{"id":13780,"date":"2026-07-17T13:21:24","date_gmt":"2026-07-17T13:21:24","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13780"},"modified":"2026-07-17T14:46:06","modified_gmt":"2026-07-17T14:46:06","slug":"intre-spectrografia-ironica-si-interogatia-ontologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/07\/17\/intre-spectrografia-ironica-si-interogatia-ontologica\/","title":{"rendered":"\u00centre spectrografia ironic\u0103 \u0219i interoga\u021bia ontologic\u0103"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"664\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/1784299493179-664x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-13782\" srcset=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/1784299493179-664x1024.jpg 664w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/1784299493179-195x300.jpg 195w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/1784299493179-768x1184.jpg 768w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/1784299493179.jpg 858w\" sizes=\"auto, (max-width: 664px) 100vw, 664px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Parcurg\u00e2nd itinerarul de crea\u021bie al Alexandrei T\u00e2rziu, de la primele exerci\u021bii de fin\u0103 disociere analitic\u0103 din <em>Nu se poate preciza<\/em> (1967) ori <em>Nu-mi pas\u0103<\/em> (1969), trec\u00e2nd prin faza de subtil\u0103 tensiune epic\u0103 din <em>Sperietoarea din Hors<\/em> (1979) \u0219i p\u00e2n\u0103 la nuan\u021b\u0103rile reflexive din <em>False obiecte pre\u021bioase<\/em> (1998) sau <em>Libertatea pe\u0219tilor captivi<\/em> (2006), observatorul istoriei noastre literare nu poate s\u0103 nu remarce o constant\u0103 a spiritului ei: vigilen\u021ba critic\u0103, dublat\u0103 de o rar\u0103 acuitate a observa\u021biei morale. Aflat\u0103 ast\u0103zi la ceasul permeabil retrospectivei, scriitoarea ne ofer\u0103, prin cel mai recent op al ei, <em>V\u0103zute \u0219i nev\u0103zute la Casa Monteoru<\/em> ((Editura Vremea, Bucure\u0219ti, 2025), o veritabil\u0103 cronic\u0103 de epoc\u0103, dar \u0219i o incursiune inedit\u0103 \u00een penumbra \u0219i culisele anilor &#8217;80, perioad\u0103 care a precedat exilul ei transatlantic.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Sub imperiul unei ironii distinctive, Alexandra T\u00e2rziu \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 privirea \u00eend\u0103r\u0103t, c\u0103tre incinta mitic\u0103 de la Casa Monteoru. Acolo, pe holurile solemne din Calea Victoriei, se perind\u0103 o \u00eentreag\u0103 suit\u0103 de \u201emon\u0219tri sacri\u201d ai timpului: Eugen Jebeleanu, Dan De\u0219liu, Geo Bogza sau acea \u201eserafic\u0103\u201d Nina Cassian. \u00cens\u0103 ace\u0219ti corifei ai literelor oficiale nu ne sunt \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a\u021bi \u00een ipostaza lor de statui imobile, ci sunt supu\u0219i unui proces de transfigurare fic\u021bional\u0103 prin care autoarea, cu un sarcasm sclipitor, le demasc\u0103 micimile, histrionismul \u0219i vulnerabilit\u0103\u021bile umane.