t\u0103cere deliberat\u0103, care ocrote\u0219te, nu izoleaz\u0103. Marginile satului p\u0103reau a ascunde ceva din spiritul unei Antichit\u0103\u021bi adormite. Din planta\u021biile de m\u0103slini a\u0219teptai s\u0103 r\u0103sar\u0103 silueta unui zeu uitat, un vestigiu viu al mitului, sau cine \u0219tie ce alt personaj de poveste, hr\u0103nit cu t\u0103cere, dar ceea ce a tulburat acea expectativ\u0103 nu a fost epifania; dintre m\u0103slini, a r\u0103git un m\u0103gar, pe care \u00eel reg\u0103sisem, de altfel, pe carpetele din magazine, un simbol autohton. La intrare, pe dreapta, ne-a \u00eent\u00e2mpinat un cretan energic. A c\u0103utat, prin gesturi haioase, s\u0103 ne conving\u0103 s\u0103 lu\u0103m loc la terasa lui. I-am promis c\u0103 a\u0219a vom face, la \u00eentoarcere. Str\u0103zile, perfect curate, erau tot \u00eenspre muntele din spate, ale c\u0103rui smocuri de iarrb\u0103 \u00eenc\u0103 reflectau botul caprei care le-a ros. Dar, \u00een zvonul vesel al teraselor, uitai de muntele seme\u021b, ilustrat ca piramid\u0103 pe bolta cerului albastru. <\/p>\n\n\n\n
Cel mai aparte dintre locurile \u00eent\u00e2lnite \u00een peregrin\u0103rile recente mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenv\u0103luit\u0103 de o t\u0103cere solemn\u0103, aproape \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii.<\/p>\n\n\n\n
Incursiunea noastr\u0103 \u00een sat, de altfel lipsit\u0103 de un scop precis, s-a produs la insisten\u021bele unui coleg mai \u00eentreprinz\u0103tor, \u00eentr-un ceas al amiezii, c\u00e2nd noi \u2014 anume eu \u0219i c\u00e2\u021biva confra\u021bi \u00een ale poeziei \u2014 resim\u021beam \u00een mod acut oboseala de p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i mai cu seam\u0103 lipsa oric\u0103rei voin\u021be de a urca un kilometru, c\u00e2t se spunea c\u0103 m\u0103soar\u0103 coasta. La marginea stabilimentului, se afla p\u0103rintele Jinga. \u00centr-un prim moment, a dat de \u00een\u021beles c\u0103 nu are de g\u00e2nd s\u0103 ni se al\u0103ture; ulterior \u2014 \u0219i poate sub influen\u021ba unei solidarit\u0103\u021bi academice de moment, \u00eent\u0103rit\u0103 de \u00eendemnurile celorlal\u021bi \u2014 a f\u0103cut un gest hot\u0103r\u00e2t: \u0219i-a luat p\u0103l\u0103ria de pe mas\u0103 cu o mi\u0219care scurt\u0103, s-a ridicat f\u0103r\u0103 ezitare \u0219i s-a apropiat de noi, cu pasul gr\u0103bit al omului care a decis c\u0103 prezen\u021ba lui este, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, necesar\u0103. Conform preceptului cre\u0219tin: Cei din urm\u0103 vor fi cei dint\u00e2i, p\u0103rintele a trecut \u00een frunte, al\u0103turi de colegii Urucu \u0219i Gregora, conduc\u00e2nd grupul spre sat. Eu am preferat s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103, pentru estimarea peisajului; eram atent la detalii, la topografie, la vegeta\u021bia specific\u0103. A fost, poate, unul dintre cele mai neobi\u0219nuite locuri pe care le-am vizitat \u2014 nu printr-un exotism explicit, ci prin disonan\u021ba subtil\u0103 dintre simplitatea locului \u0219i complexitatea st\u0103rilor pe care le genera.<\/p>\n\n\n\n
P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eemi imaginam c\u0103 oamenii din Koutouloufari duc o via\u021b\u0103 de relaxare plat\u0103, afunda\u021bi \u00een fotoliile din gr\u0103dini \u0219i vizion\u00e2nd ceva la televizor (asociam ritmul lor existen\u021bial, nu \u0219tiu din ce motiv, cu acela pe care-l surprindeam, \u00een copil\u0103rie, c\u00e2nd reveneam acas\u0103, de la rudele mele din Craiovi\u021ba). Aceasta era, m\u0103rturisesc, impresia pe care o nutrisem \u00eenainte de a p\u0103\u0219i acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 ceea ce am descoperit contrazicea \u00een chip profund acea imagine