{"id":13188,"date":"2025-12-06T12:39:09","date_gmt":"2025-12-06T12:39:09","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13188"},"modified":"2025-12-06T14:01:00","modified_gmt":"2025-12-06T14:01:00","slug":"intre-canonul-tipologic-si-canonul-modern","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2025\/12\/06\/intre-canonul-tipologic-si-canonul-modern\/","title":{"rendered":"\u00centre canonul tipologic \u0219i canonul modern"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Cartea Monic\u0103i Pillat, intitulat\u0103 Capcanele \u00eenchipuirii<\/em> (Editura Spandugino, Bucure\u0219ti, 2025), este articulat\u0103 pe \u0219apte sec\u021biuni distincte: \u00cen mreje<\/em>, T\u00e2lcul gr\u0103dinii<\/em>, Ca niciodat\u0103<\/em>, Cititul pe furate<\/em>, O r\u0103t\u0103cire<\/em>, Subterfugii<\/em> \u0219i \u00cen acuarela de demult<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 din preambulul sec\u021biunii inaugurale, T\u00e2lcul gr\u0103dinii<\/em>, reg\u0103sim o anume nostalgie fa\u021b\u0103 de coresponden\u021ba clasic\u0103, acel dor de epistol\u0103 trimis\u0103 \u0219i primit\u0103 sub pecetea ritualului po\u0219tal.<\/p>\n\n\n\n

Sub aparen\u021ba unui simplu schimb, prima fic\u021biune a ciclului, Talantul dezgropat<\/em>, configureaz\u0103 un dialog de substan\u021b\u0103 privind virtu\u021bile chibzuin\u021bei \u0219i, mai ales, preeminen\u021ba onorabilit\u0103\u021bii morale, ilustrat\u0103 prin figura acelui proprietar care \u0219i-a cedat, odinioar\u0103, locuin\u021ba. Protagonista acestei mici drame de con\u0219tiin\u021b\u0103, Lea, se afl\u0103 \u00een fa\u021ba unei perplexit\u0103\u021bi sentimentale (cu inima \u00eendoit\u0103, am zice), ajung\u00e2nd s\u0103 execute \u2014 cu acea migal\u0103 dictat\u0103 de respectul fa\u021b\u0103 de genera\u021bia apus\u0103 \u2014 rug\u0103mintea testamentar\u0103 a venerabilului Almin, o efigie a spiritului desuet \u0219i a elegan\u021bei de mod\u0103 veche: \u201eLea \u00eemp\u0103turi foile scrise \u0219i le puse grijulie \u00eentr-un plic. Apoi \u00ee\u0219i ridic\u0103 privirea de pe birou spre geamul \u0219iroind de ploaie. Era \u00eenc\u0103 devreme, dup\u0103-amiaza, dar norii vine\u021bi mic\u0219oraser\u0103 lumina, \u00eenv\u0103luind casele de pe deal \u0219i pomii \u00een penumbre\u201d; \u201eSe pare c\u0103-i un domn de mod\u0103 veche, nu agreeaz\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin formatul electronic care ignor\u0103 caligrafia personal\u0103, z\u00e2mbi Lea, pe c\u00e2nd \u00ee\u0219i punea plicul \u00een buzunarul fulgarinului albastru\u201d.  <\/p>\n\n\n\n

\u00cen acela\u0219i timp, cartea Monic\u0103i Pillat se profileaz\u0103 ca o replic\u0103 structural\u0103 \u0219i, par\u021bial, tematic\u0103, la modelul micro-romanesc sadovenian. Aceast\u0103 coresponden\u021b\u0103 nu const\u0103 \u00een registrul pastoral, ci \u00een diversitatea mediilor evocate. De\u0219i spa\u021biile sunt, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, exclusiv urbane \u2014 o transpunere a topografiei narative \u2014 ele men\u021bin o func\u021bie similar\u0103: cea de matrice social\u0103 care genereaz\u0103 o galerie de personaje. Elementul cel mai izbitor al construc\u021biei este \u00eens\u0103 modul \u00een care se realizeaz\u0103 portretul tipologic. Monica Pillat pare a adera la o viziune care aminte\u0219te de clasicismul balzacian, unde fiecare protagonist este schi\u021bat, \u00een esen\u021b\u0103, printr-o singur\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 de caracter dominant\u0103 care \u00eel marcheaz\u0103 ca pe un homo novus al contemporaneit\u0103\u021bii. Aceast\u0103 tehnic\u0103 asigur\u0103 pitorescul \u0219i claritatea.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen pofida acestei arhitecturi de inspira\u021bie clasic\u0103, ritmul scrierii este modern. Nara\u021biunea acord\u0103 o aten\u021bie sporit\u0103 neobi\u0219nuitului situa\u021bional, cultiv\u00e2nd o tensiune bazat\u0103 pe evenimentul surprinz\u0103tor sau dislocant. Paradoxul central al textului se configureaz\u0103 \u00eens\u0103 prin dialog: acesta, prin tonalitatea perfect comun\u0103 \u0219i prin apelul la detaliul cotidian, re\u00eentoarce protagoni\u0219tii \u0219i cititorul deopotriv\u0103, \u00een matca unei realit\u0103\u021bi neechivoce, dezamors\u00e2nd astfel spectacolul excep\u021bionalului. <\/p>\n\n\n\n

