Am aflat de cur\u00e2nd despre stingerea din via\u021b\u0103 a lui Cezar \u2014 prietenul copil\u0103riei mele, fiin\u021b\u0103 luminoas\u0103, cu tr\u0103s\u0103turi armonioase \u0219i un z\u00e2mbet care nu lipsea niciodat\u0103 de pe chipul s\u0103u. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ne revedeam, \u00eemi vorbea extrem de volubil despre orice noutate care ne privea.<\/p>\n\n\n\n
Ne jucam, \u00een acei ani senini, \u201eNou\u0103 pietre\u201d (sau Castel) \u2014 o competi\u021bie a reflexelor \u0219i a agilit\u0103\u021bii… Cezar, ceva mai mare dec\u00e2t noi, ochea bine turnule\u021bul de pietre. R\u00e2dea cu poft\u0103 \u0219i ne lovea zdrav\u0103n cu mingea de cauciuc, mic\u0103, albastr\u0103, dar nu ostil, ci cu acea bucurie a jocului care tope\u0219te orice urm\u0103 de \u00eenfruntare. \u00cemi amintesc o scen\u0103 limpede: m\u0103 oprisem \u00een loc, el m\u0103 ochise, convins c\u0103 m\u0103 va nimeri; din reflex, m-am ferit, iar mingea a trecut pe deasupra mea \u2014 oferindu-mi un r\u0103gaz pre\u021bios s\u0103 alerg spre castel \u0219i s\u0103 reconstitui, triumf\u0103tor, mica noastr\u0103 construc\u021bie. <\/p>\n\n\n\n
Era \u00eenainte de cutremurul din 1977. \u00cel \u00eent\u00e2lnisem pe uli\u021ba din Cleanov, duc\u00e2nd de ghidon o biciclet\u0103 stranie \u2014 u\u0219oar\u0103, din aluminiu, ro\u021bi sub\u021biri \u0219i coarne puternic \u00eencovoiate, a\u0219a cum nu mai v\u0103zusem p\u00e2n\u0103 atunci. \u201eEste o semicursier\u0103\u201d, mi-a spus cu m\u00e2ndrie. Noutatea obiectului m-a fascinat, dar \u0219i mai mult m-a uimit naturale\u021bea gestului prin care el o integra \u00een peisajul satului.<\/p>\n\n\n\n
O singur\u0103 dat\u0103 am schiat, tot la acea v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103. Cezar ap\u0103ruse cu o pereche de schiuri artizanale, confec\u021bionate de bunicul lui. L-am \u00eentrebat cum au fost f\u0103cute. \u201eA \u00eenmuiat sc\u00e2ndurile \u00een ap\u0103 cald\u0103 \u0219i le-a \u00eencovoiat la v\u00e2rfuri\u201d, mi-a spus cu o simplitate care nu excludea miracolul. Mi se p\u0103rea un artificiu incredibil atunci \u2014 nu mai auzisem de posibilitatea de a modela astfel lemnul, mai ales \u00een gospod\u0103rii. Pentru o singur\u0103 tur\u0103, am f\u0103cut schimb: i-am oferit sania mea, iar el mi-a \u00eentins schiurile. M-am urcat pe ele f\u0103r\u0103 ezitare \u0219i, \u00een clipa urm\u0103toare, alunecam deja pe uli\u021ba abrupt\u0103. Nu am c\u0103zut. \u0218i, de altfel, nici nu-mi trecea prin minte c\u0103 aceasta s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla. <\/p>\n\n\n\n
Cezar avea \u0219i o doz\u0103 de \u0219iretenie care-i venea bine, un fel de iste\u021bime ludic\u0103, pe care nu o afi\u0219a ostentativ. \u00centr-o zi, juc\u00e2ndu-ne \u00een poian\u0103, m-a \u00eendemnat s\u0103 introduc o moned\u0103 de 5 lei \u2014 din cele noi, de aluminiu, care f\u0103ceau subiect de conversa\u021bie la marginea pr\u0103v\u0103liei din sat \u2014 \u00eentr-o cr\u0103p\u0103tur\u0103 din p\u0103m\u00e2nt. Apoi, cu un aer conspirativ, mi-a ar\u0103tat cum dispare. I-am urm\u0103rit cu aten\u021bie toate gesturile, dar nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu am reu\u0219it s\u0103-i dezleg trucul. A disp\u0103rut moneda, dar a r\u0103mas amintirea unui copil care \u0219tia s\u0103 inventeze iluzia.<\/p>\n\n\n\n
Mai t\u00e2rziu, \u00een anii studen\u021biei, l-am z\u0103rit \u00een Pia\u021ba Mare. Am schimbat c\u00e2teva vorbe, cum o f\u0103ceam \u00eentotdeauna: cu deschidere, cu sentimentul unei continuit\u0103\u021bi care nu cerea explica\u021bii. A fost, cred, ultima oar\u0103 c\u00e2nd ne-am v\u0103zut. Mai t\u00e2rziu, am vorbit la telefon, cu doi sau trei ani \u00een urm\u0103, chiar \u00eenainte de nunta fiicei lui \u2014 o ultim\u0103 reverbera\u021bie a unei leg\u0103turi care nu s-a \u00eentrerupt niciodat\u0103, de\u0219i via\u021ba ne purtase pe drumuri diferite.<\/p>\n\n\n\n
Ast\u0103zi, s-ar putea spune, \u00een limbajul conven\u021biei, c\u0103, din p\u0103cate, Cezar a murit. Dar, \u00een con\u0219tiin\u021ba mea, el tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o imagine care nu se estompeaz\u0103: c\u0103lare pe semicursiera lui argintie, z\u00e2mbind cu acea senin\u0103tate pe care doar cei tineri o cunosc, urc\u00e2nd lent spre lumin\u0103, f\u0103r\u0103 grab\u0103, f\u0103r\u0103 team\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Drum lin, Cezar!<\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am aflat de cur\u00e2nd despre stingerea din via\u021b\u0103 a lui Cezar \u2014 prietenul copil\u0103riei mele, fiin\u021b\u0103 luminoas\u0103, cu tr\u0103s\u0103turi armonioase \u0219i un z\u00e2mbet care nu lipsea niciodat\u0103 de pe chipul s\u0103u. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ne revedeam, \u00eemi vorbea extrem de volubil despre orice noutate care ne privea. Ne jucam, \u00een acei ani senini, \u201eNou\u0103 … Continu\u0103 lectura Drum lin, Cezar!<\/span>