Prin pr\u0103bu\u0219irea cataclismic\u0103 a regimului totalitar de la 1989, literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 s-a racordat instantaneu, printr-un act de fireasc\u0103 fatalitate istoric\u0103, la ritmul \u0219i pulsa\u021biile circuitului cultural occidental. Liberat\u0103 de sub zodia amput\u0103rilor ideologice \u0219i a dogmatismului sufocant din epoca postbelic\u0103, literatura de azi se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 drept un c\u00e2mp estetic dinamic, \u00eentr-o perpetu\u0103 redefinire.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 nou\u0103 v\u00e2rst\u0103 a spiritului creator se caracterizeaz\u0103 printr-un pronun\u021bat pluralism al formelor \u0219i printr-o deplin\u0103 libertate de expresie. Acolo unde spectrul politic impunea c\u00e2ndva o uniformitate searb\u0103d\u0103, ast\u0103zi triumf\u0103 fragmentarismul stilistic \u0219i coexisten\u021ba polifonic\u0103 a diverselor paradigme estetice. Raportul intim dintre individ, societate \u0219i actul artistic cap\u0103t\u0103 o nou\u0103 densitate psihologic\u0103, smuls\u0103 din chingile utilitarismului social. \u00cen aceast\u0103 mi\u0219care fluid\u0103 a valorilor, canonul literar \u00ee\u0219i pierde rigiditatea dogmatic\u0103, devenind un organism viu, ale c\u0103rui ierarhii nu se mai decreteaz\u0103, ci se negociaz\u0103 permanent la confluen\u021ba dintre exigen\u021ba criticii de direc\u021bie, dinamismul pie\u021bei editoriale \u0219i receptarea, adesea capricioas\u0103, a publicului. Este o epoc\u0103 de tranzi\u021bie \u0219i de efervescen\u021b\u0103, \u00een care singurul criteriu izb\u0103vitor r\u0103m\u00e2ne, ca \u00eentotdeauna, cel al autonomiei estetice. <\/p>\n\n\n\n
Evolu\u021bia spiritului critic \u0219i creator:<\/p>\n\n\n\n
Peisajul literar de dup\u0103 1989<\/p>\n\n\n\n
Anul 1990 reprezint\u0103, dincolo de a fi fost simpl\u0103 muta\u021bie de ordin politic, o veritabil\u0103 ruptur\u0103 epistemologic\u0103, o desc\u0103tu\u0219are a for\u021belor latente. Literatura rom\u00e2n\u0103 se desprinde, printr-un salt brusc, din chingile unei ideologii tiranice \u0219i intr\u0103 \u00eentr-o febril\u0103 faz\u0103 de reconfigurare identitar\u0103. Aceast\u0103 nou\u0103 epoc\u0103 se legitimeaz\u0103 prin c\u00e2teva fenomene capitale: dispari\u021bia cenzurii institu\u021bionale \u2013 act de igien\u0103 moral\u0103 care red\u0103 artei singura ei justificare: autonomia estetic\u0103; explozia editorial\u0103 \u0219i diversificarea formelor de publicare \u2013 de la foaia volant\u0103 \u0219i editura privat\u0103, p\u00e2n\u0103 la re\u021belele imateriale ale ecranului informatic, multiplicarea canalelor de difuzare reflect\u0103 \u00eens\u0103\u0219i f\u0103r\u00e2mi\u021barea unit\u0103\u021bii de viziune; recuperarea valorilor exilate sau marginalizate \u2013 o restituire necesar\u0103 prin care trecutul se re\u00eentrege\u0219te pentru a l\u0103sa viitorul s\u0103 respire.<\/p>\n\n\n\n
Spre deosebire de epocile anterioare, dominate de formule monolitice, literatura de azi devine un teritoriu al deplinei libert\u0103\u021bi, dar \u0219i al unei inevitabile fragment\u0103ri. Monismul estetic a apus; tr\u0103im v\u00e2rsta polifoniei \u0219i a direc\u021biilor simultane.<\/p>\n\n\n\n
Direc\u021bii \u0219i tendin\u021be ale sensibilit\u0103\u021bii contemporane<\/p>\n\n\n\n
