{"id":13357,"date":"2026-01-10T14:35:43","date_gmt":"2026-01-10T14:35:43","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13357"},"modified":"2026-01-10T18:46:49","modified_gmt":"2026-01-10T18:46:49","slug":"13357","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/01\/10\/13357\/","title":{"rendered":"Ritual \u0219i form\u0103 \u00een teatrul antic"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Ritual \u0219i form\u0103 \u00een teatrul antic<\/em><\/strong> <\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

de Dan Ionescu<\/p>\n\n\n\n

Vasta exegez\u0103 pe care Corneliu Dumitriu o consacr\u0103 Tragediei \u0219i comediei \u00een Grecia antic\u0103<\/em> (Editura Gala\u021bi University Press) se \u00eentemeiaz\u0103 pe aser\u021biunea c\u0103 a sonda originile teatrului elen \u00eenseamn\u0103, \u00een fapt, a descifra \u00eense\u0219i fundamentele istoriei universale a genului dramatic. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, se fixeaz\u0103 tiparele esen\u021biale, care au jalonat devenirea spectacolului de-a lungul veacurilor.<\/p>\n\n\n\n

Lucrarea este alc\u0103tuit\u0103 din opt capitole de analiz\u0103 asupra destinului teatrului, de la originile civiliza\u021biei europene p\u00e2n\u0103 la apogeul s\u0103u clasic. Sunt investigate succesiv: na\u0219terea tragediei, autoritatea legislativ\u0103 a lui Aristotel, precum \u0219i triada de baz\u0103 \u2014 Eschil, magistrul primordiilor, Sofocle, arhetipul echilibrului premiat, \u0219i Euripide, precursorul modernit\u0103\u021bii afective. O privire sintetic\u0103 asupra formelor tragice \u0219i un studiu dedicat lui Aristofan, maestrul comediei, \u00eencheie acest parcurs critic. Exegeza este dublat\u0103 de prezen\u021ba textelor fundamentale, reproduse integral: Poetica<\/em> lui Aristotel; Per\u0219ii<\/em>, Prometeu \u00eenl\u0103n\u021buit<\/em> \u0219i Orestia<\/em> de Eschil; Antigona<\/em> \u0219i Oedip<\/em> rege<\/em> de Sofocle; Medeea<\/em> \u0219i Electra<\/em> de Euripide. Comedia: P\u0103s\u0103rile<\/em>, Lysistrata<\/em> \u0219i Broa\u0219tele<\/em> de Aristofan.  \u200b<\/p>\n\n\n\n

\u00cen istoria culturii, evolu\u021bia spectacolului nu se realizeaz\u0103 prin acumul\u0103ri \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ci prin fixarea unor tipare esen\u021biale<\/strong> care, odat\u0103 constituite, au func\u021bionat ca modele durabile ale expresiei scenice. Aceste tipare despre leg\u0103tura dintre om, lume \u0219i reprezentare sunt capabile s\u0103 traverseze epoci \u0219i s\u0103 se adapteze contextelor istorice, f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde identitatea.<\/p>\n\n\n\n