ini\u021bial\u0103. Singur\u0103tatea care p\u0103rea s\u0103 domneasc\u0103 nu era dec\u00e2t o aparen\u021b\u0103 de suprafa\u021b\u0103, o form\u0103 de t\u0103cere deliberat\u0103, care ocrote\u0219te, nu izoleaz\u0103. Marginile satului p\u0103reau a ascunde ceva din spiritul unei Antichit\u0103\u021bi adormite. Din planta\u021biile de m\u0103slini a\u0219teptai s\u0103 r\u0103sar\u0103 silueta unui zeu uitat, un vestigiu viu al mitului, sau cine \u0219tie ce alt personaj de poveste, hr\u0103nit cu t\u0103cere, dar ceea ce a tulburat acea expectativ\u0103 nu a fost epifania; dintre m\u0103slini, a r\u0103git un m\u0103gar, pe care \u00eel reg\u0103sisem, de altfel, pe carpetele din magazine, un simbol autohton. La intrare, pe dreapta, ne-a \u00eent\u00e2mpinat un cretan energic. A c\u0103utat, prin gesturi haioase, s\u0103 ne conving\u0103 s\u0103 lu\u0103m loc la terasa lui. I-am promis c\u0103 a\u0219a vom face, la \u00eentoarcere. Str\u0103zile, perfect curate, erau tot \u00eenspre muntele din spate, ale c\u0103rui smocuri de iarb\u0103 \u00eenc\u0103 reflectau botul caprei care le-a ros. Dar, \u00een zvonul vesel al teraselor, uitai de muntele seme\u021b, ilustrat ca piramid\u0103 pe bolta cerului albastru. <\/p>\n\n\n\n
Cel mai aparte dintre locurile \u00eent\u00e2lnite \u00een peregrin\u0103rile recente mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre c\u00e2mpia de jos, p\u0103rea \u00eenv\u0103luit\u0103 de o t\u0103cere solemn\u0103, aproape \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii. Ochiul neatent ar fi putut \u00eenregistra imaginea unei vie\u021bi stinse \u00een rutina cotidian\u0103, dominate de lentoarea mi\u0219c\u0103rilor domestice \u2014 figuri umane vag conturate, afundate \u00een fotolii sub arcade de ieder\u0103, privind spre ecranele televizoarelor.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta era, m\u0103rturisesc, impresia pe care o nutrisem \u00eenainte de a p\u0103\u0219i acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 ceea ce am descoperit contrazicea \u00een chip profund acea imagine ini\u021bial\u0103. Singur\u0103tatea care p\u0103rea s\u0103 domneasc\u0103 nu era dec\u00e2t o aparen\u021b\u0103 de suprafa\u021b\u0103, o form\u0103 de t\u0103cere deliberat\u0103, care ocrote\u0219te, nu izoleaz\u0103. Marginile satului \u2014 gr\u0103dinile de m\u0103slini, \u00eentinse \u00een valuri t\u0103cute \u2014 p\u0103reau a ascunde ceva din spiritul unei antichit\u0103\u021bi adormite. A\u0219teptai, f\u0103r\u0103 voie, s\u0103 r\u0103sar\u0103 dintre ramuri silueta unui zeu uitat, un vestigiu viu al mitului.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i totu\u0219i, ceea ce a tulburat acea a\u0219teptare nu a fost epifania, ci realul \u00een forma sa autentic\u0103: un m\u0103gar, cu glasul lui r\u0103gu\u0219it, ie\u0219ind din frunzi\u0219 precum un semn de via\u021b\u0103 arhaic\u0103. Imaginea lui, repetat\u0103 pe covoarele \u021besute ale caselor era emblema unei tradi\u021bii t\u0103cute, p\u0103strate cu o demnitate fireasc\u0103, netrucat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Astfel, Koutouloufari nu era un spa\u021biu uitat, ci unul p\u0103strat \u00een afara grabei, \u00eenzestrat cu acea gravitate calm\u0103 pe care o \u00eent\u00e2lne\u0219ti doar acolo unde timpul a fost l\u0103sat s\u0103 respire.<\/p>\n\n\n\n