\u00cen aceast\u0103 fluctua\u021bie a valorilor, spiritul critic poate decupa c\u00e2teva falii majore prin care se exprim\u0103 sensibilitatea modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Postmodernismul sau intelectualizarea expresiei.<\/strong><\/p>\n\n\n\n De\u0219i receptat adeseori \u00een critica de specialitate ca un experiment literar epuizat, postmodernismul rom\u00e2nesc \u00ee\u0219i justific\u0103 viabilitatea estetic\u0103 prin c\u00e2teva repere de rezisten\u021b\u0103 din sfera polifonic\u0103 a romanului, printre care se num\u0103r\u0103 Zmeura de c\u00e2mpie<\/em> de Mircea Nedelciu sau Femeia \u00een ro\u0219u<\/em>, oper\u0103 semnat\u0103 \u00een colaborare de Adriana Babe\u021bi, Mircea Mih\u0103ie\u0219 \u0219i Mircea Nedelciu. Dincolo de grani\u021ba cronologic\u0103 a anului 1990, reflexele acestui curent subzist\u0103 \u00een eforturile scriitorilor de a inova la nivelul tehnicilor narative \u0219i de a manifesta o libertate deplin\u0103 a actului scriptural. Cu toate acestea, formele de frond\u0103 specifice perioadei anterioare \u00ee\u0219i pierd treptat stringen\u021ba func\u021bional\u0103 \u00een noul context geopolitic \u0219i cultural al libert\u0103\u021bii absolute. Form\u0103 rafinat\u0103 a spiritului ludic, postmodernismul rom\u00e2nesc se define\u0219te prin recursul nostalgic \u0219i ironic la intertextualitate, prin parodierea formelor osificate \u0219i prin plonjarea \u00een metafic\u021biune \u2013 acel procedeu prin care opera se prive\u0219te pe sine \u00een oglind\u0103. Registrele stilistice se amestec\u0103 liber, \u00eentr-un colaj care refuz\u0103 solemnitatea dogmatic\u0103 a trecutului.<\/strong><\/p>\n\n\n\n Realismul social al tranzi\u021biei<\/strong>.<\/strong> Alt\u0103 direc\u021bie se \u00eendreapt\u0103 spre radiografierea imediatului. Asist\u0103m la o muta\u021bie a interesului scriitoricesc dinspre idilismul vetust c\u0103tre tematica urban\u0103 \u0219i marginal\u0103. Este o literatur\u0103 a crizei de identitate social\u0103, un realism adesea brutal care \u00eenregistreaz\u0103 convulsiile unei lumi \u00een deriv\u0103, fix\u00e2nd \u00een substan\u021b\u0103 estetic\u0103 mizeriile \u0219i grandorile unei tranzi\u021bii nesf\u00e2r\u0219ite. <\/p>\n\n\n\n Literatura confesiv\u0103<\/strong>. \u00cen deplin acord cu evolu\u021bia prozei analitice, asist\u0103m la o ofensiv\u0103 a eului. Literatura de confesiune, jurnalul, memoria \u0219i autofic\u021biunea devin uneltele unei genera\u021bii obsedate de autenticitate. Individul nu se mai caut\u0103 \u00een marea istorie, ci \u00een ungherele cele mai ascunse ale propriei con\u0219tiin\u021be.<\/p>\n\n\n\n Experimentalismul textual<\/strong>. La grani\u021ba extrem\u0103 a artei, formele tradi\u021bionale explodeaz\u0103. Genurile se hibridizeaz\u0103, poezia \u00eemprumut\u0103 din usc\u0103ciunea documentului, iar proza devine colaj \u0219i fragmentarism pur. Textul nu mai tinde s\u0103 reflecte lumea, ci se constituie pe sine ca lume independent\u0103. \u00cen fa\u021ba acestui spectacol de o estetic\u0103 at\u00e2t de f\u0103r\u00e2mi\u021bat\u0103, datoria criticii nu este de a condamna anarhia, ci de a constata, cu senin\u0103tate \u0219tiin\u021bific\u0103, dinamismul unei literaturi vii, aflat\u0103 \u00een deplin consens cu