Primul dintre aceste \u0219abloane este mimesisul<\/strong>, care nu trebuie \u00een\u021beles ca o imita\u021bie servil\u0103 a realului. L\u0103murit teoretic de Aristotel \u0219i practicat exemplar de tragedia greac\u0103, acest principiu a r\u0103mas activ p\u00e2n\u0103 \u00een teatrul modern, de la realismul secolului al XIX-lea p\u00e2n\u0103 la versiunile contemporane. Chiar \u0219i \u00een acele forme scenice, imune la conven\u021bia realist\u0103 sau care par s\u0103 conteste verosimilul tradi\u021bional, mimesisul continu\u0103 s\u0103 opereze sub o form\u0103 negativ\u0103 ori distorsionat\u0103. Persisten\u021ba mimesisului se dovede\u0219te a fi una dintre constantele artei spectacolului. Refuzul realului, atunci c\u00e2nd apare, exprim\u0103 o form\u0103 de fidelitate paradoxal\u0103 fa\u021b\u0103 de structura originar\u0103 a reprezent\u0103rii. Aristotel \u00eensu\u0219i confer\u0103 mimesisului o func\u021bie constitutiv\u0103, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-o lege intern\u0103 a operei dramatice, prin care ac\u021biunea dob\u00e2nde\u0219te valoare universal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Al doilea tipar fundamental este catharsisul<\/strong>, conceput ca efect moral \u0219i emo\u021bional al spectacolului asupra publicului. De\u0219i sensul s\u0103u a fost reinterpretat de-a lungul timpului, ideea purific\u0103rii prin emo\u021bie \u2014 fie ea tragic\u0103, ironic\u0103 sau comic\u0103 \u2014 a r\u0103mas un parametru al experien\u021bei teatrale. De la tragedia antic\u0103 la drama modern\u0103 \u0219i chiar la teatrul absurdului, spectacolul continu\u0103 s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 o form\u0103 de evaziune sau de clarificare a con\u0219tiin\u021bei privitorului.<\/p>\n\n\n\n

Alt tipar esen\u021bial, luat \u00een discu\u021bie de Corneliu Dumitriu, este dualitatea tragicului \u0219i comicului<\/strong>, stabilit\u0103 \u00een teatrul antic \u0219i transmis\u0103 ca schem\u0103 structural\u0103 a condi\u021biei umane. Departe de a func\u021biona exclusiv, cele dou\u0103 registre se interp\u0103trund, gener\u00e2nd forme hibride care definesc teatrul modern. Aceast\u0103 sintez\u0103, prezent\u0103 \u00eenc\u0103 din opera lui Aristofan sau Euripide, s-a men\u021binut ca o modalitate privilegiat\u0103 de a exprima complexitatea existen\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

\u200b            Autorul ne propune o incursiune de o \u00eenalt\u0103 \u021binut\u0103 intelectual\u0103 \u00een laboratorul teoretic al lui Aristotel, acolo unde conceptele de mimesis<\/em> \u0219i catharsis<\/em> au \u00eencetat s\u0103 fie simple no\u021biuni estetice pentru a deveni legile organice ale operei dramatice. Prin aceast\u0103 prism\u0103 a reprezent\u0103rii, sunt reevaluate figurile monumentale ale lui Eschil, Sofocle, Euripide \u0219i Aristofan, \u00een ale c\u0103ror opere, geniul tragic \u0219i cel comic se contopesc \u00eentr-o viziune total\u0103 asupra destinului omului, oferind posterit\u0103\u021bii matricea nepieritoare a oric\u0103rei \u00eempliniri scenice. <\/p>\n\n\n\n

