{"id":13636,"date":"2026-06-07T11:20:34","date_gmt":"2026-06-07T11:20:34","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13636"},"modified":"2026-06-07T11:20:34","modified_gmt":"2026-06-07T11:20:34","slug":"intre-absurdul-cotidian-si-mitul-siberian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/06\/07\/intre-absurdul-cotidian-si-mitul-siberian\/","title":{"rendered":"\u00centre absurdul cotidian \u0219i mitul siberian"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Volumul de proze de \u00eentinderi diverse, intitulat Zugzwang sau Strada cu o singur\u0103 ie\u0219ire<\/em> (Editura POLIROM) \u0219i semnat de Adrian Alui Gheorghe, scriitor cu un stil inconfundabil, reune\u0219te un corpus de dou\u0103sprezece nara\u021biuni, fiind completat de o Addenda<\/em> despre \u201eObsidianul negru de la Dalnegorsk\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen literatura lui Adrian Alui Gheorghe, adesea marcat\u0103 de ironie fin\u0103, realism psihologic \u0219i o aten\u021bie deosebit\u0103 acordat\u0103 detaliilor din via\u021ba ora\u0219ului sau a mediului cultural introducerea unei note sau a unui element precum \u201eObsidianul negru de la Dalnegorsk\u201d nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i serve\u0219te mai multor scopuri estetice. Termenul \u201eZugzwang\u201d vine din \u0219ah \u0219i define\u0219te acea situa\u021bie disperat\u0103 \u00een care orice mutare e\u0219ti obligat s\u0103 faci, \u00ee\u021bi \u00eenr\u0103ut\u0103\u021be\u0219ti pozi\u021bia. Obsidianul negru, ca piatr\u0103 mitologic\u0103, este adesea asociat \u00een ezoterism cu \u201eoglinda adev\u0103rului\u201d, cu abilitatea de a scoate la iveal\u0103 cele mai \u00eentunecate \u0219i ascunse p\u0103r\u021bi ale psihicului. Este o metafor\u0103 perfect\u0103 pentru blocajul personajelor lui, o limit\u0103 pentru care, pentru a o dep\u0103\u0219i, este nevoie de un atu, de o virtute congenital\u0103. Autorul folose\u0219te aceast\u0103 not\u0103 cu aer \u0219tiin\u021bific \/ geografic pentru a ancora povestirile (adesea absurde sau suprarealiste, \u00een descenden\u021ba lui Urmuz) \u00eentr-o realitate stranie. Dalnegorsk devine un spa\u021biu mitologic, un cap\u0103t de lume unde ra\u021biunea se fractureaz\u0103. Obsidianul negru este un obiect cu puteri magice, un talisman, venit parc\u0103 din alt\u0103 dimensiune (trimitere la caracterul straniu, aproape extraterestru al locului din Rusia) care explic\u0103 sau poten\u021beaz\u0103 atmosfera de \u201estrad\u0103 cu o singur\u0103 ie\u0219ire\u201d a volumului. Este, \u00een esen\u021b\u0103, un \u201eobiect g\u0103sit\u201d din realitatea dur\u0103 a Siberiei, transformat de scriitor \u00eentr-un simbol literar al misterului insolubil \u0219i al fatalit\u0103\u021bii. <\/p>\n\n\n\n

Prima nara\u021biune, intitulat\u0103 Ostap<\/em>, stabile\u0219te o corela\u021bie intertextual\u0103 cu mitul genezei din Facerea<\/em> (Geneza<\/em>), aspect explicitat prin intermediul motoului biblic: \u201e\u0218i cele \u0219apte spice seci \u0219i p\u0103lite au m\u00e2ncat pe cele \u0219apte spice grase \u0219i pline\u201d. Textul se subsumeaz\u0103 paradigmei prozei absurde, de filia\u021bie urmuzian\u0103, dinamit\u00e2nd conven\u021biile realismului tradi\u021bional prin recurgerea la elemente grote\u0219ti \u0219i suprarealiste. Astfel, actul na\u0219terii este marcat de o anomalie radical\u0103; cu un instinct de devorare precoce, f\u0103tul \u00ee\u0219i consum\u0103 propria placent\u0103, eveniment neverosimil care deplaseaz\u0103 discursul spre zona absurdului clinic \u0219i determin\u0103 medicul obstetrician s\u0103 investigheze tratatele de specialitate, \u00eentr-o tentativ\u0103 e\u0219uat\u0103 de a \u00eencadra \u0219tiin\u021bific un fenomen care sfideaz\u0103 legile ra\u021biunii \u0219i ale fiziologiei umane: Ostap s-a n\u0103scut m\u00e2nc\u00e2nd. Da, chiar a\u0219a. C\u00e2nd l-au scos din p\u00e2ntecele mamei lui tocmai \u00eenfulecase