veacul ei. <\/p>\n\n\n\n Redefinirea spa\u021biului literar postdecembrist prin prisma literaturii de frontier\u0103<\/strong>. Un impact deosebit \u00een dezbaterea cultural\u0103 a epocii l-a avut publicarea jurnalului lui Mihail Sebastian. Acesta a generat ample controverse exegetice, \u00een special datorit\u0103 men\u021biunilor referitoare la marii intelectuali \u0219i prozatori ai perioadei interbelice; notele sale diaristice au oferit o perspectiv\u0103 demitizant\u0103 \u0219i nuan\u021bat\u0103 asupra unor personalit\u0103\u021bi canonice, intr\u00e2nd \u00eentr-o profund\u0103 contradic\u021bie cu imaginea idealizat\u0103, fixat\u0103 anterior \u00een memoria cultural\u0103 a publicului larg. <\/p>\n\n\n\n Forme \u0219i structuri \u00een lirica rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103<\/strong>. Lirica rom\u00e2n\u0103 de ast\u0103zi ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 sub specia unei remarcabile complexit\u0103\u021bi polifonice, un spectru \u00een care pluralitatea viziunilor concureaz\u0103 cu rafinamentul mijloacelor de expresie. De la reculegerea unui lirism profund meditativ \u0219i p\u00e2n\u0103 la asperit\u0103\u021bile ironiei existen\u021biale ori rigorile unui minimalism esen\u021bializat, poezia contemporan\u0103 \u00ee\u0219i fixeaz\u0103 reperele pe axa unei neobosite c\u0103ut\u0103ri de sine. Spiritualitate \u0219i contempla\u021bie hieratic\u0103<\/strong>. \u00cen descenden\u021ba marilor orient\u0103ri metafizice ale sufletului rom\u00e2nesc, poezia lui Adrian Popescu se instituie ca un spa\u021biu al sacralit\u0103\u021bii recucerite. Lumea este pentru el un text cifrat, \u00eenc\u0103rcat de mister \u0219i susceptibil de continu\u0103 revela\u021bie. Discursul lui, de ton meditativ, recurge la imagini transfigurate, sacralizate, purt\u0103toarele unei reflexivit\u0103\u021bi de \u00eenalt\u0103 tensiune metafizic\u0103. Tema predilect\u0103 r\u0103m\u00e2ne, \u00een mod firesc, drama dialogului dintre condi\u021bia uman\u0103 \u0219i transcenden\u021ba asumat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Luciditate \u0219i tensiune confesiv\u0103<\/strong>. La polul opus al senin\u0103t\u0103\u021bii contemplative, Marta Petreu propune o poezie a con\u0219tiin\u021bei ultragiate, de o sfredelitoare luciditate. Introspec\u021bia nu mai este aici o simpl\u0103 reverie, ci un instrument chirurgical de cunoa\u0219tere \u0219i disec\u021bie. Universul tematic graviteaz\u0103 \u00een jurul nodurilor dureroase ale identit\u0103\u021bii, ale sentimentului tragic al vinov\u0103\u021biei \u0219i ale unei ne\u00eendur\u0103toare analize existen\u021biale. Stilul refuz\u0103 arabescul decorativ \u00een favoarea unui discurs direct, t\u0103ios, n\u0103scut din febra unei mari onestit\u0103\u021bi interioare.<\/p>\n\n\n\n Imaginarul halucinatoriu \u0219i ironia metafizic\u0103<\/strong>. Ion Mure\u0219an cultiv\u0103 o poetic\u0103 vizionar\u0103, suspendat\u0103 dinamic \u00eentre fiorul tragicului \u0219i corectivul necru\u021b\u0103tor al ironiei. Elementul definitoriu al acestei formule const\u0103 \u00een utilizarea unor metafore insolite, de o frapant\u0103 noutate, capabile s\u0103 sus\u021bin\u0103 o viziune adesea halucinatorie asupra realului. Sub masca bufoneriei sau a grotescului, se ascunde \u00eens\u0103 o acut\u0103 