{"id":13457,"date":"2026-02-08T08:57:10","date_gmt":"2026-02-08T08:57:10","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13457"},"modified":"2026-02-08T09:01:31","modified_gmt":"2026-02-08T09:01:31","slug":"teodiceea-raului-si-hidrografia-durerii-cronica-de-carte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/02\/08\/teodiceea-raului-si-hidrografia-durerii-cronica-de-carte\/","title":{"rendered":"Teodiceea r\u0103ului \u0219i hidrografia durerii. Cronic\u0103 de carte"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Antologia de fa\u021b\u0103, semnat\u0103 de Spiridon Popescu \u0219i dedicat\u0103 fiicelor lui, Irina \u0219i Dora, este un studiu de caz relevant pentru fenomenul de circula\u021bie a operei literare \u00een spa\u021biul public. Volumul preia integral titlul poemului de referin\u021b\u0103, Doamne, dac\u0103-mi e\u0219ti prieten, o pies\u0103 liric\u0103 de notorietate care a generat o receptare deosebit\u0103 \u00een r\u00e2ndul interpre\u021bilor de muzic\u0103 folk \u0219i al actorilor de prestigiu. O etap\u0103 esen\u021bial\u0103 \u00een procesul de canonizare a textului o constituie rostirea magistral\u0103 a lui Florin Piersic.  <\/p>\n\n\n\n

Ex-librisurile lui Hora\u021biu M\u0103l\u0103ele, marcate de un rafinament intelectual dublat de o ironie fin\u0103,  reprezint\u0103 contrapunctul critic \u0219i vizual la textul poetic.<\/p>\n\n\n\n

Deseori, absen\u021ba unei prietenii adev\u0103rate este depl\u00e2ns\u0103 de c\u0103tre poe\u021bi, de la Horatius \u00eencoace. Este o t\u00e2nguire care deprinde accentele unei fatalit\u0103\u021bi metafizice. \u00cen aceast\u0103 descenden\u021b\u0103 a \u00eensingur\u0103rii, se plaseaz\u0103 \u0219i Spiridon Popescu, a c\u0103rui experien\u021b\u0103 interioar\u0103 atinge pragul unei izol\u0103ri absolute. Poetul se reg\u0103se\u0219te \u00eentr-o solitudine radical\u0103, p\u0103r\u0103sit p\u00e2n\u0103 \u0219i de propriul ego \u2014 acel \u00eenso\u021bitor fidel de odinioar\u0103, ast\u0103zi \u00eenstr\u0103inat \u00een urma unei discordii infime, \u00eens\u0103 iremediabile: \u201eDac\u0103 m\u0103-ntrebi c\u00e2nd m-am n\u0103scut, de team\u0103 \/ S\u0103 nu-\u021bi r\u0103spund gre\u0219it, mai bine tac – \/ Cine mai \u0219tie ast\u0103zi cum \u00eel cheam\u0103 \/  \u0218i-n ce zi s-a n\u0103scut, \u0219i-n care veac? \/\/ Dac\u0103 m\u0103-ntrebi ce prieteni am, mi-e greu \/ S\u0103-\u021bi dau r\u0103spunsul asta dintr-odat\u0103 – \/ Aveam, p\u00e2n\u0103 mai ieri, egoul meu, \/ Dar ne-am certat pentru-o nimica toat\u0103\u201d (Dac\u0103 m\u0103-ntrebi<\/em>). De\u0219i con\u0219tient c\u0103 altruismul reprezint\u0103 expresia suprem\u0103 a umanit\u0103\u021bii \u0219i m\u0103sura noble\u021bei noastre morale, autorul nu se pretinde a fi un spirit dezinteresat. Totu\u0219i, el posed\u0103 acea luciditate superioar\u0103 care \u00eei \u00eeng\u0103duie s\u0103 recunoasc\u0103 virtutea acolo unde al\u021bii nu v\u0103d dec\u00e2t o abstrac\u021biune, fix\u00e2nd astfel, cu o melancolie riguroas\u0103, distan\u021ba dintre idealul etic \u0219i fragilitatea condi\u021biei umane: \u201eDac\u0103 m\u0103-ntrebi de-mi mai tr\u0103iesc p\u0103rin\u021bii, \/ Ca din ad\u00e2ncul unui somn tresar – \/ \u00cenc\u0103 mai ar\u0103 \u0219i-\u0219i respect\u0103 sfin\u021bii, \/ De\u0219i citesc mai greu \u00een calendar, \/\/ Dac\u0103 m\u0103-ntrebi (o, nu m\u0103 ru\u0219ina!