placenta \u0219i, cu gingiile \u00eenro\u0219ite de s\u00e2nge, \u0219i-a rupt el singur cordonul ombilical pe care l-a \u00eenghi\u021bit pe ner\u0103suflate. Doctorul mamo\u0219 s-a minunat de a\u0219a f\u0103t, l-a c\u00e2nt\u0103rit \u00een palme, l-a plesnit peste fund, peste spate, ca s\u0103 \u00eei porneasc\u0103 respira\u021bia, dup\u0103 care l-a ar\u0103tat mamei care st\u0103tea cu ochii \u00eenl\u0103crima\u021bi, speriat\u0103, parc\u0103 ne\u0219tiind ce i se \u00eent\u00e2mpla. C\u0103 \u00eenfulecase placenta? \u00cen tratatele de specialitate nu scria nimic despre a\u0219a ceva, \u00eenc\u00e2t doctorul mamo\u0219 r\u0103mase cu un semn de \u00eentrebare. \u00cen jurnalul s\u0103u profesional doctorul mamo\u0219 a notat cu litere mici de verificat dac\u0103 se poate dezvolta un f\u0103t f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nutrit de placent\u0103. Ast\u0103zi am avut un caz de absen\u021b\u0103 a placentei. De sunat profesorul<\/em>. A ad\u0103ugat trei semne de exclamare, dup\u0103 care a uitat de situa\u021bie. Au ap\u0103rut, \u00eentre timp, altele\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Omonimia dintre protagonist \u0219i p\u0103rintele s\u0103u configureaz\u0103 premisa unei suprapuneri complementare a destinelor, poten\u021b\u00e2nd o abatere de la traseul existen\u021bial liniar \u0219i previzibil al propriei genealogii: \u201eTat\u0103l lui Ostap, care se numea Ostap, le-a f\u0103cut o primire regeasc\u0103 acas\u0103. Bunicul Ostap s-a bucurat \u0219i el. Bunica Stana s-a bucurat \u0219i ea. Rudele, numeroase, au primit cu mare veselie na\u0219terea lui Ostap. Vecinii au chiuit. Toat\u0103 lumea \u00eel a\u0219tepta\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Cea de-a doua nara\u021biune se plaseaz\u0103 \u00een temporalitatea modern\u0103 \u0219i \u00eembrac\u0103 o form\u0103 diaristic\u0103. Textul este impulsionat de o con\u0219tiin\u021b\u0103 identitar\u0103 local\u0103 puternic\u0103, autorul inventariind cu m\u00e2ndrie figurile canonice originare din Piatra-Neam\u021b, printre care se num\u0103r\u0103 Apostol Sempronian \u0219i Victor Brauner: \u201eM-am dus la Viena, ora\u0219ul lampioanelor opalescente \u0219i al tr\u0103surilor de carnaval, ca s\u0103 g\u0103sesc o anumit\u0103 strad\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd am vrut s\u0103 m\u0103 conving c\u0103 strada asta exist\u0103, apoi am vrut s\u0103 duc la cap\u0103t un demers jurnalistic pe care l-am \u00eenceput demult, dar l-am abandonat deoarece \u0219efului meu (poate o s\u0103 revin ca s\u0103 v\u0103 detaliez ce \u00eenseamn\u0103 caracter infect \u00een presa de azi!) i s-a p\u0103rut neinteresant. Treaba lui. Strada se nume\u0219te Ph.D. Apostol Sempronian\u201d; \u201eDac\u0103 e s\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi cine e Apostol Sempronian, ca personalitate care a dat nume unei str\u0103zi tocmai \u00een inima Vienei, mi-ar fi greu s\u0103 v\u0103 spun. S-a n\u0103scut la Piatra Neam\u021b, un ora\u0219 din Rom\u00e2nia, undeva la intersec\u021bia civiliza\u021biilor, unde a \u0219i f\u0103cut primele studii. La Piatra Neam\u021b, ca s\u0103 fac o parantez\u0103, s-a n\u0103scut \u0219i celebrul pictor Victor Brauner, cel care a impulsionat arta plastica european\u0103 \u0219i universal\u0103, ca s\u0103 spun o banalitate care m\u0103 fere\u0219te s\u0103 calific opera sa criptic\u0103, din tot mai \u00eendep\u0103rtatul secol 20\u201d (Ph. D. Apostol Sempronian Strasse<\/em>).<\/em><\/p>\n\n\n\n