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Alexandra T\u00e2rziu recurge la satira de circumstan\u021b\u0103 \u0219i totodat\u0103 \u00eenclin\u0103 spre p\u0103trunderea mecanismelor socio-politice care au guvernat \u0219i b\u00e2ntuie \u00eenc\u0103 destinul nostru public. Dincolo de verva polemic\u0103 \u0219i de farmecul acid al portretisticii, ea chestioneaz\u0103 persisten\u021ba simbolic\u0103 a efigiilor totalitare \u00een mentalul colectiv contemporan \u0219i formuleaz\u0103 o \u00eentrebare de ordin sociologic \u0219i istoric: \u201eCine sunt, cu adev\u0103rat, beneficiarii acestei istorii confiscate\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Volumul treze\u0219te interesul cititorului, din cel pu\u021bin trei perspective. Mai \u00eent\u00e2i, el readuce \u00een prim-plan personalit\u0103\u021bi ale vie\u021bii literare rom\u00e2ne\u0219ti, ale c\u0103ror interven\u021bii \u00een cadrul unor importante manifest\u0103ri culturale, \u00een special \u00een perioada incipient\u0103 a regimului comunist \u00een \u021bar\u0103, sunt reconstituite cu minu\u021biozitate, datorit\u0103 voca\u021biei narative a autoarei, care, al\u0103turi de convorbirile la care a fost de fa\u021b\u0103, compune latura lor presupus\u0103, continuarea logic\u0103 pe care subiectele ar fi comportat-o. Dialoguri, superioare valorii anecdotice, precum cel dintre Brunea Fox \u0219i Geo Bogza, sau confrunt\u0103rile de idei, purtate de Petre \u021au\u021bea cu interlocutorii, pot fi considerate adev\u0103rate documente ale unei epoci, ale unui mediu mai pu\u021bin cunoscut ast\u0103zi genera\u021biilor tinere.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen al doilea r\u00e2nd, Alexandra T\u00e2rziu dovede\u0219te o apreciabil\u0103 voca\u021bie portretistic\u0103, prin surprinderea tr\u0103s\u0103turilor fizice \u0219i etice ale scriitorilor evoca\u021bi. Aceste schi\u021be, realizate cu sim\u021b al observa\u021biei \u0219i al nuan\u021bei, completeaz\u0103 dimensiunea documentar\u0103 a lucr\u0103rii \u0219i-i asigur\u0103 o autenticitate captivant\u0103, care transform\u0103 lectura \u00eentr-o veritabil\u0103 incursiune \u00een atmosfera unei lumi literare de alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dialogul dintre F. Brunea-Fox \u0219i Geo Bogza este un micro-clivaj reprezentativ pentru destinele st\u00e2ngii intelectuale. Pe de o parte, discursul lui Brunea-Fox se caracterizeaz\u0103 printr-o elocin\u021b\u0103 colocvial\u0103, \u00eenso\u021bit\u0103 de o rigoare etic\u0103 inflexibil\u0103; el se dovede\u0219te incapabil s\u0103 \u00ee\u0219i cenzureze sau s\u0103 \u00ee\u0219i adapteze imperativele de justi\u021bie social\u0103, cristalizate organic \u00een deceniile de jurnalism de teren. Pe de alt\u0103 parte, pozi\u021bia lui Geo Bogza este marcat\u0103 de o pruden\u021b\u0103 strategic\u0103, determinat\u0103 de statutul lui privilegiat \u00een ierarhia noii nomenclaturi culturale. Cu toate acestea, dincolo de oportunismul aparent sau de auto-cenzura de supravie\u021buire, atitudinea lui Bogza tr\u0103deaz\u0103 o antinomie tragic\u0103: o adeziune sincer\u0103, de factur\u0103 utopic\u0103, la idealurile comunismului primar \u2014 o prelungire a spiritului revolu\u021bionar din avangarda interbelic\u0103, recalibrat \u00eens\u0103 dramatic la realit\u0103\u021bile dogmatice ale epocii. Pentru a \u00een\u021belege profunzimea acestei interac\u021biuni, este necesar\u0103 contextualizarea celor dou\u0103 profiluri intelectuale prin prisma evolu\u021biei lor din perioada