nelini\u0219te metafizic\u0103. Lirica lui devine teatrul de opera\u021biuni al unui spirit de o profund\u0103 originalitate hermeneutic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Arhetipul simbolic \u0219i rigoarea etic\u0103<\/strong>. Opera Anei Blandiana integreaz\u0103 emo\u021bia \u00eentr-o structur\u0103 simbolic\u0103 de factur\u0103 clasic\u0103. Temele majore ale liricii ei \u2013 libertatea ca asump\u021bie tragic\u0103, responsabilitatea moral\u0103 \u00een fa\u021ba opresiunii \u0219i datoria sacr\u0103 a memoriei istorice \u2013 consolideaz\u0103 imaginea unui poet-martor, pentru care frumuse\u021bea versului r\u0103m\u00e2ne indisociabil\u0103 de adev\u0103rul tr\u0103it.<\/p>\n\n\n\n Minimalismul esen\u021belor pure<\/strong>. O direc\u021bie de o extrem\u0103 rigoare formal\u0103 este ilustrat\u0103 de poezia lui Vasile Dan. \u00centreaga lui liric\u0103 se sprijin\u0103 pe o sever\u0103 economie de mijloace \u0219i pe o concentrare semantic\u0103 de tip aforistic. Elimin\u00e2nd cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire accesoriile decorative \u0219i balastul descriptiv, poetul propune o imagistic\u0103 purificat\u0103, unde expresivitatea se ob\u021bine prin densitatea cuv\u00e2ntului redus la esen\u021ba sa geometric\u0103. Este triumful rigorii asiatice asupra exuberan\u021bei latine.<\/p>\n\n\n\n \u00cen totalitatea lor, aceste profiluri lirice demonstreaz\u0103 c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 nealterat\u0103 facultatea de a uni tradi\u021bia profunzimii autohtone cu cele mai \u00eendr\u0103zne\u021be experien\u021be ale spiritului european modern.<\/p>\n\n\n\n \u00cen deplin\u0103 analogie cu evolu\u021bia formelor lirice, eseistica rom\u00e2n\u0103 de ast\u0103zi constituie un teritoriu de o rar\u0103 distinc\u021bie spiritual\u0103, un adev\u0103rat creuzet \u00een care medita\u021bia filosofic\u0103 \u0219i interoga\u021bia moral\u0103 se \u00eengem\u0103neaz\u0103 pentru a fixa coordonatele con\u0219tiin\u021bei noastre critice. \u00cendep\u0103rtat de dogmatismul arid, eseul contemporan redevine o m\u0103rturisire a omului interior \u00een fa\u021ba complexit\u0103\u021bii veacului.<\/p>\n\n\n\n Rigoarea hermeneutic\u0103 \u0219i spiritul polemic<\/strong>. \u00cen perimetrul eseului cultural, Mircea Mih\u0103ie\u0219 reprezint\u0103 tipul criticului dublat de un fin moralist de ras\u0103 anglo-saxon\u0103. Scrisul lui se distinge printr-o analiz\u0103 literar\u0103 de o exemplaritate geometric\u0103, dublat\u0103 de un dialog permanent, fertil \u0219i organic, cu marea literatur\u0103 universal\u0103.<\/p>\n\n\n\n Specula\u021bia filosofic\u0103 \u0219i destinul modernit\u0103\u021bii<\/strong>. H.-R. Patapievici abordeaz\u0103 eseul de pe pozi\u021biile unei discipline speculative, \u00eenscriindu-\u0219i opera \u00een descenden\u021ba marilor no\u0219tri doctrinari ai culturii \u0219i civiliza\u021biei. Preocup\u0103rile majore graviteaz\u0103 \u00een jurul nodurilor gordiene ale epocii: criza identit\u0103\u021bii europene, raportul dramatic dintre permanen\u021bele tradi\u021biei \u0219i imperativele modernit\u0103\u021bii, precum \u0219i destinul omului \u00een angrenajul civiliza\u021biei tehnice. Stilul lui aminte\u0219te de rigoarea tratatelor filosofice, f\u0103r\u0103 a pierde \u00eens\u0103 nimic din vibra\u021bia unei autentice nelini\u0219ti metafizice.