{"id":13647,"date":"2026-06-14T09:56:36","date_gmt":"2026-06-14T09:56:36","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13647"},"modified":"2026-06-14T12:52:31","modified_gmt":"2026-06-14T12:52:31","slug":"reconcilierea-cu-propriul-sine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/06\/14\/reconcilierea-cu-propriul-sine\/","title":{"rendered":"Reconcilierea cu propriul sine"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

\u00cen contextul axiologic al postmodernit\u0103\u021bii, caracterizat prin pulverizarea discursiv\u0103 \u0219i generalizarea unei atitudini cinice \u00een spa\u021biul literar contemporan, Monica Pillat recupereaz\u0103 dimensiunea sacr\u0103 a cotidianului \u0219i a memoriei, fapt evident \u0219i \u00een cel mai recent volum de liric\u0103, intitulat sugestiv Chilia f\u0103r\u0103 ziduri<\/em> (Editura Spandugino, Bucure\u0219ti 2026).<\/p>\n\n\n\n

Poemul inaugural anun\u021b\u0103 un nucleu tematic structural: libertatea inalienabil\u0103 a individului de a-\u0219i asuma propria condi\u021bie uman\u0103. Apeten\u021ba pentru zbor cap\u0103t\u0103 o asemenea magnitudine, \u00eenc\u00e2t transfigurarea eului liric feminin \u00eentr-un stol de berze \u2014 act de sorginte demiurgic\u0103 orchestrat de figura iluzionistului \u2014 se dovede\u0219te insuficient\u0103 pentru a-i atenua elanul: \u201e- \u00cen ce-ai dori s\u0103 te preschimb? \/ M-a \u00eentrebat iluzionistul, \/ Pe c\u00e2nd cortina cobora. \/ – A\u0219 vrea s\u0103 fiu un stol de berze\u201d (\u00cen dou\u0103 locuri<\/em>). \u00cen plus, secven\u021ba final\u0103 face o disociere de natur\u0103 metafizic\u0103 \u00eentre spiritul dionisiac, definit de un av\u00e2nt irepresibil, \u0219i fiin\u021ba empiric\u0103, \u00eencorsetat\u0103 de imanentul existen\u021bei terestre: \u201eNu \u0219tiu c\u00e2t a trecut de c\u00e2nd \/ Sunt simultan \u00een dou\u0103 locuri, \/ Jos, pe p\u0103m\u00e2nt, \u0219i \u00een \u00eenalt, \/ Str\u00e2ns\u0103-ntre margini, nesf\u00e2r\u0219it\u0103, \/ Captiv de liber\u0103-n ad\u00e2nc\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceea\u0219i ordine de idei, periplul feroviar este conceptualizat ca o ipostaz\u0103 a libert\u0103\u021bii, o form\u0103 de evadare temporal\u0103 \u00een spa\u021biul urban, accesibil\u0103 cvasi-universal. Totu\u0219i, personajul invocat de Monica Pillat \u2014 configurat ca un alter ego auctorial \u2014 este surprins \u00een momentul iminent al plec\u0103rii, fiind retractat de imponderabilul cotidian \u0219i de stringen\u021ba responsabilit\u0103\u021bilor curente. Confruntat cu ipoteza de a succeda unui semen la ad\u0103postul aceluia\u0219i compartiment, subiectul liric resimte imposibilitatea moral\u0103 de a manifesta indiferen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de alteritate. O identic\u0103 aspira\u021bie c\u0103tre evaziunea liberatoare se condenseaz\u0103 aici \u00een motivul simbolic al itinerarului feroviar \u2014 expedient geometric \u0219i facil, deschis, s-ar p\u0103rea, oric\u0103rui cet\u0103\u021bean dornic de efemere str\u0103mut\u0103ri citadine. Asist\u0103m la mica dram\u0103 unui spirit sf\u00e2\u0219iat \u00eentre imperativul categoric al desprinderii \u0219i scrupulele unei educa\u021bii aparte, condamnat paradoxal s\u0103 refuze tocmai vehiculul propriei sale m\u00e2ntuiri: \u201eCe \u00eendelungat \u00eei pare-acest minut \/ C\u00e2nd se apropie, cu un pas stingher, \/ S\u0103 prind\u0103 trenul de la ora cinci… \/\/ O ia, preocupat, pe un peron, \/ Printre bagaje, c\u00e2ini \u0219i c\u0103l\u0103tori, \/ P\u00e2n\u0103 aude lungul fluierat. \/\/ Vrea s\u0103 urce, \u00eens\u0103 \u00eel re\u021bin, \/ Deodat\u0103, alte griji. Dac\u0103 acum, \/ Din ultimul vagon, vrea cineva \/ S\u0103 se dea jos anume pentru el?