interbelic\u0103 spre cea obsedantului deceniu \u0219i ulterior. F. Brunea-Fox (p\u0103rintele reportajului literar rom\u00e2nesc) \u0219i-a construit \u00eentreaga carier\u0103 pe o empatie fa\u021b\u0103 de categoriile marginalizate (de la faimosul reportaj <em>Cinci zile printre lepro\u0219i<\/em> p\u00e2n\u0103 la investiga\u021biile din mahalalele bucure\u0219tene). Pentru Brunea-Fox, dreptatea social\u0103 nu era o lozinc\u0103 de partid, ci o realitate tr\u0103it\u0103 \u0219i documentat\u0103 empiric. De aceea, spre deosebire de al\u021bi confra\u021bi, el nu \u00ee\u0219i poate aservi convingerile unui aparat de propagand\u0103 care promova o justi\u021bie social\u0103 de fa\u021bad\u0103, dar care, \u00een realitate, strivea individul. Refuzul de a-\u0219i reprima aceste valori demonstreaz\u0103 fidelitatea fa\u021b\u0103 de propria metodologie jurnalistic\u0103: adev\u0103rul de pe teren primeaz\u0103 \u00een fa\u021ba directivei de cabinet. Geo Bogza reprezint\u0103 un caz mult mai complex de dedublare existen\u021bial\u0103 \u0219i politic\u0103 \u00een perioada postbelic\u0103. Devenit academician, deputat \u00een Marea Adunare Na\u021bional\u0103 \u0219i o figur\u0103 central\u0103 a Uniunii Scriitorilor, Geo Bogza cuno\u0219tea perfect limitele toleran\u021bei regimului. Re\u021binerea lui \u00een fa\u021ba tiradelor lui Brunea-Fox nu este neap\u0103rat la\u0219itate, ci o tehnic\u0103 de conservare a unui spa\u021biu de manevr\u0103. Din pozi\u021bia lui \u00eenalt\u0103, Geo Bogza a \u00eencercat adesea s\u0103 protejeze al\u021bi scriitori sau s\u0103 intervin\u0103 punctual, lucru imposibil dac\u0103 s-ar fi plasat \u00eentr-o opozi\u021bie f\u0103\u021bi\u0219\u0103. Autorul <em>Poemului invectiv\u0103<\/em> \u0219i al reportajelor de revolt\u0103 din <em>Tragedia de la Lupeni<\/em> nu era un simplu profitor. El credea cu adev\u0103rat \u00een poten\u021bialul emancipator al st\u00e2ngii. Pentru Bogza, comunismul reprezenta (sau ar fi trebuit s\u0103 reprezinte) \u00eemplinirea visului avangardist de d\u0103r\u00e2mare a lumii burgheze \u0219i de reconstruc\u021bie a unei umanit\u0103\u021bi demne. El refuza s\u0103 vad\u0103, sau \u00eencerca s\u0103 ignore din punct de vedere conceptual, devia\u021biile totalitare ale sistemului pe care \u00eel gira, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ag\u0103\u021bat de propria versiune idealizat\u0103 a doctrinei.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Consemnarea memorialistic\u0103 realizat\u0103 de Alexandra T\u00e2rziu transfigureaz\u0103 dialogul dintre F. Brunea-Fox \u0219i Geo Bogza. Interac\u021biunea dintre cei doi mari gazetari deprinde atributele unui simpozion similar structurii din <em>Banchetul<\/em> de Platon. Brunea-Fox \u00ee\u0219i asum\u0103 rolul socratic \u2014 cel al interogatorului ironic, ghidat de o dialectic\u0103 a adev\u0103rului etic imuabil, \u00een timp ce Geo Bogza \u00eentruchipeaz\u0103 complexitatea interlocutorului prins \u00eentre seduc\u021bia ideii absolute \u0219i constr\u00e2ngerile cet\u0103\u021bii. Schimbul lor de replici devine astfel o punere \u00een scen\u0103 a c\u0103ut\u0103rii sensului profund al drept\u0103\u021bii, dincolo de bruiajul ideologic al epocii. \u00cen afara zidurilor Casei de la Monteoru, se afl\u0103 o