{"id":12702,"date":"2025-09-14T10:09:07","date_gmt":"2025-09-14T10:09:07","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12702"},"modified":"2025-09-15T05:43:11","modified_gmt":"2025-09-15T05:43:11","slug":"despre-zilele-de-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/09\/14\/despre-zilele-de-azi\/","title":{"rendered":"Confesiuni \u00een fereastra de chat"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Lucia Ovezea, \u00een volumul Cafeaua dimine\u021bilor pierdute <\/em>(Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025)<\/em>, propune cititorului un registru de confesiuni contemporane, articulate mai cu seam\u0103 prin mediul instantaneu al convorbirilor de pe WhatsApp. Dincolo de simplitatea aparent\u0103 a schimburilor cotidiene, cartea se constituie \u00eentr-un fel de jurnal fragmentar.<\/p>\n\n\n\n

Cu aerul lor de confiden\u021b\u0103 direct\u0103, astfel de pagini memorialistice au darul de a ne introduce \u00eentr-o lume de preocup\u0103ri intime, care rareori ar fi accesibile privirii din afar\u0103. \u00cen spatele tonului familiar, se ghice\u0219te o cartografiere subtil\u0103 a existen\u021bei actuale, unde banalul devine document \u0219i unde, sub forma dialogului, se configureaz\u0103 tipologii vii, greu de surprins prin alte mijloace.<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103\u0219i autoarea se relev\u0103 \u00een ipostaze care o individualizeaz\u0103: revederile la restaurant cu fostele colege de liceu, frecventarea unui curs de grafic\u0103 publicitar\u0103, c\u0103utarea \u2013 \u00eenc\u0103 ezitant\u0103, dar perseverent\u0103 \u2013 de a-\u0219i g\u0103si un partener de via\u021b\u0103, preocupare care, \u00een economia textului, poate ap\u0103rea \u0219i ca un artificiu literar, menit s\u0103 sporeasc\u0103 aten\u021bia cititorului. Toate aceste momente, luate \u00eempreun\u0103, configureaz\u0103 o existen\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103 \u00eentre autentic \u0219i construit, \u00eentre documentul imediat \u0219i sugestia de scenariu. Sunt detalii de via\u021b\u0103 imediat\u0103, dar prin inserarea lor \u00eentr-un text de confesiune cap\u0103t\u0103 valoare de document \u0219i, totodat\u0103, de simbol. Ele dau chip unei genera\u021bii pentru care mobilitatea social\u0103 \u0219i nelini\u0219tea afectiv\u0103 coexist\u0103 cu nostalgia tinere\u021bii \u0219i cu sentimentul solidarit\u0103\u021bii \u00eentemeiate pe amici\u021bie. \u00cen acest amestec de tensiuni \u0219i replieri, se oglinde\u0219te psihologia unei epoci: pe de o parte, setea de afirmare \u0219i adaptare la dinamica prezentului, pe de alta, dorin\u021ba de a p\u0103stra intacte pun\u021bile de leg\u0103tur\u0103 cu trecutul formativ.<\/p>\n\n\n\n

Cartea Luciei Ovezea se constituie \u00eentr-o fresc\u0103 miniatural\u0103 a prezentului, \u00een care experien\u021bele particulare dob\u00e2ndesc rezonan\u021b\u0103 colectiv\u0103: \u201e\u00cent\u00e2lnirea noastr\u0103 de ast\u0103zi este la un restaurant de cartier propus de Camelia. Argumentul care a motivat alegerea a fost aerul de c\u00e2rciumioar\u0103 unde iau masa sau beau c\u00e2te ceva oamenii de bun sim\u021b ai cartierului, care se cunosc din vedere, se salut\u0103 \u0219i nu se deranjeaz\u0103 unii pe al\u021bii cu conversa\u021bii zgomotoase sau atitudini nepotrivite\u201d. <\/p>\n\n\n\n

Dialogurile purtate pe re\u021belele virtuale se disting printr-o surprinz\u0103toare fantezie, care se manifest\u0103 \u00eenc\u0103 din alegerea numelor interlocutorilor \u2013 nume voit fastuoase sau de-a dreptul extravagante, precum travestiul onomastic ar deschide drumuri c\u0103tre alt\u0103 scen\u0103 a existen\u021bei. Umorul, \u00een aceast\u0103 orchestr\u0103 de voci, devine elementul de coeziune: el leag\u0103 interlocutorii care, nefiind ini\u021bial dec\u00e2t ni\u0219te necunoscu\u021bi, g\u0103sesc \u00een jocul replicilor temeiul unei comuniuni nea\u0219teptate.<\/p>\n\n\n\n

