{"id":12609,"date":"2025-08-25T15:30:24","date_gmt":"2025-08-25T15:30:24","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12609"},"modified":"2025-08-25T19:39:50","modified_gmt":"2025-08-25T19:39:50","slug":"fatetele-destinului-in-poezia-lui-alexandru-draghici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/08\/25\/fatetele-destinului-in-poezia-lui-alexandru-draghici\/","title":{"rendered":"Fa\u021betele destinului \u00een poezia lui Alexandru Dr\u0103ghici"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Descul\u021b prin Atlantida<\/em> (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025), noul volum de liric\u0103 al lui Alexandru Dr\u0103ghici, propune o dubl\u0103 cheie de lectur\u0103: copilul care umbl\u0103 descul\u021b \u0219i satul originar pe unde a h\u0103l\u0103duit. \u00cen aceast\u0103 dubl\u0103 gril\u0103 se adun\u0103, deopotriv\u0103, inocen\u021ba v\u00e2rstei edenice \u0219i nostalgia unei geografii originare, pe care poezia le transfigureaz\u0103 \u00een mit personal. Titlul evoc\u0103 mai \u00eent\u00e2i credin\u021ba poetului \u00een realitatea unui continent legendar, a c\u0103rui existen\u021b\u0103, \u00eenc\u0103 neverificat\u0103, r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i atestat\u0103, ca ipotez\u0103 fascinant\u0103, \u00een dialogurile platonice. \u00cen subtext, se contureaz\u0103 imaginea unui \u00eenot\u0103tor care str\u0103bate ad\u00e2ncurile, c\u0103ci despre Atlantida se spune c\u0103 s-ar fi pr\u0103bu\u0219it \u00een mare \u00een urma unui cataclism natural. Pentru Alexandru Dr\u0103ghici, Atlantida, desprins\u0103 din mitologia Antichit\u0103\u021bii, se converte\u0219te \u00eentr-un echivalent simbolic al satului originar \u0219i al copil\u0103riei paradisiace, devenind spa\u021biul unei nostalgii fondatoare \u0219i al unei memorii transfigurate prin poezie.<\/p>\n\n\n\n

Satul se afl\u0103 \u00een coresponden\u021b\u0103 evident\u0103 cu natura cosmic\u0103. Nu are nevoie de urbanizarea uli\u021belor, c\u0103ci acestea \u00ee\u0219i primesc lumina din st\u00e2lpii fire\u0219ti ai cerului, unde stelele vegheaz\u0103 ca ni\u0219te felinare ancestrale. Nici spitalul nu-\u0219i g\u0103se\u0219te locul aici, de vreme ce mestecenii, b\u0103nui\u021bi de g\u0103lbinare, sunt \u00eenl\u0103tura\u021bi din peisaj de c\u0103tre anotimpul toamna, care \u00eei exclude cu o senin\u0103tate fatal\u0103: \u201ePe uli\u021be r\u00e2ncede convoiul toamnei trece \/ ca s\u0103-l petrec pun stele-n felinare \/ spre e\u0219afod noiembrie-\u0219i petrece \/ mesteceni tri\u0219ti, suspec\u021bi de g\u0103lbinare\u201d (Mirosul lumii de alt\u0103dat\u0103<\/em>).   Poetul \u00eensu\u0219i, asaltat de frunzi\u0219, intr\u0103 \u00eentr-o comuniune intens\u0103 cu natura terestr\u0103, p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t propria-i inim\u0103 cap\u0103t\u0103 o consisten\u021b\u0103 vegetal\u0103: \u201eDiminea\u021ba confuz\u0103 \/ las\u0103 urme de ruj \/ pe ce\u0219ti de cafea. \/ Nu mai \u0219tiu care frunz\u0103 \/ este inima mea\u201d (Pic\u0103turi<\/em>). Aceast\u0103 fuziune denot\u0103 o suprapunere a planurilor existen\u021biale. Din ceea ce se poate observa, satul lui Alexandru Dr\u0103ghici nu mai este un spa\u021biu geografic \u00een accep\u021biunea comun\u0103, ci o idee a satului originar, perceput prin sim\u021buri \u00eentr-un mod nea\u0219teptat. Poemele surprind prin noutatea metaforelor, prin prospe\u021bimea lor de viziuni care se hr\u0103nesc din aceast\u0103 osmoz\u0103 \u00eentre om \u0219i natur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Timpul, privit ca dimensiune concret\u0103, se constituie \u00eentr-una dintre temele fundamentale ale acestei c\u0103r\u021bi. La \u00eenceput, i