Rom\u00e2nie stalinist\u0103 sau post-stalinist\u0103, marcat\u0103 de teroare, dogm\u0103 \u0219i cenzur\u0103. \u00cen interior \u00eens\u0103, prin for\u021ba spiritului lor, cei doi reu\u0219esc s\u0103 recreeze o insul\u0103 de libertate, unde ideile pot fi disecate f\u0103r\u0103 menajamente. Brunea-Fox aplic\u0103, \u00een varianta lui colocvial\u0103, exact aceast\u0103 metod\u0103 asupra lui Bogza. El nu \u00eel atac\u0103 frontal pe un ton brutal, ci folose\u0219te \u00eentreb\u0103ri sagace, nuan\u021bate, decurg\u00e2nd dintr-o inteligen\u021b\u0103 sclipitoare. \u00cel provoac\u0103 pe Bogza s\u0103 \u00ee\u0219i defineasc\u0103 raportul cu propria con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i cu sistemul politic, demont\u00e2nd subtil justific\u0103rile oficiale ale acestuia, \u00ee\u0219i \u00een\u021beap\u0103 amicul pentru a-l trezi la realitatea moral\u0103 a clipei.<br>\u200bGeo Bogza este cel captiv \u00een etajele superioare ale acestei sc\u0103ri conceptuale. El vrea s\u0103 vorbeasc\u0103 despre comunism ca despre o for\u021b\u0103 cosmic\u0103 a regener\u0103rii sociale, o idee pur\u0103 a fr\u0103tiei umane (a\u0219a cum o visa \u00een tinere\u021bea sa avangardist\u0103).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Valoarea excep\u021bional\u0103 a acestei m\u0103rturii, transcris\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 de Alexandra T\u00e2rziu, const\u0103 \u00een salvarea demnit\u0103\u021bii prin dialog: \u201eDe\u0219i, mai rotindu-\u0219i o dat\u0103 privirea-i de co\u021bofan\u0103, Geo Bogza distinse un individ necunoscut, \u00eembr\u0103cat \u00een osp\u0103tar, \u00een extrema st\u00e2nga, lipit de o arcad\u0103 floral\u0103. Cur\u00e2nd, silueta lui Brunea-Fox &#8211; prin\u021bul reportajelor de alt\u0103dat\u0103 &#8211; ap\u0103ru din gangul lateral. Purta la g\u00e2t o b\u0103sm\u0103lu\u021b\u0103 ro\u0219ie cu flori, cum poart\u0103 cowboy-ii prin Arizona, ceea ce nu se \u0219tia dac\u0103 era OK \u00eentr-o societate at\u00e2t de libera \u0219i democrat\u0103 \u0219i tot ce vrei. Din buzunarul de la piept \u00eei r\u0103suna discret un sunet muzical, un refren popular sau cam pe acolo. C\u00e2nd avea vreo conversa\u021bie, \u00eei pl\u0103cea cu muzic\u0103 de fond.<\/p>\n\n\n\n<ul class=\"wp-block-list\">\n<li>Ce mai faci, b\u0103tr\u00e2ne? \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 Bogza, privindu-l cu gelozie camuflat\u0103.<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Brunea \u00ee\u0219i duse degetele la borul p\u0103l\u0103riei de paie \u0219i sur\u00e2se. \u0218tia c\u0103 nu toat\u0103 lumea suporta distinc\u021bia sau meritele altora, v\u0103zuse destule la via\u021ba lui. Provenea dintr-o \u00eenn\u0103scut\u0103 aristocra\u021bie, \u0219i tocmai de aceea trebuia f\u0103cut ceva cu el. Blond ca o flac\u0103r\u0103, scria cu zv\u00e2cnire de vultur, camufl\u00e2ndu-\u0219i \u00eendr\u0103zneala sub o pudr\u0103 de umor.<\/p>\n\n\n\n<ul class=\"wp-block-list\">\n<li>Cum naiba a f\u0103cut asta de a sc\u0103pat de reeducare? se zbuciumau plevu\u0219tile.<\/li>\n\n\n\n<li>Uite ce scrie aici&#8230;, m\u0103i Gabriele: un om de cultur\u0103 veche, rafinat\u0103, jurnalist de n\u0103dejde nu numai \u00een misiune de a prinde ho\u021bi, dar \u0219i alte fenomene camuflate&#8230;ehei&#8230;<\/li>\n\n\n\n<li>Crezi c\u0103 de asta ar fi scutit de propunerile timpurilor de azi?