…) \/ De-i mai ajut c\u00e2nd v\u0103d c\u0103-s nevoia\u0219i, \/ M\u0103 b\u00e2lb\u00e2i \u0219i m\u0103 scuz: nu pot sc\u0103pa, \/ Am foarte mult\u0103 treab\u0103 la ora\u0219\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Biblioteca din Alexandria \u2014 acel nume care \u00een con\u0219tiin\u021ba veacurilor a devenit sinonimul funest al rugului \u2014 \u00eenceteaz\u0103 de a mai fi doar o arhiv\u0103 a memoriei universale, pentru a deveni amfiteatrul unei \u00eent\u00e2lniri de dragoste. Poetul \u00ee\u0219i cenzureaz\u0103 pornirile \u00eenfl\u0103c\u0103rate, ca nu cumva propria-i pasiune, tradus\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, s\u0103 reediteze catastrofa antic\u0103. Este aici o estetic\u0103 a precau\u021biei: teama de a nu st\u00e2rni, printr-o invoca\u021bie prea aprins\u0103, un nou incendiu nefast, \u00eens\u0103 tragicul se produce prin rostirea iremediabil\u0103 a propriului paroxism sentimental; un simplu \u201eTe iubesc\u201d devine sc\u00e2nteia care mistuie fiin\u021ba iubit\u0103: \u201e\u00cei d\u0103dusem \u00eent\u00e2lnire \/ \u00cen fa\u021ba bibliotecii din Alexandria. (Era singuru’ loc din lume \u00een care puteam s\u0103 ajung \/ F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eentreb.) \/ C\u00e2nd a sosit, inima ei era o flac\u0103r\u0103 vie. \/ Am \u00eencercat s\u0103 nu-i fac declara\u021bii de dragoste \/ \u0218tiam c\u0103 aceste cuvinte, spuse din suflet, devin inflamabile\u201d (Eseu despre incendiul din Alexandria<\/em>). Dincolo de realitatea desp\u0103r\u021birii mundane, poetul uzeaz\u0103 de o sinecdoc\u0103 a fl\u0103c\u0103rii: dispari\u021bia femeii din via\u021ba lui este o oglindire a marelui incendiu cultural al Antichit\u0103\u021bii, \u00eens\u0103 dimensiunea cea mai surprinz\u0103toarea a acestui tablou rezid\u0103 \u00een perspectiva divin\u0103. Dumnezeu \u00censu\u0219i apare aici cuprins de o amar\u0103 c\u0103in\u021b\u0103, o autoflagelare a Demiurgului care-\u0219i vede n\u0103ruite speran\u021bele. L-a investit pe poet cu misiunea soteriologic\u0103 de a rescrie manuscrisele pierdute, \u00eens\u0103 faptul nu s-a produs. Gestul lui Dumnezeu, care \u00ee\u0219i d\u0103 cu pumnii \u00een cap \u00een fa\u021ba acestei rat\u0103ri, subliniaz\u0103 caracterul irevocabil al pierderii: biblioteca este mistuit\u0103 din nou, dar, de aceast\u0103 dat\u0103, de c\u0103tre declara\u021bia \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103 a poetului (\u201eAst\u0103zi, Dumnezeu \u00ee\u0219i d\u0103 cu pumnii \u00een cap: \/ Am fost un naiv, mi-am afumat nimbul degeaba, \/ Am crezut c\u0103, dac\u0103 te salvez, vei rescrie biblioteca\u201d).