<\/p>\n\n\n\n Umanismul moral \u0219i rafinamentul aten\u021biei<\/strong>. Andrei Ple\u0219u propune o formul\u0103 a eseului moral care \u00eembin\u0103, \u00eentr-o sintez\u0103 unic\u0103, ad\u00e2ncimea specula\u021biei cu farmecul inegalabil al rostirii. Reflec\u021bia etic\u0103 nu \u00eembrac\u0103 la Andrei Ple\u0219u haina pedant\u0103 a moralismului rigid, ci se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca o c\u0103utare binevoitoare \u0219i ironic\u0103 a \u00een\u021belepciunii. Printr-un stil de o aristocratic\u0103 simplitate, eseurile lui realizeaz\u0103 o punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre marea cultur\u0103 umanist\u0103 \u0219i tr\u0103irea spiritual\u0103 de tip r\u0103s\u0103ritean.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 privim fenomenul \u00een ansamblu, vom constata c\u0103 discursul eseistic de ast\u0103zi se legitimeaz\u0103 printr-un \u00eentreit caracter: arhitectura argumentativ\u0103, natura reflexiv\u0103 \u0219i deschiderea interdisciplinar\u0103. Putem considera c\u0103 eseul rom\u00e2nesc contemporan \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te condi\u021bia de simplu gen literar periferic pentru a deveni \u00eens\u0103\u0219i axa \u00een jurul c\u0103reia se organizeaz\u0103 dezbaterea de idei a vremii noastre.<\/p>\n\n\n\n De la masivitatea arhitectonic\u0103 a romanului de observa\u021bie realist\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 la cele mai \u00eendr\u0103zne\u021be disolu\u021bii ale experimentului postmodern, proza rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 \u00ee\u0219i disput\u0103 teritoriul \u00eentre datoria de a depune m\u0103rturie asupra veacului \u0219i tenta\u021bia demiurgic\u0103 de a institui lumi paralele.<\/p>\n\n\n\n Gnoza baroc\u0103 \u0219i onirismul textual<\/strong>. Mircea C\u0103rt\u0103rescu este arhitectul unui imaginar de o fastuoas\u0103 complexitate, pe care critica european\u0103 l-a recunoscut ca atare. Proza lui reprezint\u0103 triumful absolut al autofic\u021biunii \u0219i al unui realism fantastic de sorginte profund vizionar\u0103. Temele predilecte \u2013 plonjarea \u00een labirinturile memoriei involuntare, explorarea dimensiunii onirice ca unic\u0103 realitate esen\u021bial\u0103 \u0219i chestionarea obsedant\u0103 a identit\u0103\u021bii textuale \u2013 fac din Mircea C\u0103rt\u0103rescu un mistic al literei scrise, pentru care lumea exist\u0103 doar spre a deveni carte.<\/p>\n\n\n\n Luciditatea analitic\u0103<\/strong>. Gabriela Adame\u0219teanu continu\u0103 marea tradi\u021bie a romanului de analiz\u0103 psihologic\u0103 \u0219i social\u0103. Ea radiografiaz\u0103 mediul societ\u0103\u021bii contemporane, cu accent pe dramele intime \u0219i colective. Fin observator al comportamentelor \u0219i al limbajului, autoarea reu\u0219e\u0219te s\u0103 coboare ad\u00e2nc \u00een subteranele psihologice ale personajelor \u0219i transform\u0103 fresca social\u0103 \u00eentr-un eseu viu despre destinul individului strivit \u00eentre meandrele istoriei imediate.