\u00cen viziunea lui Corneliu Dumitriu, civiliza\u021bia minoic\u0103 reprezint\u0103 pragul \u00eentregii deveniri europene. Pe acest fundament, autorul grefeaz\u0103 geneza actului teatral. El identific\u0103, \u00een efervescen\u021ba ritualic\u0103 a serb\u0103rilor dionisiace, \u00eens\u0103\u0219i celula germinal\u0103 a spectacolului de mai t\u00e2rziu: \u201ePrima civiliza\u021bie cunoscut\u0103 a culturii europene a fost localizat\u0103 \u00een Creta, insul\u0103 situat\u0103 la sud de regiunea Pelopones, din Grecia\u201d; \u201eInstitu\u021biile cretane au fost socotite un model de organizare. Filosoful grec Platon a fost inspirat de aceste institu\u021bii atunci c\u00e2nd a elaborat lucrarea Legile<\/em>. Cet\u0103\u021benii insulei, ajun\u0219i la v\u00e2rsta de 18 ani, depuneau un jur\u0103m\u00e2nt civic \u0219i erau accepta\u021bi la gimnaziu, unde se practica \u00een special alergarea, erau obliga\u021bi s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, \u00eens\u0103 so\u021bia lor r\u0103m\u00e2nea la proprii p\u0103rin\u021bi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd t\u00e2n\u0103rul era capabil s\u0103-\u0219i \u00eentre\u021bin\u0103 gospod\u0103ria singur\u201d.  <\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un orizont cultural dominat de hegemonia genului tragic, Aristofan fundamenteaz\u0103 \u00een arealul elin specia comediei, configur\u00e2nd un mecanism estetic destinat sanc\u021bion\u0103rii prin resorturi ludice \u0219i satirice a caren\u021belor de ordin etic \u0219i social ale cet\u0103\u021bii ateniene. Demersul s\u0103u vizeaz\u0103, prin excelen\u021b\u0103, expunerea unor tipologii umane care marcheaz\u0103 o deriv\u0103 de la imperativele morale ale comunit\u0103\u021bii: \u201eForma comediilor sale este aceea a unor fantezii alegorice prin care se prezentau principalele probleme ale vie\u021bii politice din acel timp. Protagoni\u0219tii pieselor purtau m\u0103\u0219ti fantastice sau grote\u0219ti de viespi, p\u0103s\u0103ri sau broa\u0219te. Aceste comedii con\u021bin o bog\u0103\u021bie de am\u0103nunte greu de asimilat de c\u0103tre spectatorii din zilele noastre\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Subsecvent examin\u0103rii tr\u0103s\u0103turilor intrinseci \u0219i a aportului inovator al fiec\u0103rui dramaturg men\u021bionat mai sus, cercetarea semnat\u0103 de Corneliu Dumitriu \u00eenainteaz\u0103 practicienilor scenei \u2014 actori \u0219i regizori deopotriv\u0103 \u2014 un instrumentar analitic axat pe fi\u0219e de personaj structurate binar: autoreferen\u021bialitatea interpretativ\u0103 (\u201eCe spune personajul?\u201d) \u2013 palier dedicat descifr\u0103rii mecanismelor psihologice \u0219i a configura\u021biei mentale a protagonistului \u2013, respectiv  alteritatea \u0219i reflexivitatea (\u201eCe spun alte personaje despre acesta?\u201d) \u2013 dimensiuni care vizeaz\u0103 receptarea \u0219i proiec\u021bia identit\u0103\u021bii personajului \u00een con\u0219tiin\u021ba celorlalte instan\u021be dramatice. Prin aceast\u0103 abordare, se faciliteaz\u0103 trecerea de la exegeza teoretic\u0103 la hermeneutica aplicat\u0103, esen\u021bial\u0103 \u00een procesul de construc\u021bie a rolului.<\/p>\n\n\n\n

Prin amploarea document\u0103rii \u0219i rigoarea interpretativ\u0103, volumul Tragedia \u0219i comedia \u00een Grecia antic\u0103<\/em> se impune ca o lucrare de referin\u021b\u0103 \u00een studiul genezei teatrului european. Corneliu Dumitriu nu propune doar o reconstituire erudit\u0103 a formelor dramatice eline, ci o lectur\u0103 de ad\u00e2ncime asupra mecanismelor fondatoare ale spectacolului ca form\u0103 de expresie a condi\u021biei umane. \u00cen acest sens, cartea este \u0219i un prilej de reflec\u021bie asupra permanen\u021bei structurilor dramatice \u0219i asupra capacit\u0103\u021bii lor de a traversa epoci, mentalit\u0103\u021bi \u0219i forme artistice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ritual \u0219i form\u0103 \u00een teatrul antic de Dan Ionescu Vasta exegez\u0103 pe care Corneliu Dumitriu o consacr\u0103 Tragediei \u0219i comediei \u00een Grecia antic\u0103 (Editura Gala\u021bi University Press) se \u00eentemeiaz\u0103 pe aser\u021biunea c\u0103 a sonda originile teatrului elen \u00eenseamn\u0103, \u00een fapt, a descifra \u00eense\u0219i fundamentele istoriei universale a genului dramatic. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, se fixeaz\u0103 tiparele … Continu\u0103 lectura Ritual \u0219i form\u0103 \u00een teatrul antic<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13357","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13357","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13357"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13357\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13361,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13357\/revisions\/13361"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13357"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13357"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13357"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}