{"id":13604,"date":"2026-05-13T16:33:44","date_gmt":"2026-05-13T16:33:44","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13604"},"modified":"2026-05-14T18:14:04","modified_gmt":"2026-05-14T18:14:04","slug":"ontologia-sacrului-si-rigorile-intimismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/05\/13\/ontologia-sacrului-si-rigorile-intimismului\/","title":{"rendered":"Ontologia sacrului \u0219i rigorile intimismului"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
COPERTA CLAPE Sergiu Vaida, I\u0302ntr-o lumina\u0306 aurie<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n

Titlul volumului Cartea zilelor care n-au fost<\/em> (Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, 2026) de Mihai Firic\u0103 determin\u0103 o deschidere semantic\u0103 tripartit\u0103, bazat\u0103 pe axe temporale \u0219i intertextuale distincte. Prima direc\u021bie, dimensiunea intertextual\u0103, ancoreaz\u0103 discursul poetic \u00eentr-un context istoric \u0219i social traumatic.<\/p>\n\n\n\n

Cea de-a doua instan\u021b\u0103, dimensiunea retrospectiv\u0103 (a poten\u021bialit\u0103\u021bii trecute), vizeaz\u0103 \u201ezilele care n-au fost\u201d \u0219i porne\u0219te de la ipoteza contrafactual\u0103 a existen\u021belor ne\u00eemplinite, dar prefigurate discursiv \u00een cuprinsul poemelor. Dimensiunea prospectiv\u0103: \u00een cele din urm\u0103, titlul trimite c\u0103tre un viitor ipotetic, \u00eenspre zilele care \u00eenc\u0103 nu s-au materializat, dar a c\u0103ror posibilitate de survenire este latent\u0103 \u00een atmosfera liric\u0103 a textelor analizate. <\/p>\n\n\n\n

Mihai Firic\u0103 manifest\u0103 o preocupare autoreflexiv\u0103 fa\u021b\u0103 de geneza actului poetic, instituit ca un echivalent al textului biblic primordial. Din perspectiva lui, cuvintele s\u0103l\u0103\u0219luiesc \u00eentr-un topos metafizic, de unde descind deja \u00eentruchipate \u00een forme, \u00eens\u0103, \u00een aceast\u0103 iconografie, starea pe care logosul o transport\u0103 cu sine solicit\u0103 aten\u021bie, o stare de o rar\u0103 puritate, definit\u0103 printr-o fidelitate cvasi-mistic\u0103 fa\u021b\u0103 de poetul care se a\u0219az\u0103 la masa de scris: \u201e\u00cenainte de a mi se a\u0219eza cumin\u021bi \/ pe coala alb\u0103 pe care \u00eemi odihnesc fruntea, \/ cuvintele adulmec\u0103 \u00een direc\u021bia mea \/ ca ni\u0219te c\u0103\u021belu\u0219i cu boturile umede\u201d (Facerea poemului<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

Actul de na\u0219tere al poemului reprezint\u0103 o incursiune \u00eentr-o dimensiune pe care pu\u021bini creatori au \u00eendr\u0103zneala s\u0103 o cerceteze, tocmai din cauza hotarului fragil care desparte fic\u021biunea de realitatea imediat\u0103. Aceast\u0103 deschidere nu este \u00eens\u0103 posibil\u0103 f\u0103r\u0103 invocarea figurilor tutelare ale p\u0103rin\u021bilor. Totu\u0219i, dreptul la nemurire prin vers este revendicat aici de o prezen\u021b\u0103 str\u0103in\u0103, care, \u00eentr-o tentativ\u0103 de uzurpare simbolic\u0103, \u00ee\u0219i asum\u0103 identitatea mamei. E\u0219ecul substituirii o determin\u0103 s\u0103 adopte masca unei iubite de odinioar\u0103, o femeie care ar fi f\u0103cut parte c\u00e2ndva din orizontul afectiv al poetului. Din acest joc al