<\/p>\n\n\n\n Cartea memoriei \u0219i epopeea traumei<\/strong>. O dimensiune etic\u0103 \u0219i evocatoare aduce \u00een proza noastr\u0103 Varujan Vosganian. Opera lui se instituie ca o autentic\u0103 literatur\u0103 a memoriei salvatoare, dedicat\u0103 reconstituirii unei mari traume istorice. Prin \u00eembinarea fericit\u0103 a documentului cu fiorul poetic, autorul exploreaz\u0103 destinele suspendate \u00eentre identitatea armean\u0103 \u0219i cea european\u0103. Este o proz\u0103 a datoriei morale, \u00een care supravie\u021buitorii devin simboluri ale unei umanit\u0103\u021bi care ignor\u0103 neantul uit\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n Romancierul densit\u0103\u021bilor dostoievskiene, Nicolae Breban r\u0103m\u00e2ne fidel unei formule de mare anvergur\u0103, centrat\u0103 pe introspec\u021bie \u0219i pe disec\u021bia necru\u021b\u0103toare a conflictului interior. Personajele lui, individualit\u0103\u021bi puternice, adesea excesive, tr\u0103iesc la limita de sus a tensiunii psihologice. Nicolae Breban sondeaz\u0103 abisurile condi\u021biei umane, surprinz\u00e2nd acele momente de criz\u0103 \u00een care orgoliul, voin\u021ba de putere \u0219i devierile obscure ale sufletului se \u00eenfrunt\u0103 \u00eentr-o dialectic\u0103 de o rar\u0103 violen\u021b\u0103 spiritual\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen peisajul f\u0103r\u00e2mi\u021bat al epocii de dup\u0103 1989, o pozi\u021bie cu totul singular\u0103 o ocup\u0103 proza lui Gabriel Chifu. De la monumentalul Maratonul \u00eenvin\u0219ilor<\/em> \u0219i laboriosul Cartograful puterii<\/em>, p\u00e2n\u0103 la densele nara\u021biuni din Ploaia de trei sute de zile<\/em> sau \u00cen drum spre Ikaria<\/em> \u2014, proza lui se legitimeaz\u0103 printr-un \u00eentreit caracter: dialectica dintre real \u0219i alegorie, tema obsedant\u0103 a destinului, compozi\u021bia baroc\u0103 \u0219i polifonia textual\u0103.<\/p>\n\n\n\n Romanele lui Gabriel Chifu se construiesc adesea pe un fundal de observa\u021bie social\u0103 extrem de acut\u0103. Realitatea imediat\u0103 este permanent transfigurat\u0103, ridicat\u0103 la rangul de parabol\u0103 existen\u021bial\u0103. Personajele lui, de\u0219i prinse \u00een mecanismele istoriei concrete sau ale jocurilor de putere, devin actori \u00eentr-un teatru al arhetipurilor, unde se disput\u0103 \u00eens\u0103\u0219i condi\u021bia moral\u0103 a omului modern. Sub aspectul tehnicii narative, Gabriel Chifu propune structuri dense, savant orchestrate, unde planurile temporale interfereaz\u0103 \u0219i se reflect\u0103 unele \u00een altele. Proza lui las\u0103 spa\u021bii largi pentru oniric, pentru insertul confesiv \u0219i pentru medita\u021bia de tip eseistic. Este o scriitur\u0103 fluid\u0103. Prin acest efort de a restitui romanului func\u021bia de instrument al cunoa\u0219terii ontologice, Gabriel Chifu se al\u0103tur\u0103 categoriei superioare a creatorilor de mitologii moderne. Romanele lui demonstreaz\u0103, cu autoritate estetic\u0103, faptul c\u0103 spiritul rom\u00e2nesc contemporan de\u021bine \u00eenc\u0103 for\u021ba de a ordona haosul existen\u021bial \u00een tipare de o durabil\u0103 \u0219i universal\u0103 valoare artistic\u0103. <\/p>\n\n\n\n Pluralismul stilistic \u0219i noile orizonturi<\/strong>. \u00cen jurul acestor axe majore graviteaz\u0103 o \u00eentreag\u0103 pleiad\u0103 de romancieri care \u00eentre\u021bin efervescen\u021ba prozei actuale: Dan Stanca \u2013 maestru al sondajului \u00een zonele crepusculare ale istoriei \u0219i ale unui misticism de o grav\u0103 