se dezv\u0103luie autorului sub \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unui r\u0103zboinic dornic s\u0103 i se ascund\u0103 \u00een trup, ca \u00eentr-un tran\u0219eu precar, iar aceast\u0103 reprezentare \u00ee\u0219i are originea \u00een con\u0219tiin\u021ba propriei br\u0103zd\u0103ri de c\u0103tre z\u0103d\u0103rnicii: \u201eSunt noroiul z\u0103d\u0103rniciilor mele. \/ Br\u0103zdat ad\u00e2nc \/ am devenit tran\u0219eul \/ \u00een care timpul se ad\u0103poste\u0219te \/ din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u201d (Doar Cuv\u00e2ntul<\/em>). Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103, timpul se \u00eencarc\u0103 de materialitatea unor figurine menite a se sparge la cea mai mic\u0103 atingere. Din acest moment, poetul se recunoa\u0219te supus unui univers miniatural, unde precaritatea devine lege. \u0218i totu\u0219i, \u00een cioburile de ceramic\u0103, el nu caut\u0103 semnele ruin\u0103rii, ci urm\u0103re\u0219te, cu o obstina\u021bie aproape evlavioas\u0103, reflexele unor eternit\u0103\u021bi de sticl\u0103, fragmente translucide ale infinitului.: \u201eVai, clipa iar se sparge \/ un bibelou adic\u0103, \/ prin zgura ei mai caut \/ eternit\u0103\u021bi de sticl\u0103\u201d (Eternit\u0103\u021bi de sticl\u0103<\/em>) .<\/p>\n\n\n\n

\u00cen portretul copilului care avea s\u0103 devin\u0103 poet se contureaz\u0103 deja nucleul sensibilit\u0103\u021bii lui aparte: gestul de a \u021bine cartea \u00een m\u00e2n\u0103 semnific\u0103 at\u00e2t atrac\u021bia pentru cunoa\u0219tere, c\u00e2t \u0219i formarea unei introspec\u021bii timpurii; rug\u0103ciunea adresat\u0103 Fecioarei Maria, \u00een momente de cump\u0103n\u0103, relev\u0103 o dimensiune spiritual\u0103 \u0219i o capacitate de refugiu \u00een fa\u021ba dificult\u0103\u021bilor existen\u021biale; fuga pe uli\u021bele satului \u0219i prin vii, \u00eenso\u021bit de \u00eengeri dolofani, sugereaz\u0103 un raport liber cu supranaturalul: \u201e\u0218i-mi v\u0103d p\u0103rin\u021bii iar gr\u0103din\u0103rind \/ dania Domnului spre m\u00e2ntuire \/ pe uli\u021be de lumin\u0103 \u00een colind \/ mai port cu mine cartea de citire. \/\/ Chemam Preasf\u00e2nta de aveam nevoi \/ cu \u00eengeri dolofani fugeam prin vie \/ iarba m\u0103soar\u0103 drumul dintre voi \/ biseric\u0103 de lemn, copil\u0103rie\u201d (L\u0103crimar<\/em>). Aceast\u0103 evocare a copil\u0103riei func\u021bioneaz\u0103 ca un preambul hermeneutic al temelor \u0219i motivelor de baz\u0103 ale operei.<\/p>\n\n\n\n

Poemele care izbutesc s\u0103 se sustrag\u0103 chingilor supratemei \u2013 aceea a trecerii ireversibile a timpului \u2013 provoac\u0103 o emo\u021bie de ordin empatic \u0219i, prin aceasta, se desprind de conven\u021bional. De exemplu, Dimine\u021bi \u00een spatele frontului<\/em> se configureaz\u0103 ca o sintez\u0103 \u00eentre viziunea eminescian\u0103 din poemul Privesc ora\u0219ul furnicar<\/em>, unde pulsa\u021bia anonim\u0103 a mul\u021bimii se tope\u0219te \u00een melancolia privitorului, \u0219i nota anecdotic\u0103, dar nu lipsit\u0103 de savoare stilistic\u0103, pe care Arghezi o exercit\u0103 adesea \u00een volumul s\u0103u de referin\u021b\u0103, Flori de mucigai<\/em>. Ora\u0219ul (despre care scrie Alexandru Dr\u0103ghici) nu se mai ofer\u0103 privirii dintr-un vehicul \u2013 cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la Marin Sorescu, unde priveli\u0219tea este filtrat\u0103 prin distan\u021ba ironic\u0103 a c\u0103l\u0103torului \u2013 \u0219i nici nu se reduce la perspectiva \u00eengust\u0103 a unui col\u021b de strad\u0103, fragmentar\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. El apare v\u0103zut din forma\u021bie, acolo unde identitatea se dizolv\u0103 \u00een