Motivul pantofului, preluat prin filiera narativ\u0103 a Cendrillon<\/em>, este, \u00een spe\u021ba tinerei Zizi \u2014 o angajat\u0103 a Operei \u2014 un pretext de socializare fugitiv\u0103. Demersul riguros \u0219i, totodat\u0103, derizoriu \u00ee\u0219i sus\u021bine finalitatea formal\u0103: restituirea obiectului pierdut. R\u0103spunsul la anun\u021bul publicat pe platforma modern\u0103, Facebook, survine \u00een momentul de relaxare al tinerei, surprins\u0103 \u00een parcul public, captiv\u0103 a unei rutine: \u201eChiar \u00een acel moment, Zizi era pe banc\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i scotea covrigul din buzunarul hainei. Se \u00eentreb\u0103 descump\u0103nit\u0103 dac\u0103 mai avea timp s\u0103 dea o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 acas\u0103, s\u0103 ia pantoful \u0219i s\u0103-l \u00eenapoieze celui de la adresa indicat\u0103. Aceasta desemna un loc din apropiere, \u00een pasajul din spatele Operei. Valsul ei preferat tocmai se auzea de vizavi, dar nu r\u0103mase s\u0103-l asculte, ci o zbughi pe dat\u0103 din peisajul molcom\u201d.   <\/p>\n\n\n\n

Pretendentul la titlul de proprietar al \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rii se reveleaz\u0103 a fi un medic veterinar, David Cucu, ale c\u0103rui rezonan\u021be nominale par s\u0103 \u00eei valideze voca\u021bia profesional\u0103. Personaj de o extravagan\u021b\u0103 notabil\u0103, acesta supune pantoful unei probe absurde, arbitrate de capriciul unei feline: acceptarea pantofului drept a\u0219ez\u0103m\u00e2nt agreabil de c\u0103tre pisic\u0103 devine etalonul legitim\u0103rii posesiei (\u201e-Nu am solicitat \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea pentru mine, ci pentru m\u00e2\u021bi\u0219oara nevricoas\u0103 care mi se ascunde sub dulapuri, de nu mai \u0219tiu pe unde s-o g\u0103sesc. Ia s\u0103 vedem dac\u0103 \u00eei place, sur\u00e2se el \u0219i lu\u0103 cu grij\u0103 dintr-o cu\u0219c\u0103 o pisicu\u021b\u0103 ruginie\u201d).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd obiectul vestimentar \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te, \u00een fine, st\u0103p\u00e2nul \u2014 un b\u0103rbat a c\u0103rui factur\u0103 romantic\u0103 \u00eel plaseaz\u0103, narativ, \u00een pozi\u021bia celui care a\u0219teapt\u0103, conform legendei, a fi cerut \u00een c\u0103s\u0103torie \u2014 Zizi, cu o luciditate acut\u0103, de femeie modern\u0103 dezn\u0103d\u0103jduit\u0103, realizeaz\u0103 substratul voluntar al pierderii pantofului \u0219i se teme de repetarea basmului \u00een realitate, de \u00eentregirea prin mimesis a unui deznod\u0103m\u00e2nt prev\u0103zut: \u201eCu inima b\u0103t\u00e2ndu-i tot mai iute, fata scoase din pung\u0103 pantoful dichisit \u0219i i-l d\u0103du f\u0103r\u0103 cuvinte. Paltin \u0219i-l puse \u00een piciorul st\u00e2ng, pe \u00eendelete, \u0219i \u00eel \u00eenchise cu \u0219ireturi. Era aidoma cu cel\u0103lalt \u0219i \u00eei venea turnat.<\/p>\n\n\n\n

-M\u0103 bucur tare c\u0103 \u00eei ai pe am\u00e2ndoi \u0219i nu mai trebuie s\u0103 mergi \u00eentr-un ciorap, fu tot ce izbuti Zizi s\u0103 spun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 profesorul de dans \u00eengenunche solemn \u00een dreptul ei.<\/p>\n\n\n\n

-De ce alegi s\u0103 stai at\u00e2t de incomod? Se mir\u0103 fata, ridic\u00e2ndu-se din loc.<\/p>\n\n\n\n