identit\u0103\u021bilor, deriv\u0103 o concluzie de o sever\u0103 distinc\u021bie: poezia se constituie \u00eentr-un spa\u021biu de o exigen\u021b\u0103 absolut\u0103, un teritoriu exclusivist \u00een care accesul este \u00eeng\u0103duit doar acelor persoane care merit\u0103 aten\u021bia autorului: \u201eA venit o str\u0103in\u0103 care pl\u00e2ngea \u00eentruna, \/ spunea c\u0103 este mama mea. \/ A \u00eentins la uscat, pe o a\u021b\u0103 foarte sub\u021bire, \/ file pe care c\u00e2ndva am vrut s\u0103 scriu ceva, \/ abia se mai vedeau c\u00e2teva litere. \/ Str\u0103ina mi-a a\u0219ezat sub picioare un covora\u0219 de cerneal\u0103. \/ Nu era mama mea, ci sem\u0103na cu iubita \/ de care m-am desp\u0103r\u021bit la marginea gropii, \/ \u00eentr-un cimitir cu toate mormintele goale; \/ sprijinindu-\u0219i b\u0103rbia de um\u0103rul meu, \/ mi-a \u0219optit f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i mi\u0219te buzele: \/ Hai, scrie-mi un poem ca pentru mama ta \u2013 \/ pentru fiecare str\u0103in\u0103 s\u0103-\u021bi la\u0219i obrazul pe coala alb\u0103 \/ s\u0103 se imprime ca un poem cu gur\u0103, nas \u0219i privire. \/ Scrie un vers \u0219i pentru tat\u0103l t\u0103u, \/ pref\u0103-te c\u0103 este aici, l\u00e2ng\u0103 mine, rezemat de un scaun \/ din care r\u0103sar c\u00e2teva crengu\u021be de brad\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 axe constitutive ale volumului, revela\u021bia biblic\u0103 \u0219i experien\u021ba biografic\u0103, nu curg paralel, ci se reunesc \u00eentr-o unic\u0103 albie de sensibilitate, unde simbolul religios se umanizeaz\u0103 prin c\u0103ldura amintirii. Gestul ocrotitor al tatei fa\u021b\u0103 de propriul copil dob\u00e2nde\u0219te o rezonan\u021b\u0103 christic\u0103, este o replic\u0103, \u00een plan uman, a mersului pe ape al lui Iisus. Tat\u0103l, al c\u0103rui nume \u2014 Gabriel \u2014, dup\u0103 cum afl\u0103m din dedica\u021bia poemului, evoc\u0103 simbolic figura arhanghelului mesager \u0219i protector; de\u0219i nu dispune, \u00een planul existen\u021bei concrete, dec\u00e2t de resursele limitate ale devo\u021biunii paterne, el utilizeaz\u0103, \u00een rela\u021bia cu fiul, toate posibilit\u0103\u021bile pe care condi\u021bia uman\u0103 i le pune la dispozi\u021bie: \u201eB\u0103tr\u00e2nul m-a luat de m\u00e2n\u0103 \u0219i am p\u0103\u0219it pe mare. \/ A\u0219a cum tat\u0103l meu m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 plutesc, \/ medit\u00e2nd deasupra valurilor \u0219i a fricii, \/ cei care au str\u0103b\u0103tut de\u0219ertul \u0219i gr\u0103dinile vie\u021bii \/ mi-au adus un cuf\u0103r cu aripi decolorate\u201d (Dincolo de \u021b\u0103rm<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Trecutul este perceput de Mihai Firic\u0103 prin intermediul unei imagini nostalgice, asociate zmeielor \u00een\u0103l\u021bate \u00een copil\u0103rie; spa\u021biul pe care acestea \u00eel traversau odinioar\u0103 este acum ocupat de anii suspenda\u021bi ai memoriei \u0219i de prezen\u021ba \u00eendep\u0103rtat\u0103 a propriului tat\u0103, retras de mult \u00een transcenden\u021b\u0103. Cerul devine loc al ascensiunii ludice, dar \u0219i al dorului. \u00cen fa\u021ba absen\u021bei definitive a p\u0103rin\u021bilor, poetului nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t