{"id":12813,"date":"2025-10-05T07:36:28","date_gmt":"2025-10-05T07:36:28","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=12813"},"modified":"2025-10-05T08:31:01","modified_gmt":"2025-10-05T08:31:01","slug":"dialectica-aparentei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/10\/05\/dialectica-aparentei\/","title":{"rendered":"Dialectica aparen\u021bei"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"648\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/1759649936778-648x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-12815\" srcset=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/1759649936778-648x1024.jpg 648w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/1759649936778-190x300.jpg 190w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/1759649936778-768x1214.jpg 768w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/1759649936778.jpg 863w\" sizes=\"auto, (max-width: 648px) 100vw, 648px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><em>R\u00e2s, lacrimi. T\u0103ceri&#8230;<\/em> (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2024), cea mai recent\u0103 carte a lui <strong>Alexa Visarion<\/strong>, cineast \u0219i regizor \u201ecare s-a impus \u00een ultimii ani ca un scriitor devotat teatrului\u201d (George Banu, \u00een prezentare pe coperta a IV-a), \u00ee\u0219i dezv\u0103luie, \u00eenc\u0103 din primele pagini, filonul unei medita\u021bii care aminte\u0219te de volumul lui <strong>Octavian Paler, <\/strong><em>Un muzeu \u00een labirint<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Un prim temei al apropierii dintre cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi se afl\u0103 \u00een <strong>preeminen\u021ba acordat\u0103 experien\u021bei estetice<\/strong>. Alexa Visarion \u00ee\u0219i deschide volumul evoc\u00e2nd emo\u021bia direct\u0103, nemijlocit\u0103, pe care i-au trezit-o lucr\u0103rile lui <strong>Pieter Bruegel cel B\u0103tr\u00e2n<\/strong>, a\u0219a cum i s-au relevat printr-un album de art\u0103. Punctul s\u0103u de plecare este <strong>vibra\u021bia sufleteasc\u0103 \u00een fa\u021ba imaginii<\/strong>, acel contact ini\u021bial \u0219i viu din care izvor\u0103\u0219te adev\u0103rata reflec\u021bie critic\u0103. De aici, medita\u021bia autorului se prelunge\u0219te c\u0103tre problema <strong>destinului artei<\/strong> \u0219i c\u0103tre rolul pe care <strong>contemplarea operei<\/strong> \u00eel are \u00een alc\u0103tuirea \u0219i maturizarea unei <strong>con\u0219tiin\u021be culturale<\/strong>: \u201ePrivesc un album <strong>Pieter Bruegel cel B\u0103tr\u00e2n. L-am cump\u0103rat demult, de la un bookstore din New York, de pe Astor Street. \u00cel deschid ca pe o tain\u0103 veche&#8230; Curg prin fa\u021ba ochilor \u00een\u021belesurile lumii. Candele de \u00een\u021belepciune. P\u0103trundere \u0219i revela\u021bii \u00een ghiocul destinului uman. \u0218i dintr-odat\u0103 simt prezen\u021ba lumii noastre de ast\u0103zi. Lume oarb\u0103 ce poate fi citit\u0103 \u00een <em>C\u0103derea sau pr\u0103bu\u0219irea orbilor<\/em>, lucrare pe care am v\u0103zut-o \u00een 1974 \u00een Neapole, \u00een Muzeul Na\u021bional. Tempera pe p\u00e2nz\u0103, 80&#215;154 cm, jos \u00een st\u00e2nga semnat \u0219i datat: Bruegel, MDLXVIII. Autenticitatea semn\u0103turii \u0219i paternitatea tabloului n-au fost niciodat\u0103 contestate. Desene preg\u0103titoare pentru aceast\u0103 capodoper\u0103 nu se cunosc p\u00e2n\u0103 \u00een prezent\u201d.&nbsp;<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Eseul <em>A fi poporul lui Eminescu<\/em>, al doilea text al sec\u021biunii inaugurale, intitulate <em>Printre cuvinte<\/em>, este \u00eentemeiat pe o m\u0103rturisire a lui <strong>N. Steinhardt: \u201e\u00cel iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 Ianuarie e pentru mine zi sf\u00e2nt\u0103, nu uit, c\u00e2nd sunt la Bucure\u0219ti, s\u0103 depun \u0219i eu o coroan\u0103 de flori la statuia din fa\u021ba Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel. Am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla \u0219i Dej\u201d. Alexa<\/strong> Visarion deschide un c\u00e2mp de reflec\u021bie dublu: asupra poetului na\u021bional \u0219i asupra rela\u021biei dintre