Bucata eponim\u0103 care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u0219i frontispiciul volumului, Zugzwang<\/em>, fixeaz\u0103 \u00een centrul vectorilor s\u0103i dramatici figura unui anume Eliodor \u2014 individ asaltat de o subit\u0103 \u0219i opulent\u0103 \u00eenavu\u021bire, a c\u0103rui descenden\u021b\u0103 \u00eentr-un perimetru citadin consfin\u021be\u0219te, deopotriv\u0103, transplantul unei irezistibile pasiuni pentru nobila ascez\u0103 a \u0219ahului. Acest joc, dob\u00e2ndind de \u00eendat\u0103 o fulgurant\u0103 contagiune \u00een r\u00e2ndul comunit\u0103\u021bii locale, transcende cu rapiditate stadiul de simplu divertisment; el eclipseaz\u0103 realul, spre a institui o dualitate de ad\u00e2nc\u0103 nelini\u0219te: pe de o parte, \u00eenfruntarea de ordin mecanicist dintre inteligen\u021ba uman\u0103 \u0219i rigoarea oarb\u0103 a automatului, iar, pe de alt\u0103 parte, spectacolul exteriorizat al unui \u0219ah vivant, unde f\u0103ptura uman\u0103, \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00een atributele alegorice ale pieselor de e\u0219ichier, se supune docil unei geometrii fatale: \u201eEliodor Madritsch s-a \u00eentors \u00een ora\u0219 dup\u0103 ce h\u0103l\u0103duise vreo 30 de ani prin lume \u0219i se \u00eembog\u0103\u021bise nem\u0103surat. Averea sa nu avea limit\u0103. Unii spuneau c\u0103 ar fi ajuns chiar st\u0103p\u00e2nul averii universale, dar asta era, fire\u0219te, o exagerare\u201d; \u201eNapoleon \u0219i-a exprimat dorin\u021ba de a juca o partid\u0103, modul de desf\u0103\u0219urare a ei fiind descris de Constant, valetul s\u0103u: Automatul salut\u0103 \u0219i face semn cu m\u00e2na c\u0103 poate \u00eencepe. Dup\u0103 c\u00e2teva mut\u0103ri, \u00eemp\u0103ratul pune o pies\u0103 \u00een priz\u0103. Automatul salut\u0103, ia piesa \u0219i o pune la locul ei. Majestatea Sa gre\u0219e\u0219te a doua oar\u0103. Automatul salut\u0103, dar, de data aceasta, ia piesa. \u00cemp\u0103ratul gre\u0219e\u0219te iar. Atunci, automatul, plec\u00e2nd capul, trece m\u00e2na peste tabl\u0103 \u0219i d\u0103r\u00e2ma toate piesele ca s\u0103 nu-l umileasc\u0103 pe \u00eemp\u0103rat, fire\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen povestirea Iurica<\/em>, al c\u0103rei cadru epic este localizat \u00een proximitatea fic\u021bionalizat\u0103 a Movilei Sp\u00e2nului, atmosfera diegetic\u0103 rezoneaz\u0103 intertextual cu universul pitoresc \u0219i descriptiv caracteristic prozei lui Calistrat Hoga\u0219.<\/p>\n\n\n\n

Urm\u0103toarele cinci proze analizeaz\u0103 func\u021bia identitar\u0103 \u0219i ontologic\u0103 a numelui, abord\u00e2nd aceast\u0103 problematic\u0103 din dou\u0103 perspective complementare: pe de o parte, ipostaza priv\u0103rii de nume, care relev\u0103 prin absen\u021b\u0103 valoarea sa constitutiv\u0103, iar pe de alt\u0103 parte, condi\u021bia asum\u0103rii unui patronim, care impune subiectului o conduit\u0103 circumscris\u0103 energiilor latente pe care acesta le incumb\u0103. Discursul narativ penduleaz\u0103 \u00eentre drama anonimatului \u2013 ca form\u0103 de alienare care con\u0219tientizeaz\u0103 importan\u021ba m\u0103rcii identitare \u2013 \u0219i determinismul numelui purtat, privit ca un vector de for\u021be subtile, care traseaz\u0103 limitele de manifestare \u0219i destinul purt\u0103torului s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

Ninel Postolache, cunoscut \u201ecritic literar, redactor la o revist\u0103 din capital\u0103\u201d, este protagonistul antepenultimei povestiri, Zidul de h\u00e2rtie<\/em>, o scriere care, prin dimensiuni \u0219i prin complexitatea conflictului narativ, se \u00eencadreaz\u0103 \u00een specia nuvelei. Aceast\u0103 fort\u0103rea\u021b\u0103 de idei, pe care protagonistul o opune vitregiilor vie\u021bii, devine expresia convingerii c\u0103 valorile estetice \u0219i spirituale supravie\u021buiesc timpului \u0219i degrad\u0103rii materiei, \u00een acord cu  adagiul prin care Hora\u021biu asimila crea\u021bia unui monument mai durabil dec\u00e2t bronzul (\u201eExegi monumentum aere perennius\u201d).   <\/p>\n\n\n\n

