{"id":13809,"date":"2026-07-24T10:43:20","date_gmt":"2026-07-24T10:43:20","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13809"},"modified":"2026-07-24T10:43:20","modified_gmt":"2026-07-24T10:43:20","slug":"proiectii-existentiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/07\/24\/proiectii-existentiale\/","title":{"rendered":"Proiec\u021bii existen\u021biale"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Cel mai recent volum semnat de Gabriel Alexe poart\u0103 un titlu cu o puternic\u0103 nuan\u021b\u0103 de fixitate geografic\u0103 \u0219i liminar\u0103: C\u00e2mpina, dincoace de B\u0103ne\u0219ti<\/em> (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025). Aparatul no\u021bional al volumului se structureaz\u0103 \u00een jurul ideii c\u0103 spa\u021biul este un topos sacralizat prin filtrul memoriei recursive. C\u00e2mpina este un spa\u021biu mitologizat \u00een care temporalitatea se tope\u0219te \u00een afectivitate, iar topografia urban\u0103 \u00ee\u0219i transfigureaz\u0103 banalitatea cotidian\u0103 \u00een instan\u021b\u0103 ontologic\u0103. \u00cen accep\u021biune fenomenologic\u0103, delimitarea \u201edincoace de B\u0103ne\u0219ti\u201d traseaz\u0103 un aici<\/em> protector \u00een raport cu un dincolo<\/em> poten\u021bial dizolvant, o opozi\u021bie clasic\u0103 \u00eentre spa\u021biile profan \u0219i sacru. Prin intermediul acestei falii geografice, Gabriel Alexe instituie o coordonat\u0103 de protec\u021bie identitar\u0103: B\u0103ne\u0219ti devine punctul de inflexiune, un vame\u0219 al memoriei prin care accesul spre teritoriul interiorizat al C\u00e2mpinei este strict reglementat de filtrul subiectivit\u0103\u021bii lirice.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 la Alecu Russo, c\u00e2ntarea patriei se producea sub semnul unui elan vizionar de factur\u0103 romantic\u0103, la Gabriel Alexe, dimensiunea afectiv\u0103 este filtrat\u0103 printr-o nostalgie reflexiv\u0103 a v\u00e2rstelor regresive, o retrospectiv\u0103 deconspirat\u0103 \u00eenc\u0103 de la nivelul paratextului, prin dedica\u021bia adresat\u0103 surorii Mihaela, celei \u201ecu care mai copil\u0103resc \u0219i ast\u0103zi\u201d, \u0219i \u201ecelor pleca\u021bi \u00een paradis, bunicii mele Elisabeta (Vetu\u021ba), Mamei mele Smaranda (Dica), tat\u0103lui meu Constantin (Titzulin)\u201d. Prin listarea afectiv\u0103 a genealogiei imediate, spa\u021biul originar \u00ee\u0219i relev\u0103 structura de sanctuar al memoriei de familie, unde figurile tutelare disp\u0103rute sunt investite cu un statut transcendent (\u201e\u00een paradis\u201d). Discursul identitar se debaraseaz\u0103 de grandilocven\u021ba comunitar\u0103 \u0219i se pliaz\u0103 pe o nostalgie reflexiv\u0103, interiorizat\u0103, axat\u0103 pe dinamica anamnezei personale.<\/p>\n\n\n\n