-Fiindc-ar urma, ca-n basm, s\u0103 m\u0103 ceri \u00een c\u0103s\u0103torie, dup\u0103 ce ai v\u0103zut c\u0103 eu sunt posesorul pantofului g\u0103sit de tine-n parc, \u0219opti el f\u0103r\u0103 s-o priveasc\u0103\u201d (\u00cen mreje<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Destinul domnului Valer Axinte, orologier ajuns la v\u00e2rsta senectu\u021bii, devine pretextul unei medita\u021bii asupra timpului ca instan\u021b\u0103 suprem\u0103 a existen\u021bei. Ritualul matinal al igienei, desf\u0103\u0219urat cu acea lini\u0219te a gesturilor repetitive, este brusc deturnat printr-o intruziune de natur\u0103 imprevizibil\u0103: apari\u021bia bichonului \u2013 animal menit, \u00eentr-o nea\u0219teptat\u0103 metamorfoz\u0103 de rol, s\u0103 capete valoarea unui augur \u2013, a\u0219ezat pe um\u0103rul protagonistului. Aceast\u0103 prezen\u021b\u0103, de\u0219i aparent anecdotic\u0103, impune \u00een textura momentului un prim semn al unei viitoare fr\u00e2nturi de continuitate, al unei disloc\u0103ri subtile \u00eentre ordinea obi\u0219nuitului \u0219i o dimensiune \u00eenc\u0103 nenumit\u0103. Gestul animalului, purt\u0103tor al unei semnifica\u021bii abia schi\u021bate, anun\u021b\u0103 astfel o deplasare a nivelurilor de existen\u021b\u0103, o anticipare a trecerii dincolo de limitele rutinei cotidiene. Iar sosirea \u00een atelier \u2013 spa\u021biu rezervat m\u0103surii, disciplinei \u0219i domniei neclintite a cronologiei \u2013 nu face dec\u00e2t s\u0103 confirme, cu o gravitate discret\u0103, caracterul funest al premoni\u021biei deja insinuate.<\/p>\n\n\n\n

Aici, orologierul se vede pus \u00een fa\u021ba unei anomalii gnoseologice: \u00eent\u00e2lnirea cu un t\u00e2n\u0103r care de\u021bine, \u00een mod identic, at\u00e2t apelativul nominal, c\u00e2t \u0219i profesiunea lui. Dubla identitate, disociat\u0103 doar de un decalaj genera\u021bional de aproximativ treizeci de ani, configureaz\u0103 fenomenul \u00eent\u00e2lnirii cu sine \u00eensu\u0219i pe alt\u0103 treapt\u0103 a v\u00e2rstei. Nedumerirea \u0219i perplexitatea \u2014 o reac\u021bie tipic\u0103 \u00een fa\u021ba imposibilului fenomenologic \u2014 \u00eel plaseaz\u0103 pe Valer Axinte \u00een aceea\u0219i categorie a debusol\u0103rii cu profesorul de muzic\u0103 din nuvela La \u021big\u0103nci<\/em> de Mircea Eliade. \u00cen ambele cazuri, realitatea pozitiv\u0103 este suspendat\u0103 \u00een favoarea unui eveniment propriu hierofaniei, impun\u00e2nd o interoga\u021bie asupra naturii timpului \u0219i a coinciden\u021bei metafizice: \u201eNoul venit \u00eei str\u00e2nse degetele moi \u0219i, f\u0103r\u0103 grai, se a\u0219ez\u0103 pe banca de vizavi. C\u0103\u021belul, istovit de joac\u0103, i se \u00eencol\u0103cise la picioare.<\/p>\n\n\n\n

-\u0218i pe mine m\u0103 cheam\u0103 tot a\u0219a, murmur\u0103 t\u00e2n\u0103rul descump\u0103nit. Purt\u0103m acela\u0219i nume, avem aceea\u0219i meserie, iar atelierul meu e la num\u0103rul opt, pe uli\u021ba cu trei ar\u021bari.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103tr\u00e2nul \u00ee\u0219i \u0219terse cu batista ochelarii aburi\u021bi, \u00eei potrivi pe nas \u0219i se uit\u0103 la noul venit cu luare-aminte.<\/p>\n\n\n\n

-Atunci, \u00ee\u0219i cobor\u00ee el vocea, \u00eemi pare c\u0103 suntem acela\u0219i ins la v\u00e2rste diferite. \u00centre noi b\u0103nuiesc c\u0103 poate fi o diferen\u021b\u0103 de vreo treizeci de ani\u201d (Pe uli\u021ba cu trei ar\u021bari<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