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen general, oamenii sunt interesa\u021bi s\u0103 afle dac\u0103 exist\u0103 o lume de apoi. \u00cen schimb, Spiridon Popescu \u00ee\u0219i plaseaz\u0103 interoga\u021bia \u00eentr-un timp auroral, de dinaintea \u00eentrup\u0103rii. Poetul evoc\u0103 un stadiu prenatal al fiin\u021bei, o dimensiune a posibilit\u0103\u021bilor pure, unde i s-ar fi \u00eeng\u0103duit op\u021biunea \u00eentre condi\u021bia uman\u0103 \u0219i libertatea aerian\u0103 a p\u0103s\u0103rii. E\u0219ecul acestei nobile metamorfoze \u00een pas\u0103re se datoreaz\u0103, \u00een viziunea lui, unei re\u021bineri de ordin estetic \u0219i vital: o team\u0103 \u00een fa\u021ba \u00een\u0103l\u021bimii vertiginoase a arborilor \u0219i b\u0103nuiala c\u0103, de la acea altitudine trufa\u0219\u0103, c\u00e2ntecul s\u0103u nu ar fi putut atinge sufletul umil al p\u0103m\u00e2ntului. Distan\u021ba dintre v\u00e2rful pomului \u0219i firul ierbii i s-a p\u0103rut poetului o pr\u0103pastie de necuprins, capabil\u0103 s\u0103 izoleze ecoul propriului c\u00e2ntec \u0219i s\u0103 nu fie ascultat de c\u0103tre iarb\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ast\u0103zi \u00eens\u0103, printr-o ironie a sor\u021bii ce aminte\u0219te de accentele morale ale unei fabule de Vasile Militaru, autorul \u00ee\u0219i pl\u00e2nge alegerea de odinioar\u0103. Constat\u0103, cu o am\u0103r\u0103ciune lucid\u0103, c\u0103 nici din postura de om c\u00e2ntecul s\u0103u \u2014 aceast\u0103 oper\u0103 mig\u0103lit\u0103 \u00een versuri \u2014 nu izbute\u0219te s\u0103 cucereasc\u0103 auzul ierbii. \u00centr-o r\u0103sturnare de o cruzime simbolic\u0103, iarba ignor\u0103 caden\u021ba spiritului \u00een favoarea vitalit\u0103\u021bii brute: pare a prefera asprimea boturilor de arm\u0103sari negri care o pasc. Revela\u021bia acestei concuren\u021be implacabile \u00eentre logos \u0219i instinct \u00eel arunc\u0103 pe poet \u00een cel mai devorator dintre regrete: acela de a fi ales umanitatea \u00eentr-o lume \u00een care spiritul r\u0103m\u00e2ne, adesea, str\u0103in de natur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Responsabilitatea pentru acele \u201ebube \u0219i mucegaiuri\u201d care macin\u0103 \u021bes\u0103tura lumii este str\u0103mutat\u0103, printr-o \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 nega\u021bie a providen\u021bei, asupra Creatorului \u00censu\u0219i. \u00cen Scrisoare c\u0103tre Charles Baudelaire<\/em>, Spiridon Popescu adopt\u0103 perspectiva repro\u0219ului metafizic \u0219i se raliaz\u0103, printr-o afinitate electiv\u0103, spiritului damnat al marelui maestru francez. El vede \u00een divinitate instan\u021ba suprem\u0103 c\u0103reia i se poate imputa prezen\u021ba ne\u00eengr\u0103dit\u0103 a r\u0103ului \u0219i a degrad\u0103rii materiei. Poetul coboar\u0103 \u00eens\u0103 aceast\u0103 revolt\u0103 din sferele abstracte \u00een intimitatea cea mai fragil\u0103 a existen\u021bei: actul s\u0103rutului. \u00centr-o not\u0103 de un realism aproape brutal, el \u00ee\u0219i contempl\u0103 iubita, fiind gata s\u0103 accepte desp\u0103r\u021birea dintr-o ra\u021biune de o prozaicitate frapant\u0103 \u2014 o simpl\u0103 exigen\u021b\u0103 a igienei