Poemul omonim, pozi\u021bionat \u00een deschiderea volumului, edific\u0103 un decor nocturn, cu o plasticitate imagistic\u0103 aparte. Noaptea se instaleaz\u0103 cu tr\u0103s\u0103turile unui fruct uscat, sugestie a deshidrat\u0103rii timpului, a \u00eencremenirii \u0219i a unei dulce\u021bi melancolice. \u00cen decorul crepuscular, poetul \u00eemprumut\u0103 postura de spectator contemplativ, invoc\u00e2nd filia\u021bia clasic\u0103 a lui Ion Heliade R\u0103dulescu din Noaptea de var\u0103<\/em>: \u201ePe Valea Prahovei, dincoace de B\u0103ne\u0219ti, \/ (depinde din ce parte prive\u0219ti) \/ C\u00e2mpina nu e o a\u0219ezare, \/ e Gr\u0103dina \u00een care Soarele se spal\u0103 \/ pe picioare\u201d; \u201eNici stelele nu erau ele \u00eensele, \/ nici noi, \/ doar noaptea, ca o prun\u0103 uscat\u0103, \/ se furi\u0219a \u00een iasomie de r\u0103m\u00e2neam b\u0103\u021b \/ ca un plop cu nervul pe g\u00e2nduri\u201d. Reflexivitatea este transferat\u0103 indirect, prin intermediul compara\u021biei cu plopul \u2013 un agent intermediar al contempla\u021biei, tehnic\u0103 a distan\u021b\u0103rii prin care poetul \u00ee\u0219i construie\u0219te o masc\u0103 discursiv\u0103. Poetul refuz\u0103 s\u0103 poarte explicit povara contextului sau a traumei ontologice; mai degrab\u0103 prefer\u0103 s\u0103 proiecteze gravitatea g\u00e2ndului asupra elementelor vegetale din jur. Se creeaz\u0103 un contrast stilistic puternic \u00eentre imobilitatea arhitectural\u0103 a st\u00e2lpului (ancorat \u00een spa\u021biul C\u00e2mpinei) \u0219i impulsul nervului (agita\u021bie interiorizat\u0103, sensibilitate acutizat\u0103).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2mpina reprezint\u0103 locul de retragere pentru dou\u0103 dintre figurile proeminente ale culturii noastre: Nicolae Grigorescu \u0219i Bogdan Petriceicu Hasdeu. Reevaluarea poetic\u0103 a acestui topos<\/em> duce la o rafinat\u0103 sintez\u0103 estetic\u0103. T\u00e2rgul prahovean se transfigureaz\u0103, sub privirea autorului, \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de o luminoas\u0103 plasticitate, dar str\u0103b\u0103tut\u0103 \u00een profunzime de fiorul faustic \u0219i de densitatea enciclopedic\u0103 a spiritului lui Hasdeu. \u00cen aceast\u0103 dubl\u0103 determinare \u2014 vizual\u0103 \u0219i impun\u0103toare \u2014, C\u00e2mpina \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie o simpl\u0103 unitate administrativ\u0103. Ea se reveleaz\u0103 ca un spa\u021biu de o puritate originar\u0103, pl\u0103smuit parc\u0103 nemijlocit de m\u00e2na Creatorului: \u201eC\u00e2mpina e cel mai frumos tablou de Grigorescu, \/ plin de spiritismul lui Petriceicu Hasdeu, \/ c\u00e2nd zorii \u00eentind, peste flori, \/ m\u0103tasea aerului \/ pe strada Heliade-R\u0103dulescu\u201d; \u201eC\u00e2mpina nu e o a\u0219ezare, \/ C\u00e2mpina e o Lucrare \/ ie\u0219it\u0103 din m\u00e2na lui Dumnezeu\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen afara reperelor patrimoniale consacrate \u2014 precum Casa Memorial\u0103 \u201eNicolae Grigorescu\u201d sau Castelul \u201eIulia Hasdeu\u201d \u2014, Gabriel Alexe investe\u0219te valen\u021be existen\u021biale \u00een dou\u0103 spa\u021bii alternative din C\u00e2mpina, locusuri<\/em> ale derivelor emo\u021bionale \u0219i