\u201d (\u00cen gar\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Simbioza mimetic\u0103 \u0219i transgresarea frontierelor dintre regnul animal \u0219i cel vegetal converg axiomatic spre conceptualizarea unei libert\u0103\u021bi absolute, configur\u00e2nd imaginea unei alterit\u0103\u021bi lipsite de circumscrip\u021bii \u0219i delimit\u0103ri coercitive. Fenomenul prin care ar\u021barii asimileaz\u0103 \u0219i reproduc semnalele sonore ale felinelor aflate \u00een proximitate constituie o manifestare a unei empatii inter-regnuri, o dizolvare a barierelor biologice rigide \u00een favoarea unei comunic\u0103ri cosmice totale: \u201eC\u0103tre amiaz\u0103, pe pervaz, \/ Torceau ni\u0219te pisici albastre \/ \u0218i-n jur ar\u021barii mieunau, \/ Mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i frunzele molatic\u201d (C\u0103tre amiaz\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 optic\u0103 a aspira\u021biei c\u0103tre o evaziune absolut\u0103, barierele arhitecturale \u00ee\u0219i pierd func\u021bia restrictiv\u0103; interiorul se dizolv\u0103 \u00een macrocosmosul nocturn, iar casa, glis\u00e2nd spre o dimensiune nedefinit\u0103, cap\u0103t\u0103 o dinamic\u0103 simbolic\u0103, analog\u0103 unei ambarca\u021biuni \u00een deriv\u0103. Spre deosebire de toposul tradi\u021bionalist din poezia lui Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri…<\/em>, casa \u00ee\u0219i pierde func\u021bia de liant \u00eentre genera\u021bii, f\u0103r\u0103 a mai reprezenta un spa\u021biu al permanen\u021bei \u0219i al revenirii succesive: \u201eFerestrele \u00een noapte \/ \u0218i u\u0219a neatins\u0103 \/ \u00cencep s\u0103 se deschid\u0103, \/ Iar casa, \u00een plutire, \/ Se str\u00e2nge ca o barc\u0103. \/\/ Poate c\u0103, de afar\u0103, \/ Se-apropie numai v\u00e2ntul, \/ S-o sufle \u0219i s-o poarte \/ Pe m\u0103rile de aer\u201d (Ferestrele \u00een noapte<\/em>). <\/p>\n\n\n\n

Acolo unde omului \u00eei este refuzat\u0103 orice putin\u021b\u0103 de evadare din hotarele propriului cerc, r\u0103sfr\u00e2ngerea din oglind\u0103 supline\u0219te lipsa orizontului material. Cel sortit s\u0103 se contemple astfel, \u00een solitudinea unei s\u0103li de arme, \u00ee\u0219i afl\u0103 de \u00eendat\u0103 o nou\u0103 \u0219i dramatic\u0103 \u00eendeletnicire, aceea de a-\u0219i t\u0103inui, sub coif, fiorul de spaim\u0103 care-i asediaz\u0103 inima: \u201eO sal\u0103 de arme-i oglinda \/ \u00cen care m\u0103 uit, potrivindu-mi \/ Armura pe trupul amarnic \/ \u0218i coiful \u2013 pe fa\u021ba livid\u0103. \/\/ A\u0219a pot intra \u00een aren\u0103. \/ Mim\u00e2nd vitejia \u0219i calmul\u201d (O sal\u0103 de arme<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen contextul acestor orient\u0103ri estetice, se impune arhetipul quijotesc, ipostaziat ca promotor al unei justi\u021bii ideale, sus\u021binute prin instrumente aproape inofensive. Invita\u021bia adresat\u0103 autoarei de a-i trece pragul