speran\u021ba unei recuper\u0103ri simbolice, a toiagului mitic. El viseaz\u0103 s\u0103 poat\u0103 despica, asemenea lui Moise, \u021binuturile dintre cele dou\u0103 lumi \u0219i s\u0103 fac\u0103 posibil\u0103 re\u00eent\u00e2lnirea cu p\u0103rin\u021bii. Obiectivul aspira\u021biei este de fapt recucerirea timpului originar al copil\u0103riei, al acelei durate privilegiate, c\u00e2nd el, copil odinioar\u0103, se bucura de libertatea jocului sub privirea protectoare a tatei: \u201eAnii stau ag\u0103\u021ba\u021bi de cer \/ acolo unde e\u0219ti tu de prea mult timp, \/ c\u0103l\u0103torind \u00een locul \u00een care am \u00een\u0103l\u021bat zmeiele copil\u0103riei. \/ Poate c\u0103 bastonul meu va \u00eenmuguri \/ c\u00e2nd marea \u00eemi va aduce la \u021b\u0103rm numele \/ \u0219i un copil se va juca \u00een nisip \/ sub privirea tat\u0103lui s\u0103u\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Ora\u0219ul din poezia lui Mihai Firic\u0103 nu are febrilitatea compact\u0103 a unui furnicar modern, redus la simpla mecanic\u0103 a aglomera\u021biei \u0219i a indiferen\u021bei. Asemenea unui fier de c\u0103lcat, ora\u0219ul niveleaz\u0103 reliefurile interioare \u0219i atenueaz\u0103 vibra\u021bia spontan\u0103 a tr\u0103irilor, este o for\u021b\u0103 modelatoare, capabil\u0103 s\u0103 imprime con\u0219tiin\u021bei anumite st\u0103ri. Ora\u0219ul se coloreaz\u0103 \u00eentr-un gri persistent, ton care devine expresia unei melancolii ap\u0103s\u0103toare, a unei dezn\u0103dejdi. Griul nu apas\u0103 p\u00e2n\u0103 la anihilare, nu strive\u0219te definitiv. De\u0219i are culoarea plumbului bacovian, ora\u0219ul nu de\u021bine \u0219i greutatea acestui metal. Se simte, dincolo de atmosfer\u0103, o rezisten\u021b\u0103 tacit\u0103 a poetului, o form\u0103 de orgoliu discret, prin care el refuz\u0103 s\u0103 fie absorbit \u00een totalitate de materia inert\u0103 a propriei urbe: \u201e\u00cen ora\u0219ul alb cu haine gri \/ refrenul dup\u0103-amiezilor este acompaniat de fla\u0219netar, \/ femeile din secolul trecut, \/ \u00eeng\u00e2ndurate, \/ \u00eemi fac semne cu degetele \u00eenv\u0103luite \u00een metal: \/ d\u00e2re indescifrabile de cret\u0103 la tot pasul \/ \u0219i doar eu \u0219tiu s\u0103 le citesc\u201d (\u00cen ora\u0219ul alb cu haine gri<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Inspirat de modelul arghezian al familiarit\u0103\u021bii metafizice, \u00een care divinitatea este receptat\u0103 cu proximitatea unui vecin, Mihai Firic\u0103 propune o viziune proprie asupra raportului om \u2013 Dumnezeu. Dac\u0103 \u00een lirica lui Tudor Arghezi \u00eent\u00e2lnirea r\u0103m\u00e2ne adesea suspendat\u0103 \u00een incertitudinea invoc\u0103rii f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, Mihai Firic\u0103 opteaz\u0103 pentru o abordare desacralizat\u0103 \u0219i colocvial\u0103: proiecteaz\u0103 dialogul \u00eentr-un spa\u021biu al cotidianului profan \u2014 un pub \u2014, astfel \u00eenc\u00e2t distan\u021ba ontologic\u0103 e transformat\u0103 \u00eentr-o complicitate amical\u0103. Acest cadru neconven\u021bional devine fundalul unei dezbateri etice \u0219i istorice, menite s\u0103 revizuiasc\u0103 parcursul umanit\u0103\u021bii \u0219i s\u0103 identifice solu\u021bii pentru pre\u00eent\u00e2mpinarea unor