ale sociabilit\u0103\u021bii subterane. Prima destina\u021bie re\u021binut\u0103 \u00een geografia afectiv\u0103 a autorului este Gara din C\u00e2mpina, un spa\u021biu arhetipal al tranzitului \u0219i al incertitudinii. Poetul \u00eendr\u0103gostit \u00ee\u0219i formuleaz\u0103 ipoteza plec\u0103rii ca pe un act de cavalerism extrem. \u00cen eventualitatea refuzului sentimental, el este preg\u0103tit s\u0103-\u0219i asume ruptura fizic\u0103 de spa\u021biul originar \u0219i s\u0103 \u00eembrace condi\u021bia pelerinului f\u0103r\u0103 cale de \u00eentoarcere. Gara devine un teatru al sacrificiului de sine; poetul alege distan\u021barea tocmai pentru a-i garanta fiin\u021bei iubite dreptul la stabilitate, l\u0103s\u00e2ndu-i acesteia posibilitatea nealterat\u0103 de a r\u0103m\u00e2ne \u00een C\u00e2mpina. Plecarea este o cedare teritorial\u0103 din iubire \u0219i nu o fug\u0103: \u201ePlec a\u0219a cum ai plecat tu, \/ revenind pentru o nou\u0103 plecare \/\/ Iau cu mine rucsacul plin de angoase \/ biscui\u021bii Petit Beurre, un sac de dormit \/ sub\u021birel ca membrana pleoapelor \/\/ ce tremur\u0103 precum floarea-n livezi \/\/ Voi trece r\u00e2ul prin care au curs \/ t\u0103lpile unei femei tinere, \/ spre maluri \u00een care argila mai doare, \/ \u00eenc\u0103. \/\/ F\u0103r\u0103 mult\u0103 noim\u0103, \/ urmele pa\u0219ilor t\u0103i vor lua forma unui gol \/\/ pe c\u00e2mpul deschis al unei priviri \/ str\u0103ine de mierea din zborul unei albine. \/\/ Din ce gar\u0103 ai vrea tu s\u0103 pornesc \/ c\u00e2nd te \u00eentorci la mine \/ pentru ultima oar\u0103?\u201d (Din gara Poiana-C\u00e2mpina<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

A doua coordonat\u0103 a acestei cartografieri este o tavern\u0103 cu denumire sugestiv\u0103 \u2014 \u201eZahana Lac\u201d. Spre deosebire de caracterul dinamic \u0219i aluziv al g\u0103rii, taverna este un spa\u021biu al str\u0103zii, al comunit\u0103\u021bii nocturne \u0219i al evad\u0103rii din realitate. Taverna sintetizeaz\u0103 o dimensiune dionisiac\u0103 a existen\u021bei, este un contrapunct terestru \u0219i vitalist la melancolia abstract\u0103 a desp\u0103r\u021birii simbolic imaginate \u00een gar\u0103: \u201efiin\u021ba mea toat\u0103 e r\u0103scolit\u0103 \/ \u00ee\u0219i caut\u0103 parte cum scrie la Carte! \/\/ Lun\u0103 \u0219i ger \u00eemi r\u0103sar sub talp\u0103, \/ pe un lac \u00eenghe\u021bat, \/ sub un clopot de ap\u0103. \/\/ E drumul spre rai \u2013 \u0219opte\u0219te un \u00eenger\u201d (Zahana Lac<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Poetul aspir\u0103 spre imobilitatea protectoare a originii: un refuz al cobor\u00e2rii din leag\u0103n \u0219i o permanent\u0103 fixare \u00een beatitudinea edenic\u0103 a pruncului ocrotit de providen\u021ba parental\u0103. Tenta\u021bia regresiei spre v\u00e2rsta de aur coexist\u0103 cu memoria incipitului amoros. Retrospectiva primei \u00eendr\u0103gostiri p\u0103streaz\u0103 gestul caligrafic al prinderii de m\u00e2n\u0103 \u0219i al rotirii iubitei \u00eentr-un