bucale. Este aici o form\u0103 de ascez\u0103 \u00eentoars\u0103 pe dos, unde detaliul fiziologic devine barier\u0103 \u00een calea absolutului \u00een dragoste. \u00cen fa\u021ba r\u0103nilor deschise ale lumii, micul disconfort al intimit\u0103\u021bii p\u0103le\u0219te. Spiridon Popescu stabile\u0219te astfel o ierarhie a abjectului, \u00een care e\u0219ecul igienei personale nu este dec\u00e2t o palid\u0103 oglindire a degrad\u0103rii cosmice, o pic\u0103tur\u0103 \u00eentr-un potir plin de \u201eflori ale r\u0103ului\u201d pe care Dumnezeu pare s\u0103 le fi l\u0103sat s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 f\u0103r\u0103 nicio \u00eengr\u0103dire: \u201eIubitei mele \u00eei miroase gura, \/ Dac\u0103 o s\u0103rut mi-e r\u0103u o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \/ De-aceea poate-o las mereu s\u0103 plece \/ F\u0103r\u0103 s\u0103-i spun c-a\u0219 vrea s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n\u0103\u201d (Scrisoare c\u0103tre Charles Baudelaire<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acord cu starea de revolt\u0103 adresat\u0103 maestrului parizian, Scrisoarea c\u0103tre George Bacovia<\/em> se constituie ca un exerci\u021biu de ascez\u0103 spiritual\u0103. Se convoac\u0103 aici \u00eentregul cortegiu de semne ale descompunerii bacoviene \u2014 triste\u021bea grea, de plumb, felinarele cu luciri agonice, agonia materiei \u2014 pentru a z\u0103misli o epistol\u0103 a dezn\u0103dejdii, o fals\u0103 coresponden\u021b\u0103 puls\u00e2nd de o autenticitate tragic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Termenul-talisman, cuv\u00e2ntul \u201elacustr\u0103\u201d, acea emblem\u0103 a izol\u0103rii absolute \u0219i a scufund\u0103rii \u00een preistoric, este central. Totu\u0219i, printr-o mi\u0219care de o pruden\u021b\u0103 metafizic\u0103, poetul refuz\u0103 s\u0103 transcrie nemijlocit acest cuv\u00e2nt \u00een corpul poemului. Exist\u0103 \u00een aceast\u0103 omisiune voit\u0103 o team\u0103 sacr\u0103, o supersti\u021bie a spiritului care se teme de propria-i oglindire: teama c\u0103 simpla a\u0219ternere pe h\u00e2rtie a semnului grafic ar putea declan\u0219a un potop l\u0103untric, o invazie a \u201eur\u00e2tului\u201d \u0219i a singur\u0103t\u0103\u021bii iremediabile. Aceast\u0103 reticen\u021b\u0103 este m\u0103sura unei sensibilit\u0103\u021bi exacerbate. Poetul se opre\u0219te pe pragul rostirii, con\u0219tient c\u0103 anumite cuvinte posed\u0103 o for\u021b\u0103 de conjurare at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t ar putea preschimba izolarea \u00eentr-o claustrare definitiv\u0103. Spiridon Popescu prefer\u0103 t\u0103cerea tactic\u0103 \u00een fa\u021ba abisului bacovian, aleg\u00e2nd s\u0103 sugereze prezen\u021ba potopului tocmai prin absen\u021ba numelui s\u0103u, \u00eentr-un gest de suprem\u0103 ap\u0103rare a echilibrului interior amenin\u021bat de disolu\u021bie: \u201eSunt mai bacovian ca tine, Doamne, \/ Triste\u021bea-n mine umple-un vas mai mare, \/ Femeia care-mi c\u00e2nt\u0103-i mai barbar\u0103 \/ Dec\u00e2t femeia ta .i-n felinare \/ Lumina mi-e a\u0219a