\u201d.<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Portretele iconografice realizate de Alexandra T\u00e2rziu exceleaz\u0103 prin acurate\u021bea detaliilor fizionomice \u0219i de habitus. \u00cen acest context, imaginea lui Geo Bogza este monumentalizat\u0103 dup\u0103 tipicul unui star din perioada clasic\u0103 a Hollywood-ului. Autoarea refuz\u0103 idealizarea abstract\u0103 \u00een favoarea unei fizionomii a autenticit\u0103\u021bii. Pentru publicul ini\u021biat \u2013 cel care a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it aceea\u0219i epoc\u0103 sau proximitate spa\u021bio-temporal\u0103 cu personalit\u0103\u021bile evocate \u2013, aceste repere plastice activeaz\u0103 o memorie afectiv\u0103 colectiv\u0103. Recunoa\u0219terea imediat\u0103 a efigiei valideaz\u0103 acurate\u021bea biografic\u0103 \u0219i transform\u0103 portretul dintr-o simplu exerci\u021biu scriptural \u00eentr-un veritabil document de istorie cultural\u0103: \u201eGeo Bogza se oprise ezit\u00e2nd \u00een u\u0219a restaurantului. Statura lui atletic\u0103, sur\u00e2sul jovial impuneau de la distan\u021b\u0103. Ca farul din Constanta, doar ochii i se roteau \u00een spa\u021biu. El era considerat mentorul tinerilor, judec\u0103torul faptelor suspecte, dar \u0219i avocatul diavolului. Lui i te puteai adresa cu o \u00eentrebare f\u0103r\u0103 s\u0103 pl\u0103te\u0219ti pentru ea, gratis, mai ales c\u0103 r\u0103spunsul era acela\u0219i: crede\u021bi \u00een realiz\u0103ri, cine crede cu adev\u0103rat nu vrea s\u0103 le \u0219i vad\u0103; mai ales c\u0103 nu toate sunt la vedere, multe sunt invizibile sau de neidentificat\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Tehnica baroc\u0103 aplicat\u0103 unui scriitor din realismul socialist (proletcultism) creeaz\u0103 o fuziune paradoxal\u0103. Fundalul industrial (mineritul, simbolul muncii titanice) este o extensie a operei poetice. Figura central\u0103 a lui De\u0219liu emerge din acest fundal, fiind simultan produsul \u0219i creatorul acelei realit\u0103\u021bi mitologizate: \u201eUn b\u0103rbat sfios, \u00eens\u0103 plin de importan\u021b\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een elegan\u021ba momentului politic, poate pentru vreo \u0219edin\u021b\u0103 de v\u00e2rf, traversa restaurantul \u021bin\u00e2nd \u00een palm\u0103 un pachet mare ca un catarg. EI era scriitorul proletcultist Dan De\u0219liu, iar pachetul cu pricomigdale era comandat din timp la cofet\u0103reasa tovar\u0103\u0219a &#8211; doamna Candrea. Foarte m\u00e2ndr\u0103 de produsele ei, ea nu primea comenzi chiar de la orice plevu\u0219c\u0103. Or, tov. Desliu mai pl\u0103tea \u0219i rege\u0219te, ce naiba, de aia luase Premiul de Stat, cea mai mare plea\u0219c\u0103 din or\u00e2nduirea noastr\u0103 comunist\u0103. Iubea cu \u00eenfl\u0103c\u0103rare comunismul \u0219i, dup\u0103 ce a scris <em>Laz\u0103r de la Rusca<\/em>, a afirmat c\u0103 \u0219i-ar da \u0219i via\u021ba pentru aceste timpuri noi \u0219i \u00een\u0103l\u021b\u0103toare fabricate de invincibilul Visarionovici. Lui i-ar da chiar \u0219i ceasul \u0219i paltonul.