dans primordial. Totu\u0219i, printr-o sugestiv\u0103 analogie cu mecanismele liricii st\u0103nesciene, mi\u0219carea sufer\u0103 o spectaculoas\u0103 convertire ontologic\u0103: \u00eensu\u0219i cosmosul se rote\u0219te vertiginos deasupra lor \u0219i nu fiin\u021bele terestre sunt cele care execut\u0103 vortexul. Impresia de suspendare a lumii \u00een jurul tr\u0103irii subiective devine matricea afectiv\u0103 durabil\u0103 din care poetul \u00ee\u0219i alimenteaz\u0103 viziunea: \u201eMi-e team\u0103 s\u0103 cobor din leag\u0103n \/ \u0219i s\u0103 deschid u\u0219a; \/ prin cele mai mici unghere \/ nu ar mai zbura, \u00een voie, amintirile, \/ a\u0219 ucide copil\u0103ria \/ \u0219i trecutul mort ar umple casa\u201d (Fixa\u021bia fericirii<\/em>); \u201eAm prins-o cu putere \/ de \u00eencheieturile m\u00e2inilor \/ \u0219i am \u00eenceput s-o rotesc\/\/ Deasupra noastr\u0103, \/ un delta-plan era singurul punct mobil \/ din care a\u0219 fi putut privi titirezul. \/\/ Se r\u0103sucea \u00een m\u00e2inile mele \/ \u00eentorc\u00e2ndu-se cu fa\u021ba \u00een sus. \/\/ ochii ei aveau echilibrul orizontalei \/ \u00een acest joc de rulet\u0103\u201d (Prima iubire<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Prin orologiile \u0219i pendulele f\u0103urite de tat\u0103l de meserie ceasornicar, ritmul exterior al ora\u0219ului este calibrat de o instan\u021b\u0103 familial\u0103. Durata public\u0103 este asimilat\u0103 spa\u021biului intim. Dubla natur\u0103 a timpului: o dimensiune obiectiv\u0103, m\u0103surabil\u0103, \u0219i alta subiectiv\u0103, interiorizat\u0103 prin intermediul mecanismelor reparate de tat\u0103l poetului, genereaz\u0103 o stare de uzur\u0103 psihic\u0103, m\u0103rturisit\u0103 explicit sub forma unei hipersensibilit\u0103\u021bi nevralgice: \u201eSunt la limita nervilor \/ din cauza timpului cu dou\u0103 origini, \/ precum o carte c\u00e2nd ochii p\u0103r\u0103sesc cititul \/ \u0219i se pierd \u00eentr-un s\u0103la\u0219 de visare. \/ G\u00e2ndesc vis\u00e2nd \u0219i ajung \/ dincolo de trecutul adev\u0103rat\u201d (Oniric\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Efectul crizei interioare este invadarea casei de c\u0103tre via\u021ba poten\u021bial\u0103, constituit\u0103 din tot ce ar fi trebuit s\u0103 fie, dar nu a fost. Se creeaz\u0103 astfel un paradox interior: ceea ce lipse\u0219te ajunge s\u0103 fie mult mai consistent \u0219i mai ap\u0103s\u0103tor dec\u00e2t realitatea \u00eens\u0103\u0219i. Emblema virtualit\u0103\u021bii este rochia de mireas\u0103 a mamei \u2014 un obiect spectral investit cu nostalgia unui protocol existen\u021bial nerealizat, \u00eentruc\u00e2t mama nu a \u00eembr\u0103cat niciodat\u0103 acest ve\u0219m\u00e2nt ritualic: \u201eMama n-a fost niciodat\u0103 mireas\u0103! \/ dar rochia ei alb\u0103 \u00eembrac\u0103 \/ toat\u0103 copil\u0103ria mea – moneda uzat\u0103 transformat\u0103 \u00een efigie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Regretele \u0219i posibilit\u0103\u021bile ratate pun st\u0103p\u00e2nire pe \u00eentreaga locuin\u021b\u0103, transform\u00e2nd un spa\u021biu care trebuia s\u0103 fie al vie\u021bii curente \u00eentr-un loc dominat de nostalgia trecutului \u0219i de amintirea a ceea ce nu s-a concretizat niciodat\u0103. Lirismul este marcat de o docilitate contemplativ\u0103 \u00een fa\u021ba trecutului. Re\u00eentoarcerea spre originar se recunoa\u0219te prin reluarea mimetic\u0103 a unui gest ancestral: actul de a cultiva panselu\u021be, \u00eendeletnicire mo\u0219tenit\u0103 de la bunic\u0103. Prin repetarea ritualic\u0103 a gestului de plantare, Gabriel Alexe anuleaz\u0103 distan\u021ba temporal\u0103. Gr\u0103dina devine un spa\u021biu palimpsest, unde prezentul se suprapune perfect peste trecut. \u00cen corolele panselu\u021belor proasp\u0103t s\u0103dite, poetul descifreaz\u0103 o proiec\u021bie antropomorf\u0103. Gr\u0103dina este un sanctuar al memoriei \u00een care natura reflect\u0103 chipul celor disp\u0103ru\u021bi. Totu\u0219i, miza fundamental\u0103 a secven\u021bei rezid\u0103 \u00een gestul ini\u021biatic desf\u0103\u0219urat \u00eentr-o sear\u0103 din copil\u0103ria poetului, c\u00e2nd tat\u0103l \u00eei indic\u0103 fiului astrul nocturn pe bolta cereasc\u0103. Prin actul desemn\u0103rii, degetul \u0219i luna fuzioneaz\u0103 \u00eentr-o unitate indisolubil\u0103. Gestul patern devine o punte \u00eentre micro-universul casnic \u0219i macro-universul astral. Tat\u0103l este ghidul spiritual care-l familiarizeaz\u0103 pe copil cu dinamica stelelor, asemenea unui mediator absolut \u00eentre ordinea uman\u0103 \u0219i cea universal\u0103: \u201eTata era cel mai bun ceasornicar \/ din cartier. At\u00e2rna pendule pe perete \/ \u0219i le f\u0103cea s\u0103 c\u00e2nte, simultan \/ la miezul nop\u021bii. \/\/ Erau vechituri recondi\u021bionate \/ din zeci de buc\u0103\u021bi, \/ m\u0103 fascinau! \/ dar mai ales bancul de lucru plin de rotite \/ \u0219i inevitabilul final: \/ o pendul\u0103 func\u021bional\u0103 – o unitate mecanic\u0103. \/\/ \u00centr-o noapte senin\u0103, \/ pe c\u00e2nd cerul se \u00eenghesuia \u00eentre stele, \/ degetul Tatei mi-a ar\u0103tat Luna. \/\/ Nici Luna, nici degetul Tatei nu erau \/ urme de om\u201d (Urma<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i \u00eentr-un poem, secven\u021ba nun\u021bii mamei nu este afirmat\u0103 explicit, \u00een altul, intitulat La nunta p\u0103rin\u021bilor mei<\/em>, autorul transfigureaz\u0103 sacramentele cre\u0219tine \u00een repere ale destinului familial. Gabriel Alexe reconstruie\u0219te atmosfera cununiei religioase printr-o topografie a sacrului reconfigurat liric, lipsit de fastul conven\u021bional. Ambianta liturgic\u0103 devine ermetic\u0103, \u00eentruc\u00e2t martore ale acestui act fondator sunt \u0219i dou\u0103 p\u0103s\u0103ri nocturne, simboluri ale trecerii, ale tainicului \u0219i ale unei cunoa\u0219teri gnostice, a c\u0103ror prezen\u021b\u0103 proiecteaz\u0103 uniunea parental\u0103 sub semnul fatalit\u0103\u021bii \u0219i al misterului cosmic: \u201epreotul a \u021binut str\u00e2ns