Motivul Dublului \u2014 sau doppelg\u00e4nger, termen de rezonan\u021b\u0103 germanic\u0103 \u2014 este o proiec\u021bie arhetipal\u0103 a sciziunii interioare \u0219i o interoga\u021bie asupra identit\u0103\u021bii. \u00cen fragmentul analizat, unde Valer Axinte se \u00eent\u00e2lne\u0219te pe sine cu trei decenii mai t\u00e2n\u0103r, asist\u0103m la o form\u0103 specific\u0103 de dublu: dublul temporal \u0219i profesional. \u00cen maniera eliadesc\u0103, evocat\u0103 deja, sau chiar a precursorilor romantici (Hoffmann, Poe), \u00eent\u00e2lnirea cu dublul este un eveniment care anuleaz\u0103 legea unidirec\u021bional\u0103 a timpului. B\u0103tr\u00e2nul se vede confruntat cu poten\u021bialul s\u0103u ne\u00eemplinit, iar t\u00e2n\u0103rul, cu destinul ineluctabil. Este, sub o anumit\u0103 gril\u0103 de lectur\u0103, o confruntare tragic\u0103 \u00eentre omul care a fost \u0219i omul care este pe cale de a deveni. Faptul c\u0103 ambii sunt ceasornicari exacerbeaz\u0103 stranietatea. Spa\u021biul \u00een care are loc aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire este atelierul, locul \u00een care timpul este m\u0103surat \u0219i controlat. \u00cent\u00e2lnirea \u00eens\u0103\u0219i dezv\u0103luie iluzia acestui control, demonstr\u00e2nd c\u0103 timpul, \u00een esen\u021ba sa metafizic\u0103, poate fi circular sau, cel pu\u021bin, fracturat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cent\u00e2lnirea orologierului cu versiunea lui mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te simpla anamnez\u0103. Ea devine o medita\u021bie for\u021bat\u0103 asupra trecerii ireversibile \u0219i o subversiune a principiilor orologeriei \u00eens\u0103\u0219i. Valer Axinte, de\u0219i nedumerit, este obligat s\u0103 integreze aceast\u0103 fantasm\u0103 a identit\u0103\u021bii replicate pentru a-\u0219i putea continua existen\u021ba, de acum \u00eenainte, sub spectrul unei temporalit\u0103\u021bi duble.<\/p>\n\n\n\n

Micro-fic\u021biunile Monic\u0103i Pillat, reunite sub sintagma sugestiv\u0103 Capcanele \u00eenchipuirii<\/em>, atest\u0103 o reorientare stilistic\u0103 notabil\u0103 \u00een economia operei sale. Elementele definitorii ale volumului sunt meta-textualitatea \u0219i emergen\u021ba func\u021biei ludice. Autoarea opereaz\u0103 o transgresare deliberat\u0103 \u0219i sistematic\u0103 a frontierelor narative \u0219i ontologice. Dihotomiile clasice \u2014 realitate \/ fic\u021biune, autor \/ personaj, extratextual \/ intratextual \u2014 sunt suspendate. Lectura este un act de complicitate \u00een construc\u021bia sensului \u0219i nu una de simpl\u0103 receptare. Proza se manifest\u0103 ca o veritabil\u0103 lec\u021bie de naratologie in praxis. Prin inser\u021bia pasajelor autoreferen\u021biale, textul \u00ee\u0219i expune propriile mecanisme de iluzionare, dezv\u0103luind \u201ecapcanele\u201d \u00een care \u00eenchipuirea \u00eel atrage pe creator \u0219i pe cititor deopotriv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Capcanele \u00eenchipuirii<\/em>, Monica Pillat abordeaz\u0103 teme fundamentale, \u00eentr-un registru aparent colocvial. Valoarea c\u0103r\u021bii rezid\u0103 tocmai \u00een capacitatea de a men\u021bine o tensiune permanent\u0103 \u00eentre gravitatea interoga\u021biei metafizice \u0219i lejeritatea formei scurte.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea Monic\u0103i Pillat, intitulat\u0103 Capcanele \u00eenchipuirii (Editura Spandugino, Bucure\u0219ti, 2025), este articulat\u0103 pe \u0219apte sec\u021biuni distincte: \u00cen mreje, T\u00e2lcul gr\u0103dinii, Ca niciodat\u0103, Cititul pe furate, O r\u0103t\u0103cire, Subterfugii \u0219i \u00cen acuarela de demult. \u00cenc\u0103 din preambulul sec\u021biunii inaugurale, T\u00e2lcul gr\u0103dinii, reg\u0103sim o anume nostalgie fa\u021b\u0103 de coresponden\u021ba clasic\u0103, acel dor de epistol\u0103 trimis\u0103 \u0219i primit\u0103 … Continu\u0103 lectura \u00centre canonul tipologic \u0219i canonul modern<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13188"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13188\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13191,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13188\/revisions\/13191"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}