pasul comun \u0219i \u00een ritmul impus de disciplina grupului. Aceast\u0103 schimbare de unghi nu este lipsit\u0103 de semnifica\u021bie: ea mut\u0103 accentul de la privirea individual\u0103 sau contemplativ\u0103, la viziunea solidar\u0103, \u00een care destinul personal se absoarbe \u00een anonimatul mul\u021bimii. Ora\u0219ul devine un organism viu, \u00een care individul, pierz\u00e2ndu-\u0219i autonomia, particip\u0103 la o experien\u021b\u0103 comun\u0103, deopotriv\u0103 dramatic\u0103 \u0219i revelatoare: \u201eTrenuri kaki \/ prin cinematografice g\u0103ri \/ peronul scufundat \/ \u00een lacrimi de arhiv\u0103, \/ fotografii ascunz\u00e2nd prin valiz\u0103 \/ conservele t\u0103iate cu baioneta \/ \u0219i iarba crescut\u0103-n bocanci. \/ Ora\u0219ul v\u0103zut din forma\u021bie \/ cu dimine\u021bi c\u0103zute \u00een spatele frontului, duminici legate la ochi \/ cu mirese pierdute prin poligon \/ \u0219i poemul acesta-n planton \/ strivit de bocancii \/ sergentului Ion\u201d (Dimine\u021bi \u00een spatele frontului<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Experien\u021ba spitalului \u2014 real\u0103, tr\u0103it\u0103, asumat\u0103 prin spitalizarea autorului \u00eensu\u0219i \u2014 confer\u0103 textului o autenticitate grav\u0103. Ea se traduce \u00eentr-o deplasare a simbolicii s\u0103rb\u0103torilor de iarn\u0103: scena este ocupat\u0103 din ce \u00een ce mai mult de mecanismele impersonale ale salonului, acele aparate care sus\u021bin via\u021ba pacientului pe durata interven\u021biei chirurgicale. Se produce astfel o transla\u021bie a sacrului \u2014 dinspre ritualul tradi\u021biei, \u00eenspre tehnologia medical\u0103 \u2014, un paradox liric prin care friabilitatea fiin\u021bei umane se sprijin\u0103 pe anonima exactitate a ma\u0219inilor: \u201eDecembrie doarme \u00een triste mantale \/ Dezertez din pu\u0219c\u0103riile somnului \/ Supus\u0103, noptiera \u00eemi prime\u0219te \/ cruciuli\u021ba, verigheta \u0219i ceasul \/ C\u0103ruciorul, indiferent \u0219i rece \u00eenghite \/ coridoare \u00eengrijorate \/ Priviri amare \/ M\u0103 vor uita? \/ Siluete albe a\u0219teapt\u0103 \/ \u00een jurul mesei \/ (…) \/ \u00cel strig pe Dumnezeu!\u201d (… pe cord deschis<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Una dintre cele mai interesante apari\u021bii editoriale ale anului, cartea semnat\u0103 de Alexandru Dr\u0103ghici r\u0103m\u00e2ne o lec\u021bie despre via\u021b\u0103, \u00eentr-o lectur\u0103 atractiv\u0103 pentru cititori.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Descul\u021b prin Atlantida (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025), noul volum de liric\u0103 al lui Alexandru Dr\u0103ghici, propune o dubl\u0103 cheie de lectur\u0103: copilul care umbl\u0103 descul\u021b \u0219i satul originar pe unde a h\u0103l\u0103duit. \u00cen aceast\u0103 dubl\u0103 gril\u0103 se adun\u0103, deopotriv\u0103, inocen\u021ba v\u00e2rstei edenice \u0219i nostalgia unei geografii originare, pe care poezia le transfigureaz\u0103 \u00een mit personal. … Continu\u0103 lectura Fa\u021betele destinului \u00een poezia lui Alexandru Dr\u0103ghici<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12609","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12609","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12609"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12609\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12614,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12609\/revisions\/12614"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12609"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12609"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12609"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}