palmele mamei \/ pe buchetul de margarete \/ \u00een cea mai fierbinte \u0219i august\u0103 zi. \/\/ Intrau fluturii ca \u00cengerii pe fereastr\u0103 \/ iar Preotul c\u00e2nta troparul \/ Isaie d\u0103n\u021buie\u0219te<\/em>. \/\/ De trei ori s-au rotit lum\u00e2n\u0103rile \/ \u00cen jurul mesei, \/ de trei ori \u00een jurul meu to\u021bi pere\u021bii \/ iar P\u0103rin\u021bii mei au r\u0103mas o procesiune \/\/ \u00cen jurul altarului. \/\/ Pe pervaz, \/ un sticlete a \u00eembr\u0103cat pene de corb. \/\/ L-am hr\u0103nit cu prescure, \/ o vreme. \/\/ Apoi totul a r\u0103mas a\u0219a ca un dor, \/ ca un dor care geme\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 nunta reprezint\u0103 punctul de genez\u0103, botezul prime\u0219te, \u00een viziunea lui Gabriel Alexe, o valen\u021b\u0103 eschatologic\u0103. Poetul resemnific\u0103 sacramentul ini\u021bial, declar\u00e2ndu-l drept un \u201eultim botez\u201d \u2014 o trecere ritologic\u0103 din spa\u021biul imanent \u00een cel transcendent. Figura mamei devine instan\u021ba central\u0103 care \u00eendur\u0103 aceast\u0103 muta\u021bie ontologic\u0103. Botezul nu mai marcheaz\u0103 intrarea \u00een comunitatea celor vii, ci absolvirea de contingent \u0219i trecerea \u00een alt\u0103 dimensiune a existen\u021bei. Moartea este un rite de passage<\/em>: \u201eAcoper\u0103 oglinzile – \u0219opte\u0219te bunica. \/ e timpul s\u0103 sp\u0103l\u0103m mortul. \/ O ridic\u0103m pe Mama de umeri \/ \u0219i Mama nu mi\u0219c\u0103. \/ Din cana de lut apa se prelinge \/ ca \u00een botezul Iordanului. \/ \u0218tergarul alb aduna lent pic\u0103turile. \/ S\u0103 nu-\u021bi fie fric\u0103 – \u0219opte\u0219te bunica – \/ moartea nu e ce pare a fi. \/ D\u0103-mi untdelemnul \u0219i busuiocul, \/ leag\u0103-i picioarele, eu \u00cei a\u0219ez m\u00e2inile. \/ Tai fe\u0219e cu foarfeca, leg noduri \u0219i pl\u00e2ng. \/ Nu pl\u00e2nge – \u0219opte\u0219te bunica – \/ ai lacrimi de mir \u0219i \u00eengerii lunec\u0103, \/ nu vezi cum vor s\u0103 i se a\u0219eze \/ pe suflet? \/\/ Privesc cum sufletul ei zboar\u0103 \/ spre o alt\u0103 lumin\u0103\u201d (Ultimul botez<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Interesant\u0103 este \u0219i viziunea asupra solitudinii \u2014 o perspectiv\u0103 proxim\u0103 premisei formulate anterior \u0219i de Tudor Arghezi, conform c\u0103reia adev\u0103ratul agent al erod\u0103rii existen\u021biale nu este iubirea sau via\u021ba \u00een sine, ci ac\u021biunea necru\u021b\u0103toare a timpului. \u00cen acest cadru reflexiv, Gabriel Alexe construie\u0219te ipostaza unei veritabile efigii a \u00eencremenirii: eul liric \u00ee\u0219i asum\u0103 o condi\u021bie static\u0103, imuabil\u0103, ca un reper fix \u00een fa\u021ba fluxului temporal care se deruleaz\u0103 implacabil. Prin dialectica dintre nemi\u0219care \u0219i curgere, solitudinea devine o form\u0103 de rezisten\u021b\u0103 contemplativ\u0103 \u00een fa\u021ba trecerii devoratoare a timpului. Imobilitatea contemplativ\u0103 accentueaz\u0103 tragismul