Eminescu \u0219i popor. Sprijinul teoretic \u00eel g\u0103se\u0219te \u00een g\u00e2ndirea lui <strong>Lucian Blaga<\/strong>, \u00eendeosebi \u00een ideile formulate \u00een <em>Trilogia culturii<\/em>, acolo unde, \u00een <em>Spa\u021biul mioritic<\/em>, Blaga define\u0219te matricea stilistic\u0103 a spiritualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti oferind un cadru de \u00een\u021belegere pentru universul poetic eminescian \u0219i pentru felul \u00een care acesta a fost asimilat de con\u0219tiin\u021ba na\u021bional\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Capitolul <em>Spectacolul din g\u00e2nduri<\/em> se opre\u0219te asupra miturilor \u0219i asupra rostului lor formator: \u201eMircea Eliade arat\u0103 c\u0103 miturile au func\u021bia de a readuce \u00een prezent \u00eent\u00e2mpl\u0103ri exemplare din trecut ale unor eroi exemplari care evoca\u021bi \u0219i c\u0103rora li se imit\u0103 gesturile fondatoare dau celor ce fac acestea realitate, plenitudine, plenitudinea pe care o au avut-o fiin\u021bele \u00een acel spa\u021biu \u2013 timp, numit de savantul istoric al religiilor illo tempore\u201d. \u00cen acela\u0219i orizont de g\u00e2ndire, Constantin Noica a v\u0103zut, odinioar\u0103, \u00een ansamblul br\u00e2ncu\u0219ian de la T\u00e2rgu Jiu at\u00e2t o realizare de art\u0103 modern\u0103, c\u00e2t \u0219i o adev\u0103rat\u0103 poveste a \u00eenceputurilor, un mit al \u00eentemeierii prin care se re\u00eennoad\u0103 firul originar al spiritualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti. Prin compara\u021bie, vidul \u201esufletesc al citadinilor de azi\u201d este semnul unei epoci despuiate de legendele ei \u00eentemeietoare, al unei lumi care \u0219i-a pierdut, odat\u0103 cu sim\u021bul sacrului, puterea de a se reg\u0103si pe sine.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Defini\u021bia pe care C. G. Jung o atribuie artistului nu se reduce la un simplu aforism izolat, menit doar s\u0103 \u00eenc\u00e2nte prin concizie; ea se converte\u0219te \u00eentr-un principiu hermeneutic asupra rolului pe care actul artistic \u00eel joac\u0103 \u00een economia spiritual\u0103 a epocii: \u201eArtistul e interpretul tainelor sufletului \u0219i ale timpului s\u0103u f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, ca orice profet adev\u0103rat, uneori incon\u0219tient, asemeni unui somnambul. \u00ce\u0219i \u00eenchipuie c\u0103 vorbe\u0219te din str\u0103fundurile lui \u00eensu\u0219i, dar prin gura lui vorbe\u0219te spiritul timpului, iar ceea ce spune el exist\u0103, fiindc\u0103 exercit\u0103 o ac\u021biune\u201d. \u00cen jurul acestei defini\u021bii, Alexa Visarion alc\u0103tuie\u0219te eseul intitulat <em>Goana c\u0103tre un ieri obosit<\/em>. Cuvintele marelui psiholog elve\u021bian se conjug\u0103 firesc cu afirma\u021bia, de at\u00e2tea ori citat\u0103, a lui Albert Camus despre teatru, iar aceast\u0103 \u00eengem\u0103nare \u2013 psihologic\u0103 \u0219i existen\u021bial\u0103 \u2013 \u00eel determin\u0103 pe autor s\u0103-\u0219i cantoneze \u00eentregul discurs \u00een sfera artei teatrale. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, c\u0103ci, pentru Visarion, teatrul nu este un simplu decor al emo\u021biilor, ci acel loc al confrunt\u0103rii dintre aparen\u021b\u0103 \u0219i adev\u0103r, dintre ceea ce se etaleaz\u0103 \u0219i ceea ce r\u0103m\u00e2ne ascuns. \u201eArta teatral\u0103\u201d, noteaz\u0103 el, \u201ese \u00eentemeiaz\u0103 pe aparen\u021b\u0103, pe jocurile aparen\u021bei\u201d \u2014 fraz\u0103 care concentreaz\u0103 nu doar o concep\u021bie regizoral\u0103, ci o \u00eentreag\u0103 filosofie a spectacolului. Cine voie\u0219te s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 spiritul veacului nostru, \u00een care spectacolul a devenit, deopotriv\u0103, hran\u0103 \u0219i travesti al realului, trebuie s\u0103 treac\u0103 prin acest prag al aparen\u021bei. \u00cen aceast\u0103 \u201egoan\u0103 c\u0103tre un ieri obosit\u201d, se cite\u0219te nostalgia unei arte care, travers\u00e2nd vremea, nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 caute \u00een aparen\u021b\u0103 ecoul unui adev\u0103r de dincolo de masc\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Alexa