Din aceast\u0103 \u021bes\u0103tur\u0103 ludic\u0103, se deprinde, pe alocuri, o scriitur\u0103 care nu se mul\u021bume\u0219te cu simpla \u00eenregistrare a cotidianului, ci aspir\u0103 s\u0103-l transfigureze. Ea cap\u0103t\u0103 accente de roman de anticipa\u021bie, uneori chiar de science-fiction, prin introducerea unor figuri care par s\u0103 re\u00eenvie mituri arhaice \u2013 precum cel al lui Icar, simbol etern al zborului \u0219i al hybrisului omenesc. Astfel, \u00eentre glum\u0103 \u0219i reverie, \u00eentre conven\u021bia tehnic\u0103 a colocviului \u0219i elanul imaginar, se contureaz\u0103 o literatur\u0103 a imprevizibilului, fidel\u0103 at\u00e2t prezentului, c\u00e2t \u0219i vechilor tenta\u021bii ale spiritului: \u201e…Eu zbor doar \u00een g\u00e2nd… A fost visul meu din copil\u0103rie. \u00cenchideam ochii \u0219i m\u0103 \u00een\u0103l\u021bam din pat, prin miracol desigur, ie\u0219eam \u00een curte \u0219i zburam peste casele vecinilor, apoi \u00een parcul din apropiere privind totul, de sus. Vedeam cu o excep\u021bional\u0103 claritate, p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici am\u0103nunte. Din p\u0103cate, de\u0219i \u00eel chem, visul nu a mai venit de mult timp dar g\u00e2ndul mi-e liber, zboar\u0103 unde vrea inima mea. Acum ar zbura spre tine. \u00cel prime\u0219ti? \/\/ Drago\u0219, Zbur\u0103torul<\/em>\u201d; \u201e…Ar\u0103\u021bi ca un maestru de arte mar\u021biale japonez \u0219i ai nume de voievod al gliei noastre. \/\/ A\u0219 vrea s\u0103 \u0219tiu cine e\u0219ti. Andreea<\/em>, Curioasa<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Ecranul, cu fascina\u021bia lui hipnotic\u0103, exercit\u0103 asupra omului modern o atrac\u021bie c\u0103reia pu\u021bini reu\u0219esc s\u0103-i reziste. Nu face excep\u021bie nici protagonista, care, prins\u0103 \u00een mrejele acestui nou instrument de comunicare \u0219i de visare, se vede adesea \u00een dificultate atunci c\u00e2nd trebuie s\u0103-\u0219i concentreze aten\u021bia asupra sarcinilor de serviciu: \u201eMi-am continuat, a\u0219a cum am putut, activitatea la birou. Chiar dac\u0103 proiectul se \u00eencheiase, aveam alte contracte \u00een lucru: grafic\u0103 publicitar\u0103, un album de art\u0103 \u0219i alte m\u0103run\u021bi\u0219uri de care trebuia s\u0103 m\u0103 ocup. Eram at\u00e2t de evident afectat\u0103 de cump\u0103na prin care treceam, \u00eenc\u00e2t situa\u021bia a fost greu de ascuns fa\u021b\u0103 de micul colectiv cu care lucram\u201d. <\/p>\n\n\n\n

Titlul Cafeaua dimine\u021bilor pierdute<\/em> sugereaz\u0103 caracterul trec\u0103tor \u0219i u\u0219or superficial al dialogurilor online: convorbiri consumate \u00een grab\u0103, cu aceea\u0219i non\u0219alan\u021b\u0103 cu care se bea o cafea de diminea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a da textului o not\u0103 de autenticitate \u0219i a sugera contactul nemijlocit cu propria experien\u021b\u0103, Lucia Ovezea alege s\u0103 scrie la persoana \u00eent\u00e2i. Aceast\u0103 op\u021biune, care transform\u0103 relatarea \u00eentr-un fel de m\u0103rturisire continu\u0103, apropie cititorul de tr\u0103irile autoarei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ansamblu, scriitura Luciei Ovezea se a\u0219az\u0103 la intersec\u021bia dintre confesiune \u0219i observa\u021bie, \u00eentre nota\u021bia cotidianului \u0219i elanul imaginar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lucia Ovezea, \u00een volumul Cafeaua dimine\u021bilor pierdute (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025), propune cititorului un registru de confesiuni contemporane, articulate mai cu seam\u0103 prin mediul instantaneu al convorbirilor de pe WhatsApp. Dincolo de simplitatea aparent\u0103 a schimburilor cotidiene, cartea se constituie \u00eentr-un fel de jurnal fragmentar. Cu aerul lor de confiden\u021b\u0103 direct\u0103, astfel de pagini memorialistice … Continu\u0103 lectura Confesiuni \u00een fereastra de chat<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12702"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12702\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12707,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12702\/revisions\/12707"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}