de slab\u0103-nc\u00e2t \/ Nu pot s\u0103 scriu Lacustr\u0103<\/em>, de ur\u00e2t\u201d (Scrisoare c\u0103tre George Bacovia<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prelungirea fireasc\u0103 a spaimei bacoviene, poemul Alarm\u0103 de gradul zero se configureaz\u0103 ca o viziune apocaliptic\u0103 de o rar\u0103 intensitate, \u00een care stihiile sunt dezl\u0103n\u021buite \u00eentr-o furie oarb\u0103. Se anun\u021b\u0103 o furtun\u0103 cosmic\u0103, un cataclism de propor\u021bii demiurgice menit s\u0103 pr\u0103bu\u0219easc\u0103 arborii \u0219i s\u0103 surpe temeliile cl\u0103dirilor, \u00eentr-o tentativ\u0103 de a \u0219terge urma a\u0219ez\u0103rilor omene\u0219ti. Totu\u0219i, \u00een mijlocul acestui v\u00e2rtej devorator, o singur\u0103 prezen\u021b\u0103 r\u0103m\u00e2ne intangibil\u0103: cea a poetului. Suntem, \u00een context, martorii unei forme paradoxale de gra\u021bie, o imunitate acordat\u0103 de zei, care, printr-o providen\u021b\u0103 indirect\u0103, dar implacabil\u0103, au ridicat \u00een jurul creatorului un zid de protec\u021bie metafizic\u0103. Punctul fix al acestui univers \u00een deriv\u0103 este pas\u0103rea a\u0219ezat\u0103 pe crucea poetului \u2014 o prezen\u021b\u0103 care sfideaz\u0103 legile fizicii \u0219i ale av\u00e2ntului liric deopotriv\u0103, o efigie a increatului, av\u00e2nd greutatea st\u00e2ncoas\u0103 \u0219i densitatea rece a satelitului selenar. Lipsit\u0103 de facultatea c\u00e2ntecului \u0219i \u00eencremenit\u0103 \u00eentr-o t\u0103cere mineral\u0103, aceast\u0103 pas\u0103re-monolit devine lestul care \u00eel ancoreaz\u0103 pe poet \u00een fa\u021ba neantului. Prin ea, se caut\u0103 o greutate absolut\u0103, o stabilitate de piatr\u0103 care refuz\u0103 dislocarea. Este victoria t\u0103cerii grele asupra zgomotului furtunii, un semn c\u0103, \u00een fa\u021ba pieirii universale, singura salvare rezid\u0103 \u00een transformarea fiin\u021bei \u00eentr-un simbol de o densitate astral\u0103, pe care niciun fenomen meteorologic, oric\u00e2t de stra\u0219nic, nu-l mai poate clinti din rostul lui: \u201eSe anun\u021b\u0103 o furtun\u0103 mare – \/ Ba chiar mai mult: o pustiire. \/ Nu vor r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare \/ Niciun copac, nicio cl\u0103dire. \/\/ Cu toate astea, mi s-a spus \/ C\u0103 eu nu fi-voi afectat, \/ C\u0103 zeii vor lua m\u0103suri – \/ \u0218i,-ntr-adev\u0103r, au \u0219i luat: \/\/ S\u0103 nu mi-o poat\u0103 smulge v\u00e2ntul \/ Oric\u00e2t de mare-ar fi furtuna, \/ Pe crucea mea s-a a\u0219ezat \/ O pas\u0103re mai grea ca luna\u201d.  <\/p>\n\n\n\n

\u00cen clipa fatal\u0103 \u00een care leg\u0103tura mistic\u0103 dintre creator \u0219i propria-i ascenden\u021b\u0103 astral\u0103 este retezat\u0103, poetul p\u0103r\u0103se\u0219te regatul luminii pentru a r\u0103t\u0103ci, \u00eentr-o oarb\u0103 \u0219i tragic\u0103 tatonare, prin coridoarele tenebroase ale existen\u021bei. Aceast\u0103 decuplare de la propria stea este un accident biografic, o pr\u0103bu\u0219ire ontologic\u0103; este momentul \u00een care fatumul \u00ee\u0219i exercit\u0103 tirania.