La intrarea \u00een sat, pe partea dreapt\u0103, m-a \u00eent\u00e2mpinat un localnic \u2014 cretan de o vitalitate molipsitoare, cu mi\u0219c\u0103ri largi \u0219i o energie care tr\u0103da familiaritatea cu locul \u0219i cu oaspe\u021bii. Printr-un joc de gesturi vesele, aproape teatrale, a c\u0103utat s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 poposesc la terasa lui. Am z\u00e2mbit \u0219i i-am promis, f\u0103r\u0103 ezitare, c\u0103 la \u00eentoarcere \u00eei voi onora invita\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Str\u0103zile, \u00eenguste dar impecabil curate, urcau t\u0103cute spre muntele din fundal, ale c\u0103rui smocuri rare de iarb\u0103 p\u0103strau parc\u0103 urma recent\u0103 a botului de capr\u0103 care le rosese \u2014 o imagine at\u00e2t de fireasc\u0103, \u00eenc\u00e2t devenea aproape simbolic\u0103. \u0218i totu\u0219i, pe m\u0103sur\u0103 ce p\u0103trundeai mai ad\u00e2nc \u00een sat, zgomotul domol al pa\u0219ilor era \u00eenlocuit de forfota vesel\u0103 a teraselor \u2014 clinchet de pahare, vocile amestecate \u00eentr-o armonie necerut\u0103. Acolo, \u00eentre oameni, muntele \u00ee\u0219i pierdea din geometria sa solemn\u0103, ilustrat\u0103 ca o piramid\u0103. Era \u00eenc\u0103 prezent, dar retras \u00een plan secund, ca o figur\u0103 a memoriei, nu a prezentului.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta este, poate, una dintre lec\u021biile discrete ale locului: \u00eentre monumental \u0219i cotidian, \u00eentre simbol \u0219i via\u021b\u0103, se \u021bese un echilibru subtil, pe care doar pasul lent al c\u0103l\u0103torului \u00eel poate percepe.<\/p>\n\n\n\n
Insula, cu tot cortegiul ei de priva\u021biuni \u0219i rupturi, pare a fi imprimat locuitorilor Cretei o fire ludic\u0103, o nevoie aproape compulsiv\u0103 de spectacol, n\u0103scut\u0103 din dorin\u021ba de a rupe monotonia izol\u0103rii \u0219i de a st\u00e2rni interesul vizitatorului str\u0103in. Aceast\u0103 propensiune spre reprezentare \u2014 fie ea spontan\u0103 sau ritualizat\u0103 \u2014 se manifest\u0103 adesea \u00een forme pitore\u0219ti, cu dezinvoltur\u0103 scenic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La \u00eentoarcerea noastr\u0103 dinspre port, fidel promisiunii f\u0103cute \u00eenainte gazdei \u00eent\u00e2lnite la intrarea \u00een sat \u2014 un grec jovial \u0219i insistent, \u00een felul tipic micilor \u00eentreprinz\u0103tori locali \u2014 am poposit la terasa lui, situat\u0103 la parterul unei cl\u0103diri albe, umbrite de o glicin\u0103, unde, de\u0219i atmosfera era mai dens\u0103 \u0219i aerul mai cald dec\u00e2t la nivelul superior, ne-am a\u0219ezat, obosi\u021bi \u0219i \u00eenseta\u021bi, eu \u0219i c\u00e2\u021biva confra\u021bi poe\u021bi, to\u021bi membri ai aceleia\u0219i filiale scriitorice\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen clipa \u00een care am trecut pragul, patronul, cu o promptitudine teatral\u0103, s-a lansat \u00eentr-o improviza\u021bie dansant\u0103, evoc\u00e2nd celebra secven\u021b\u0103 din filmul \u201eZorba Grecul\u201d \u2013 dar nu cu gra\u021bia robust\u0103 a actorului original, ci cu un soi de entuziasm caraghios, r\u0103sucit \u0219i intensificat de con\u0219tiin\u021ba propriului efect comic.<\/p>\n\n\n\n
Pe unul dintre zidurile terasei, o fresc\u0103 mural\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd conturul insulei atr\u0103gea privirea printr-un detaliu neechivoc: \u00een centrul compozi\u021biei, u\u0219or hiperbolizat, trona desenul vilei patronului \u2013 semn limpede al unui orgoliu local pe c\u00e2t de ingenuu, pe at\u00e2t de revelator.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre cele mai neobi\u0219nuite locuri mi s-a p\u0103rut a fi satul Koutouloufari, a\u0219ezare retras\u0103, care, privit\u0103 dinspre Hersonissos, p\u0103rea \u00eenstr\u0103inat\u0103 de tumultul lumii. Nu un exotism evident \u00eel f\u0103cea neobi\u0219nuit, nici spectaculozitatea reliefului, ci mai cur\u00e2nd disonan\u021ba dintre simplitatea aparent\u0103 \u0219i complexitatea st\u0103rilor pe care le genera. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eemi imaginam c\u0103 oamenii din … Continu\u0103 lectura Ciorne. Despre Creta<\/span>