castelului este \u00eens\u0103 amendat\u0103 de un r\u0103spuns demistificator, menit s\u0103-i tempereze elanul \u0219i s\u0103 duc\u0103 la o muta\u021bie de statut; eroul p\u0103r\u0103se\u0219te registrul reveriei diurne pentru a asuma ipostaza \u00een\u021beleptului gnomic, \u00een stare de reflec\u021bii corecte asupra disocierii dintre esen\u021b\u0103 \u0219i aparen\u021b\u0103. Solicitarea de a-i vedea palatul declan\u0219eaz\u0103 o descindere din teritoriul iluziei pure \u0219i o repliere \u00een ordinea sapien\u021bial\u0103. Cavalerul medieval, angajat \u00een utopica reconfigurare a lumii, \u00ee\u0219i asum\u0103 astfel o func\u021bie moralizatoare, relev\u00e2nd c\u0103 m\u0103re\u021bia spiritual\u0103 transcende precaritatea material\u0103: \u201e- \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia \/ Se-ascunde-n strai de cer\u0219etor \/ \u0218i, dac\u0103 nu-i p\u0103trunzi misterul, r\u0103m\u00e2i captiv\u0103 \u00een sordid\u201d (Cu Don Quijote<\/em>). Dac\u0103 la por\u021bile Infernului florentin, Dante \u00ee\u0219i \u00eencredin\u021ba pa\u0219ii umbrei lui Publius Vergilius Maro, c\u0103l\u0103uza lui prin labirintul damn\u0103rii, \u00eemprumut\u00e2nd din m\u0103re\u021bia melancolic\u0103 a umbrei latine o c\u0103l\u0103uz\u0103 prin labirintul damn\u0103rii, Monica Pillat opteaz\u0103, printr-o fericit\u0103 \u0219i intim\u0103 transpozi\u021bie, pentru o asociere de un farmec cu totul autohton. Ea alege drept tovar\u0103\u0219 de drum, sub bol\u021bile primitoare ale unui han, pe Don Quijote, acel arhetip al idealismului ireductibil, fixat pentru eternitate \u00een postura de lupt\u0103tor \u00eempotriva morilor de v\u00e2nt. Avem de-a face cu o sublim\u0103 r\u0103t\u0103cire \u00een c\u0103utarea absolutului, unde temerarul, \u00eenarmat cu o indubitabil\u0103 noble\u021be, se \u00eenfrunt\u0103 cu propriile-i fantasme, convertite \u00een imperative etice.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103rb\u0103toarea Cr\u0103ciunului este configurat\u0103 \u00een text ca o instan\u021b\u0103 a hierofaniei. Reperul temporal \u0219i tematic abordat de Monica Pillat vizeaz\u0103 nucleul evenimentului soteriologic, respectiv nativitatea hristic\u0103 \u00een spa\u021biul auster al ieslei. Scena, individualizat\u0103 prin toposul prezen\u021bei faunei protectoare, prime\u0219te o func\u021bie proleptic\u0103 \u0219i simbolic\u0103 prin veghea anticipativ\u0103 a asinului, element iconografic care prefigureaz\u0103 escatologia pascal\u0103 \u0219i intrarea mesianic\u0103 \u00een Ierusalim: \u201eDe\u0219i-i a\u0219a t\u00e2rziu \u00een noapte, \/ Asinul, vitele din cuget \/ Nu dorm, ci sufl\u0103 cald \u00een jurul \/ Maicii pribege care-L na\u0219te \/ Pe Dumnezeu \u00een h\u0103ul urii\u201d (Cr\u0103ciun<\/em>). Refugiul existen\u021bial \u0219i spiritual al Monic\u0103i Pillat se obiectiveaz\u0103, conform propriilor m\u0103rturisiri auto-poetice, \u00een contemplarea alterit\u0103\u021bii divine, reprezentat\u0103 de \u201eochii plini de g\u00e2nduri \/ Ai Domnului \u0219i ai Maicii, \/ Picta\u021bi demult pe ziduri\u201d (Refugiu<\/em>). Acest topos al privirii iconografice echivaleaz\u0103 unui spa\u021biu de securitate ontologic\u0103, \u00een care temporalitatea istoric\u0103 a picturii murale se dizolv\u0103 \u00een atemporalitatea sacrului. <\/p>\n\n\n\n