\u200bF\u0103r\u0103 acea stea c\u0103l\u0103uzitoare \u2014 proiec\u021bie a geniului sau a harului divin \u2014 poetul este condamnat s\u0103 ias\u0103 din fluxul viu al con\u0219tiin\u021bei contemporanilor s\u0103i. Se insinueaz\u0103 o perspectiv\u0103 de o asprime suveran\u0103 asupra posterit\u0103\u021bii: uitarea nu este doar o simpl\u0103 omisiune, dar \u0219i o pedeaps\u0103 secular\u0103. Asemenea unui astru stins, care mai b\u00e2ntuie memoria cerului doar prin absen\u021b\u0103, poetul (\u00eensu\u0219i Macedonski \u00ee\u0219i evalua propria-i perioad\u0103 de ignorare) este exilat \u00eentr-o t\u0103cere ce se \u00eentinde pe durata a o sut\u0103 de ani. Aceast\u0103 perioad\u0103 de un secol de umbr\u0103 reprezint\u0103 purgatoriul necesar sau, poate, m\u0103sura implacabil\u0103 a unei literaturi care \u00ee\u0219i cerne valorile prin sita timpului geologic. \u00cen viziunea lui Spiridon Popescu, ratarea \u00eent\u00e2lnirii cu propriul destin stelar nu atrage dup\u0103 sine o dispari\u021bie imediat\u0103, ci o lung\u0103 \u0219i solitar\u0103 a\u0219teptare \u00een anticamera istoriei, unde singura speran\u021b\u0103 r\u0103m\u00e2ne o \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u0219i incert\u0103 resurec\u021bie a memoriei colective: \u201eSe scuturase filamentul poeziei \/ Sau avusese loc o decuplare de stea… \/ Ceva, oricum, s\u0103 \u0219tii, se \u00eent\u00e2mplase, \/ C\u0103ci nu aveam nimic \u00een preajma mea. \/\/ \u0218i, cum mergeam a\u0219a, pe dibuite, \/ Cu-at\u00e2ta bezn\u0103 prins\u0103-n cing\u0103toare, \/ De-odat-am auzit o bufnitur\u0103: \/ C\u0103zusem, pentr-un secol, \u00een uitare\u201d (\u0218i cum mergeam a\u0219a<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

\u00cen arhitectura l\u0103untric\u0103 a lui Spiridon Popescu, reg\u0103sim o interiorizare ce atinge cotele unui paroxism aproape hieratic. Poetul nu se mai mul\u021bume\u0219te cu simpla reflec\u021bie a lumii; el \u00ee\u0219i preschimb\u0103 propria fiin\u021b\u0103 \u00eentr-un receptacol al \u00eentregii am\u0103r\u0103ciuni cosmice. Se contureaz\u0103 astfel imaginea hipnotic\u0103 a unui lac interior, alimentat ne\u00eencetat de afluen\u021bii tri\u0219ti ai lacrimilor lumii. \u00cen acest bazin al pl\u00e2nsului universal, individualitatea poetului se dilueaz\u0103 pentru a deveni un depozit de mizericordie. Este o viziune de o gravitate suveran\u0103, \u00een care poetul accept\u0103 rolul de martor \u0219i st\u0103vilar al jalei umane. Lacul s\u0103u l\u0103untric este o arhiv\u0103 a suferin\u021bei: \u201eM-am aruncat \u00een mine \u00eembr\u0103cat, \/ F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu ce lac ad\u00e2nc e-n mine – \/ Puteam fi tras la fund \u0219i \u00eenecat \/ De nu \u00eenotam, probabil, foarte bine. \/\/ Lacul acesta \u00eemi p\u0103rea ciudat, \/ Nu pricepeam deloc de unde vine; \/ Abia t\u00e2rziu aflai cum s-a format: \/ Plouase peste lume cu suspine. \/\/ \u0218i, cum l\u0103untrul meu era mai jos \/ Dec\u00e2t l\u0103untrurile-nvecinate, \/ \u00cen el s-au adunat vijelios \/ Toate p\u00e2raiele \u00eenvolburate\u201d (\u0218i cum l\u0103untrul meu). Astfel, prin aceast\u0103 interiorizare total\u0103, Spiridon Popescu reu\u0219e\u0219te s\u0103 fixeze efemerul suspin \u00eentr-o permanen\u021b\u0103 a spiritului, transform\u00e2nd efuziunea sentimental\u0103 \u00eentr-un monument de o dens\u0103 \u0219i rece frumuse\u021be elegiac\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Este un volum care onoreaz\u0103 tradi\u021bia sincretismului artelor, oferind cititorului o experien\u021b\u0103 estetic\u0103 dens\u0103 \u0219i multistratificat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Antologia de fa\u021b\u0103, semnat\u0103 de Spiridon Popescu \u0219i dedicat\u0103 fiicelor lui, Irina \u0219i Dora, este un studiu de caz relevant pentru fenomenul de circula\u021bie a operei literare \u00een spa\u021biul public. Volumul preia integral titlul poemului de referin\u021b\u0103, Doamne, dac\u0103-mi e\u0219ti prieten, o pies\u0103 liric\u0103 de notorietate care a generat o receptare deosebit\u0103 \u00een r\u00e2ndul interpre\u021bilor … Continu\u0103 lectura Teodiceea r\u0103ului \u0219i hidrografia durerii. Cronic\u0103 de carte<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13457","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13457","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13457"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13457\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13461,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13457\/revisions\/13461"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}