melancolie; Prin pr\u0103bu\u0219irea cataclismic\u0103 a regimului totalitar de la 1989, literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 s-a racordat instantaneu, printr-un act de fireasc\u0103 fatalitate istoric\u0103, la ritmul \u0219i pulsa\u021biile circuitului cultural occidental. Liberat\u0103 de sub zodia amput\u0103rilor ideologice \u0219i a dogmatismului sufocant din epoca postbelic\u0103, literatura de azi se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 drept un c\u00e2mp estetic dinamic, \u00eentr-o perpetu\u0103 redefinire. Aceast\u0103 … Continu\u0103 lectura Privire asupra fenomenului literar de azi<\/span>
\u200b\u00cen opozi\u021bie cu autorii tributari formulei postmoderniste \u2013 ale c\u0103rei resurse de noutate d\u0103deau semne de epuizare \u2013, proza postdecembrist\u0103 continu\u0103 s\u0103 fie jalonat\u0103 de crea\u021biile solide ale unor romancieri de anvergur\u0103 precum Nicolae Breban, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu sau F\u0103nu\u0219 Neagu. Concomitent, canonul literar se extinde \u0219i se diversific\u0103 prin afirmarea unor voci individualizate, printre care se disting \u0218tefan Agopian \u0219i Dan Stanca. Activitatea romanesc\u0103 a lui Gabriel Chifu debuteaz\u0103 \u00een perioada antedecembrist\u0103 prin publicarea volumelor Unde se odihnesc vulturii (Editura Eminescu, Bucure\u0219ti, 1987) \u0219i Valul \u0219i st\u00e2nca (Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 1989). Dup\u0103 o scurt\u0103 etap\u0103 de tranzi\u021bie, scriitorul revine consecvent asupra genului romanesc \u00eencep\u00e2nd cu anul 1997, men\u021bin\u00e2nd ulterior o caden\u021b\u0103 editorial\u0103 aproape anual\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u200bPerioada cuprins\u0103 \u00eentre ultimele dou\u0103 decenii ale secolului XX \u0219i zorii noului mileniu s-a remarcat printr-o veritabil\u0103 recrudescen\u021b\u0103 a literaturii intime, manifestat\u0103 prin receptarea excep\u021bional\u0103 de care s-a bucurat specia jurnalului \u00een r\u00e2ndul publicului larg \u0219i al criticii de specialitate. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 editorial\u0103 a facilitat recuperarea unor texte fundamentale, de la \u00eensemn\u0103rile dinastic-politice ale Reginei Maria sau confesiunile existen\u021biale ale lui Jeni Acterian, p\u00e2n\u0103 la jurnalele de reflec\u021bie etic\u0103 \u0219i filosofic\u0103 semnate de I.D. S\u00e2rbu sau Constantin Noica.<\/p>\n\n\n\n
\u200b\u00cen acest peisaj de o dens\u0103 efervescen\u021b\u0103, individualit\u0103\u021bile cele mai pregnante \u00ee\u0219i decupeaz\u0103 profiluri de o net\u0103 originalitate.<\/p>\n\n\n\n
\u200bIoan T. Morar \u2013 cel care m\u00e2nuie\u0219te cu o rar\u0103 verv\u0103 ironia, satira \u0219i parabola politic\u0103.
\u200bToate aceste prezen\u021be m\u0103rturisesc, prin alternan\u021ba dintre rigorile realismului de observa\u021bie \u0219i libertatea experimentalismului, c\u0103 proza rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 a dep\u0103\u0219it faza simplilor taton\u0103ri. Ea se prezint\u0103 ast\u0103zi ca un organism matur, capabil s\u0103 fixeze fluiditatea epocii noastre \u00een forme estetice durabile, demne de concertul universal al spiritului modern.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"