Familiaritatea cu Iisus atinge \u00een opera Monic\u0103i Pillat o asemenea intensitate a tr\u0103irii, \u00eenc\u00e2t toposul \u00eent\u00e2lnirii la f\u00e2nt\u00e2n\u0103 abandoneaz\u0103 orice contur al hazardului epic, spre a se converti \u00eentr-un act de pur\u0103 necesitate providen\u021bial\u0103. Inten\u021bia auctorial\u0103 vizeaz\u0103 tocmai translarea caracterului epifanic \u0219i a rezonan\u021belor soteriologice ale acestei epifanii c\u0103tre receptor. Dinamica unei asemenea \u00eent\u00e2lniri relev\u0103 o asimetrie etic\u0103 \u0219i spiritual\u0103 semnificativ\u0103 \u00een raport cu modelul ini\u021biatic din basmul cult Povestea lui Harap-Alb<\/em>. \u00cen timp ce mezinul craiului manifest\u0103 recuno\u0219tin\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de Sf\u00e2nta Vineri \u0219i \u00eei ofer\u0103 un obol abia post-factum, adic\u0103 dup\u0103 decodificarea profetic\u0103 a propriului destin, instan\u021ba liric\u0103 din textul Monic\u0103i Pillat ac\u021bioneaz\u0103 spontan, printr-un gest de smerenie arhetipal\u0103; printr-un gest de o neprecupe\u021bit\u0103 \u0219i spontan\u0103 devo\u021biune, ea \u00eentinde apa \u00een pumni lui Iisus, act care preced\u0103 orice revela\u021bie discursiv\u0103 \u0219i subliniaz\u0103 o prezen\u021b\u0103 nemijlocit\u0103 a sacrului: \u201eTocmai scoteam g\u0103leata din f\u00e2nt\u00e2n\u0103, \/ C\u00e2nd El s-a apropiat, cu pasul palid. \/ – Sunt istovit, a spus, mi-e tare sete, \/ Fii bun\u0103 s\u0103 \u00eemi dai pu\u021bin\u0103 ap\u0103. \/\/ Am luat-o iute \u00een c\u0103u\u0219ul palmei \/ \u0218i I-am \u00eentins-o. A b\u0103ut at\u00e2ta. \/ \u00cenc\u00e2t s-a contopit, parc\u0103, \u00eentr-\u00eensa, \/ L\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 \u00een m\u00e2ini cu apa vie\u201d (Popas<\/em>). <\/p>\n\n\n\n

Devotamentul fa\u021b\u0103 de Iisus fundamenteaz\u0103 o atmosfer\u0103 de a\u0219teptare dominat\u0103 de sacru, materializat\u0103 prin vizita simbolic\u0103 a Sfintei Familii, ai c\u0103rei membri, Fecioara Maria \u0219i Iosif, poposesc la por\u021bile eului liric. De\u0219i absen\u021ba fizic\u0103 a poetei sugereaz\u0103 o ruptur\u0103 temporar\u0103 \u00een planul profan, cur\u0103\u021benia exemplar\u0103 a camerei devine o dovad\u0103 a preg\u0103tirii spirituale pentru acest eveniment escatologic anticipat; astfel, oaspe\u021bii nu se simt singuri: \u201eMaica Domnului \u0219i Iosif \/ Mi-au b\u0103tut spre sear\u0103-n poart\u0103, \/ Dar, cum era descuiat\u0103, \/ S-a deschis ca de la sine \/ \u0218i-au p\u0103\u0219it trudi\u021bi \u00een curte. \/\/ Casa-i a\u0219tepta de-o via\u021b\u0103, \/ Cu-o candel\u0103-n fereastr\u0103 \/ \u0218i-n\u0103untru, c\u00e2nd intrar\u0103, \u00cenc\u0103perea era lun\u0103, \/ Lemnele trosneau \u00een sob\u0103, \/ Iar la mijloc \u2013 masa plin\u0103 \/ \u0218i, de\u0219i p\u0103ream plecat\u0103, \/ Au \u0219tiut c\u0103 nu sunt singuri\u201d (Spre sear\u0103<\/em>). Din perspectiv\u0103 hermeneutic\u0103, expresia popular\u0103 \u201eau g\u0103sit lun\u0103\u201d dep\u0103\u0219e\u0219te accep\u021biunea denotativ\u0103 \u2014 aceea de ordine \u0219i cur\u0103\u021benie impecabil\u0103 \u2014 \u0219i cap\u0103t\u0103 valen\u021be polisemice. Prin extensie semantic\u0103, expresia instituie o coresponden\u021b\u0103 de tip microcosmos-macrocosmos, proiect\u00e2nd puritatea terestr\u0103 a camerei c\u0103tre imensitatea celest\u0103. Str\u0103lucirea nocturn\u0103 a astrului este o metafor\u0103 a luminii divine, suger\u00e2nd c\u0103 ordinea material\u0103 din spa\u021biul poetic nu este altceva dec\u00e2t o oglindire a armoniei \u0219i clarit\u0103\u021bii cosmice.