\u00cen penultima proz\u0103, Casa v\u00e2ntului<\/em>, problematica succesiunii este epurat\u0103 de gravitatea ei constitutiv\u0103. De\u0219i cadrul ambiental rezoneaz\u0103 intertextual cu atmosfera opresiv\u0103, labirintic\u0103, specific\u0103 Procesului<\/em> de Franz Kafka, eul diegetic (care \u00ee\u0219i asum\u0103 perspectiva la persoana \u00eent\u00e2i \u0219i internalizeaz\u0103 spa\u021biul exterior) refuz\u0103 angoasa. Monologul subiectiv neutralizeaz\u0103 poten\u021bialul tragic al mediului kafkian \u0219i converte\u0219te absurdul birocratic sau existen\u021bial \u00eentr-o experien\u021b\u0103 contemplativ\u0103. Dimensiunea inovatoare a textului rezid\u0103 \u00een suprapunerea a dou\u0103 grile estetice divergente: pe de o parte, o arhitectur\u0103 exterioar\u0103 angoasant\u0103, dominat\u0103 de mecanisme invizibile, iar, pe de alt\u0103 parte, protagonistul acestei proze manifest\u0103 o deta\u0219are suveran\u0103, ceea ce sugereaz\u0103 o relectur\u0103 parodic\u0103 sau o dep\u0103\u0219ire a absurdului prin resemnare ludic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ultima pies\u0103, intitulat\u0103 B\u0103rba\u021bi de prad\u0103<\/em> \u2014 o preluare eponim\u0103 a volumului de prozo-poeme semnat de Toma Penescu \u2014, reconstituie fidel efervescen\u021ba din jurul recept\u0103rii unei opere literare cu un puternic ecou \u00een spa\u021biul public citadin: \u201e\u00cen 19…, cred c\u0103 era \u00een luna octombrie, a ap\u0103rut volumul de prozo-poeme al lui Toma Penescu intitulat B\u0103rba\u021bi de prad\u0103<\/em> \u0219i era a cincea lui carte. Primele patru, un amestec de poezie, proz\u0103 \u0219i filosofie, nu atr\u0103seser\u0103 prea mare aten\u021bia, de\u0219i cei care scriseser\u0103 \u00een revistele de specialitate recunoscuser\u0103 talentul autorului, originalitatea sa. Dar fie c\u0103 formula nu era pe gustul publicului larg, obi\u0219nuit mai mult cu moda chiar \u0219i \u00een acest domeniu, fie c\u0103 \u00eentre public \u0219i critici nu s-a legat un dialog, cert e c\u0103 primele patru volume trecuser\u0103 aproape neobservate. Cea de-a cincea carte a lui Toma Penescu produsese \u00eens\u0103 brusc, anima\u021bie \u00een lumea literara si nu numai: Daca cineva st\u0103 s\u0103 analizeze ce se \u00eent\u00e2mplase de fapt, din punct de vedere al mentalului colectiv, al mi\u0219c\u0103rii ideilor \u00een societate, al decrisp\u0103rii cititorului \u00eenalt \u0219i mediu, cred c\u0103 ar ajunge la concluzii foarte interesante. Sau ar constata c\u0103 nu e nimic de \u00een\u021beles \u0219i c\u0103 hazardul lucrase dup\u0103 reguli proprii? \u0218i asta ar fi posibil\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen definitiv, volumul de proz\u0103 scurt\u0103 semnat de Adrian Alui Gheorghe se impune ca o radiografie subtil\u0103 a umanit\u0103\u021bii surprinse la grani\u021ba dintre firesc \u0219i miraculos. Autorul reu\u0219e\u0219te performan\u021ba de a transforma micile drame cotidiene \u00een parabole existen\u021biale, demonstr\u00e2nd c\u0103, sub pojghi\u021ba realismului urban, pulseaz\u0103 \u00eentotdeauna o not\u0103 de absurd. Unind rigoarea observa\u021biei sociale cu melancolia moldav\u0103, Adrian Alui Gheorghe ne ofer\u0103 o carte dens\u0103, vie \u0219i ata\u0219ant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Volumul de proze de \u00eentinderi diverse, intitulat Zugzwang sau Strada cu o singur\u0103 ie\u0219ire (Editura POLIROM) \u0219i semnat de Adrian Alui Gheorghe, scriitor cu un stil inconfundabil, reune\u0219te un corpus de dou\u0103sprezece nara\u021biuni, fiind completat de o Addenda despre \u201eObsidianul negru de la Dalnegorsk\u201d. \u00cen literatura lui Adrian Alui Gheorghe, adesea marcat\u0103 de ironie fin\u0103, … Continu\u0103 lectura \u00centre absurdul cotidian \u0219i mitul siberian<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13636","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13636","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13636"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13636\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13638,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13636\/revisions\/13638"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}