&nbsp;Ceea ce, \u00eei \u0219optise scriitorul Bogza, nu era necesar, I.V. Stalin \u00ee\u0219i luase demult aceste m\u0103rfuri\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Spre deosebire de tehnica baroc\u0103 folosit\u0103 \u00een cazul lui Dan De\u0219liu, unde fundalul explic\u0103 personajul, la Lauren\u021biu Fulga, prozator marcat de experien\u021ba frontului \u0219i de cenzura epocii, fizicul lui devine ecranul de proiec\u021bie al unui parcurs existen\u021bial marcat de traume \u0219i adversit\u0103\u021bi: \u201e\u00cen mijlocul holului ap\u0103ruse, ca din senin, scriitorul Lauren\u021biu Fulga, cel care se \u00eentorsese din captivitatea ultimului r\u0103zboi sub protec\u021bia diviziei Tudor Vladimirescu. Ar\u0103ta ca un trunchi de ulm r\u0103mas \u00een picioare pe c\u00e2mpul golit de p\u0103durea lui\u201d. Din punct de vedere discursiv, stoicismul cu care subiectul \u00ee\u0219i asum\u0103 acest destin este legitimat printr-o replic\u0103 judicioas\u0103, \u00een care autoironia subtil\u0103 fuzioneaz\u0103 armonios cu rigoarea argumentativ\u0103: \u201eCic\u0103 ar trebui ca aceast\u0103 via\u021b\u0103, comun\u0103 \u0219i mizer\u0103, s-o tr\u0103im \u00eentr-o manier\u0103 superioar\u0103, spunea el nu \u0219tiu cui\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen definitiv, <em>V\u0103zute \u0219i nev\u0103zute la Casa Monteoru<\/em> se impune ca un document de excep\u021bional\u0103 valoare pentru recuperarea istoriei literare recente. St\u0103p\u00e2n\u0103 pe un arsenal retoric complex \u0219i pe o remarcabil\u0103 art\u0103 a construc\u021biei narative, Alexandra T\u00e2rziu converte\u0219te discursul memorialistic \u00eentr-o veritabil\u0103 instan\u021b\u0103 critic\u0103. Prin aceast\u0103 dubl\u0103 voca\u021bie, recuperatoare \u0219i interpretativ\u0103, cartea dob\u00e2nde\u0219te statutul unui reper semnificativ \u00een c\u00e2mpul literaturii memorialistice consacrate experien\u021bei totalitarismului \u0219i exilului rom\u00e2nesc.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Parcurg\u00e2nd itinerarul de crea\u021bie al Alexandrei T\u00e2rziu, de la primele exerci\u021bii de fin\u0103 disociere analitic\u0103 din Nu se poate preciza (1967) ori Nu-mi pas\u0103 (1969), trec\u00e2nd prin faza de subtil\u0103 tensiune epic\u0103 din Sperietoarea din Hors (1979) \u0219i p\u00e2n\u0103 la nuan\u021b\u0103rile reflexive din False obiecte pre\u021bioase (1998) sau Libertatea pe\u0219tilor captivi (2006), observatorul istoriei noastre &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/07\/17\/intre-spectrografia-ironica-si-interogatia-ontologica\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">\u00centre spectrografia ironic\u0103 \u0219i interoga\u021bia ontologic\u0103<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13780","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13780","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13780"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13780\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13783,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13780\/revisions\/13783"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13780"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13780"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13780"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}