Visarion nu ocole\u0219te, \u00een paginile sale, problema entertainmentului, c\u0103reia \u00eei consacr\u0103 un capitol distinct, cu titlu programatic. Nu este vorba aici de o simpl\u0103 etichet\u0103 anglo-saxon\u0103, ci de un fenomen al modernit\u0103\u021bii care a schimbat \u00eens\u0103\u0219i percep\u021bia publicului asupra scenei. Eseistul examineaz\u0103 fenomenul contemporan al spectacolului ca marf\u0103 cultural\u0103. \u00cen acest cadru, el identific\u0103 dou\u0103 tipuri cardinale de teatru contemporan: teatrul de tr\u0103ire, care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te expresia cea mai pur\u0103 \u00een sistemul lui Stanislavski, \u0219i teatrul de reprezentare, \u00eentemeiat pe distan\u021ba critic\u0103 \u0219i pe efectul de \u00eenstr\u0103inare propus de Brecht. Aceste dou\u0103 ipostaze, departe de a se exclude, coexist\u0103 pe scena lumii de azi, fiecare fascinat\u0103 de imaginea, fie ea fals\u0103 ori autentic\u0103, a omului contemporan, \u00een toat\u0103 fragilitatea \u0219i nelini\u0219tea lui, prins\u0103 \u00een \u201eviul scenei\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Al doilea temei care justific\u0103 apropierea de atmosfera c\u0103r\u021bii lui Octavian Paler este <strong>diversitatea discursului<\/strong>. Dac\u0103 \u00een prima sec\u021biune a volumului, <em>Printre cuvinte<\/em>, autorul se exprim\u0103 prin forma clasic\u0103 a eseului, \u00een cea de-a doua, <em>C\u0103l\u0103toria<\/em>, \u00eent\u00e2lnim pagini de <strong>jurnal<\/strong>, unde tonul se personalizeaz\u0103, iar nota reflexiv\u0103 se \u00eemplete\u0219te cu observa\u021bia direct\u0103, \u00eentr-o confesiune deopotriv\u0103 intelectual\u0103 \u0219i biografic\u0103: \u201eSunt regizor de teatru datorit\u0103 lui Radu Penciulescu, profesorul meu, lui Liviu Ciulei \u0219i Lucian Pintilie, lui David Esrig, pentru c\u0103 le-am v\u0103zut spectacolele. Sunt regizor de film prin contactul cu cinemaul lui Bergman \u0219i Bunuel, lui Wajda \u0219i Tarkovski, lui Forman \u0219i Pollack, lui Lynch \u0219i Mihalkov&#8230; Scriu scenarii de teatru \u0219i de film, fascinat de Cehov \u0219i Kafka, de Lampedusa \u0219i Pirandello, de Caragiale \u0219i E. A. Poe. Am ie\u0219it \u00een lumea liber\u0103 atunci c\u00e2nd trebuia, cu spectacole \u0219i filme, iar familia mea artistic\u0103 cuprinde genera\u021bii de ilumina\u021bi&#8230; de la Sofocle \u0219i Nietzsche, de la Buchner la Bruegel. Am tr\u0103it \u0219i tr\u0103iesc admir\u00e2nd arta colegilor mei Andrei \u0218erban, Aureliu Manea, C\u0103t\u0103lina Buzoianu, Silviu Purc\u0103rete&#8230; \u00cen rest, momente, locuri \u0219i \u00eent\u00e2lniri care scrijelesc\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cartea lui <strong>Alexa Visarion<\/strong> se constituie \u00eentr-o <strong>pledoarie pentru un teatru con\u0219tient de propria dialectic\u0103 a aparen\u021bei<\/strong>, un teatru care, \u00een pofida ispitelor divertismentului, caut\u0103 s\u0103 reg\u0103seasc\u0103, \u00een iluzia spectacolului, <strong>ecoul unui adev\u0103r care transcende masca<\/strong>. &nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>R\u00e2s, lacrimi. T\u0103ceri&#8230; (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2024), cea mai recent\u0103 carte a lui Alexa Visarion, cineast \u0219i regizor \u201ecare s-a impus \u00een ultimii ani ca un scriitor devotat teatrului\u201d (George Banu, \u00een prezentare pe coperta a IV-a), \u00ee\u0219i dezv\u0103luie, \u00eenc\u0103 din primele pagini, filonul unei medita\u021bii care aminte\u0219te de volumul lui Octavian Paler, Un muzeu &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/10\/05\/dialectica-aparentei\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">Dialectica aparen\u021bei<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12813","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12813","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12813"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12813\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12817,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12813\/revisions\/12817"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}