iminente catastrofe naturale: \u201eNu m-am \u00eemp\u0103cat cu Dumnezeu \u00een biseric\u0103, \/ ci la tejgheaua unui pub unde servea chelnerul Petru. \/ I-am pl\u0103tit o bere, \/ El a pl\u0103tit restul, \/ \u0219i-am zis: Hai s\u0103 l\u0103s\u0103m orgoliile, \/ s\u0103 scriem \u00eempreun\u0103 manualul de m\u00e2ine. \/ A dat din umeri ca un paznic de noapte: \u00cencearc\u0103\u201d (Cartea pe care o rescriu \u00een fiecare zi<\/em>). Aceast\u0103 recuren\u021b\u0103 a momentelor axiale ale istoriei, reverbera\u021bie constant\u0103 a prototipurilor biblice, tr\u0103deaz\u0103 o afinitate structural\u0103 cu arhitectura vizionar\u0103 a lui Eminescu din Memento mori<\/em>. Suntem \u00een proximitatea aceleia\u0219i voin\u021be de sintez\u0103 universal\u0103, unde evenimentul contingent se resoarbe \u00een arhetip, iar cronologia se preface \u00een mit, sub imperiul unei intui\u021bii care caut\u0103 s\u0103 descifreze, dincolo de ruinele veacurilor, sensul ultim \u0219i tragic al destinului uman: \u201e\u00cen capitolul unu, am mic\u0219orat Potopul \/ c\u00e2t o ploaie de iunie care spal\u0103 praful de pe trotuare. \/ Noe nu mai alege animale pe criteriu de ras\u0103, \/ ci salveaz\u0103 pe oricine tremur\u0103 \u0219i vrea s\u0103 urce. \/\/ Am rescris imperiile cu pixul cr\u0103pat: \/ Alexandru opre\u0219te armata pentru o pauz\u0103 de \u021bigar\u0103, \/ iar c\u00e2nd revine, i se pare o idee mai bun\u0103 \/ s\u0103-i \u00eenve\u021be pe copii s\u0103 deseneze h\u0103r\u021bi f\u0103r\u0103 grani\u021be. \/ Roma r\u0103m\u00e2ne, dar se culc\u0103 devreme, \/ ca s\u0103 nu mai aib\u0103 timp de cruci \u0219i aren\u0103. \/ R\u0103zboaiele Mondiale devin campionate de box cu m\u0103nu\u0219i groase, arbitrate de Hitler \u0219i Stalin \u2013 \/ doi b\u0103tr\u00e2nei ce nu suport\u0103 s\u00e2ngele\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Se observ\u0103 o reduc\u021bie simbolic\u0103 a macroistoriei la rigoarea planimetric\u0103 a paginii albe, spa\u021biu devenit laboratorul unei reconfigur\u0103ri, dac\u0103 nu chiar al unei sistematiz\u0103ri prospectiv-vizionare. \u00centre poet \u0219i divinitate, se instituie o consubstan\u021bialitate a for\u021bei demiurgice, transpunere sus\u021binut\u0103 de ipostazele proteice ale poetului \u2013 at\u00e2t el c\u00e2t \u0219i Dumnezeu sunt investi\u021bi cu un poten\u021bial demiurgic analog. Rezultatul este instituirea unei rela\u021bii de echivalen\u021b\u0103, un raport de simetrie creatoare care anuleaz\u0103 ierarhiile tradi\u021bionale \u00een favoarea unui tratat de egalitate \u00eentre instan\u021ba sacr\u0103 \u0219i cea poetic\u0103. Dincolo de text, se deslu\u0219e\u0219te imperativul unui veritabil tratat de egalitate, prin care actul poetic revendic\u0103 dreptul de a sta deopotriv\u0103 cu sacrul \u00een opera de ctitorire a lumii.  <\/p>\n\n\n\n

Volumul semnat de Mihai Firic\u0103 dezvolt\u0103 o poetic\u0103 a memoriei \u0219i a recuper\u0103rii afective, \u00een care experien\u021ba biografic\u0103 se intersecteaz\u0103 constant cu imaginarul biblic \u0219i simbolic. Figura tat\u0103lui, copil\u0103ria, timpul pierdut \u0219i speran\u021ba unei re\u00eent\u00e2lniri dincolo de limitele existen\u021bei constituie nucleele tematice ale c\u0103r\u021bii. \u00cen acela\u0219i timp, discursul poetic transform\u0103 elementele cotidianului \u00eentr-o medita\u021bie asupra transcenden\u021bei, a fragilit\u0103\u021bii umane \u0219i a posibilit\u0103\u021bii salv\u0103rii prin memorie \u0219i iubire.<\/p>\n\n\n\n