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen vederea facilit\u0103rii acestei recunoa\u0219teri de c\u0103tre instan\u021bele sacre, poeta solicit\u0103 restituirea fizionomiei spirituale a conversiunii \u0219i a re\u00eentoarcerii definitive c\u0103tre divinitate. Acest stadiu al transfigur\u0103rii este indisolubil legat de ob\u021binerea p\u0103cii l\u0103untrice, o stare a eului care nu poate fi \u00eens\u0103 accesat\u0103 \u00een absen\u021ba gra\u021biei divine. Fenomenul instituie o evident\u0103 convergen\u021b\u0103 intertextual\u0103 cu solipsismul soteriologic din Od\u0103 (\u00een metru antic)<\/em>, unde Mihai Eminescu postula reconcilierea cu sinele ca expresie suprem\u0103 a redob\u00e2ndirii integrit\u0103\u021bii interioare \u0219i, implicit, ca nucleu al for\u021bei spirituale umane: \u201eApleac\u0103-Te cu mil\u0103, \/ F\u0103-mi lini\u0219te-n\u0103untru, \/ Red\u0103-mi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area \/ \u00centoarcerii la Tine… \u201d (Cu mil\u0103<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

Chilia f\u0103r\u0103 ziduri<\/em> este o carte-refugiu, care las\u0103 cititorului certitudinea c\u0103, at\u00e2ta timp c\u00e2t interioritatea r\u0103m\u00e2ne intact\u0103, libertatea nu poate fi \u00eengr\u0103dit\u0103 de niciun zid. Prin aceast\u0103 nou\u0103 apari\u021bie editorial\u0103, Monica Pillat ne reaminte\u0219te c\u0103 poezia nu are nevoie de strig\u0103te pentru a fi auzit\u0103, ci de acea vibra\u021bie secret\u0103 a rug\u0103ciunii. \u201eChilia\u201d este aici metafora perfect\u0103 a con\u0219tiin\u021bei poetice: un refugiu interior impenetrabil pentru zgomotul lumii, dar lipsit de \u201eziduri\u201d opace, fiindc\u0103 este ghidat de o permanent\u0103 deschidere c\u0103tre cel\u0103lalt, c\u0103tre divin \u0219i c\u0103tre marea cultur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen contextul axiologic al postmodernit\u0103\u021bii, caracterizat prin pulverizarea discursiv\u0103 \u0219i generalizarea unei atitudini cinice \u00een spa\u021biul literar contemporan, Monica Pillat recupereaz\u0103 dimensiunea sacr\u0103 a cotidianului \u0219i a memoriei, fapt evident \u0219i \u00een cel mai recent volum de liric\u0103, intitulat sugestiv Chilia f\u0103r\u0103 ziduri (Editura Spandugino, Bucure\u0219ti 2026). Poemul inaugural anun\u021b\u0103 un nucleu tematic structural: libertatea … Continu\u0103 lectura Reconcilierea cu propriul sine<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13647","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13647","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13647"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13647\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13652,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13647\/revisions\/13652"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13647"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13647"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13647"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}