Opera poetic\u0103 a lui Mihai Firic\u0103 se revendic\u0103 de la acea ilustr\u0103 tradi\u021bie a creatorilor care identific\u0103 \u00een literatur\u0103 fundamentul ontologic al existen\u021bei terestre. Discursul s\u0103u devine un liant metafizic \u00eentre genera\u021bii, o punte de o soliditate discret\u0103 care une\u0219te viziunea l\u0103untric\u0103 a spiritului cu m\u0103rturisirea venit\u0103 din abisurile afectivit\u0103\u021bii. Prin aceast\u0103 fuziune, poezia \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie un fapt de limbaj \u0219i se metamorfozeaz\u0103 \u00eentr-o expresie a sacrului, unde percep\u021bia extrasenzorial\u0103 \u0219i rigoarea tr\u0103irii intime converg spre o unitate de sens absolut\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lirica lui Mihai Firic\u0103 se integreaz\u0103 acelei nobile stirpe de creatori pentru care fenomenul literar constituie suprema justificare a prezen\u021bei noastre sub zodia vremelniciei. Este aici o fericit\u0103 fuziune \u00eentre intui\u021bia pur\u0103 a sufletului \u0219i m\u0103rturisirea venit\u0103 din acele straturi ad\u00e2nci ale tr\u0103irii, acolo unde emo\u021bia se decanteaz\u0103 \u00een sens \u0219i unde adev\u0103rul l\u0103untric \u00ee\u0219i afl\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, expresia cea mai durabil\u0103. Cartea zilelor care n-au fost<\/em> impresioneaz\u0103 prin discre\u021bia confesiunii \u0219i prin antinomia dintre melancolie \u0219i demnitate, dintre ap\u0103sarea lumii \u0219i refuzul intim al capitul\u0103rii. Poezia lui Mihai Firic\u0103 tinde \u00eenspre adev\u0103rul emo\u021bional al unei sensibilit\u0103\u021bi care \u00ee\u0219i asum\u0103 vulnerabilitatea ca form\u0103 de luciditate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titlul volumului Cartea zilelor care n-au fost (Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, 2026) de Mihai Firic\u0103 determin\u0103 o deschidere semantic\u0103 tripartit\u0103, bazat\u0103 pe axe temporale \u0219i intertextuale distincte. Prima direc\u021bie, dimensiunea intertextual\u0103, ancoreaz\u0103 discursul poetic \u00eentr-un context istoric \u0219i social traumatic. Cea de-a doua instan\u021b\u0103, dimensiunea retrospectiv\u0103 (a poten\u021bialit\u0103\u021bii trecute), vizeaz\u0103 \u201ezilele care n-au fost\u201d \u0219i … Continu\u0103 lectura Ontologia sacrului \u0219i rigorile intimismului<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13604","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13604","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13604"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13604\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13608,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13604\/revisions\/13608"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13604"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13604"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13604"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}