existen\u021bial. Timpul este un agent al deposed\u0103rii: prin trecerea-i ireversibil\u0103, el dizolv\u0103 leg\u0103turile afective fundamentale, r\u0103pind din universul eului persoanele cele mai apropiate \u2014 p\u0103rin\u021bii. Eul r\u0103m\u00e2ne suspendat \u00eentr-un spa\u021biu vidat de prezen\u021bele fondatoare, confrunt\u00e2ndu-se nemijlocit cu propriul destin \u0219i cu neantul: \u201eApoi am \u0219ezut pe banc\u0103, sub m\u0103r. \/ Am luat \/ acordeonul \u0219i i-am c\u00e2ntat: \/ ast\u0103zi e ziua ta \/ zi frumoas\u0103 ca tine \/ \u0219i Mama murmura: \/ zi frumoas\u0103 ca tine \/ zi frumoas\u0103 ca tine \/ iar degetul ar\u0103t\u0103tor \u00eel \u00eendrepta spre fiecare, \/ mai pu\u021bin c\u0103tre ea. \/ Ne-am sim\u021bit ca mielu\u0219eii \u00eenainte de Pa\u0219ti. \/ \u0218i a fost sear\u0103. \/ \u0218i n-a mai fost diminea\u021b\u0103. \/ Aproape treizeci de ani la r\u00e2nd, \/ am fredonat melodia aceea, \/ cu Tata. \/ Apoi singur, sub acela\u0219i M\u0103r. \/ Din ce \u00een ce mai singur\u201d (Solitudine<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Memoria este un proces artizanal \u0219i alchimic, asimilat actului primordial al pl\u0103m\u0103dirii. Amintirile se concretizeaz\u0103 senzorial, fiind supuse unui proces de germina\u021bie similar dospirii p\u00e2inii. \u00cen postav\u0103, trecutul este fr\u0103m\u00e2ntat, fr\u00e2nt \u0219i reconfigurat pentru a da form\u0103 identit\u0103\u021bii prezentului. Aceast\u0103 perspectiv\u0103 asupra existen\u021bei este dominat\u0103 de dorin\u021ba transfigur\u0103rii \u0219i a continuit\u0103\u021bii organice. M\u0103rturisirea bunicii de a deveni, post-mortem, humusul fertil, din care florile \u00ee\u0219i extrag seva, este o aspira\u021bie spre o palingenez\u0103 vegetal\u0103, o integrare con\u0219tient\u0103 \u00een circuitul materiei vii. Moartea este privit\u0103 ca o reconectare la origini, o metamorfoz\u0103 benevol\u0103 \u00een substan\u021b\u0103 hr\u0103nitoare pentru elemente ale regnului vegetal: \u201eBunica a plecat \u00eentr-o prim\u0103var\u0103 \/ \u0219i nu s-a mai \u00eentors \/\/ Iubea at\u00e2t de mult florile \u00eenc\u00e2t \/ singura ei dorin\u021b\u0103 era ca, \u00eentr-o bun\u0103 zi, \/ trupul ei s\u0103 le hr\u0103neasc\u0103\u201d (Amintiri fr\u0103m\u00e2ntate<\/em>). \u00cen atmosfera transform\u0103rilor asumate sau doar jinduite, eul poetic se autodefine\u0219te prin arhetipuri olfactiv-condimentare: \u201eEu \u00eensumi sunt baton de scor\u021bi\u0219oar\u0103, \/ stafide moi \u0219i nuc\u0103\u201d. Aceast\u0103 auto-\u00eencadrare confer\u0103 operei o dimensiune exotic\u0103 \u0219i concentrat\u0103: poetul devine un agent al aromei, un catalizator discret care poten\u021beaz\u0103 sensul realit\u0103\u021bii \u00eenconjur\u0103toare prin simpla lui prezen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lumea \u00eenconjur\u0103toare este recompus\u0103 mimetic \u0219i recreat\u0103 \u00een virtutea aspira\u021biilor, me\u0219te\u0219ugurilor \u0219i proiec\u021biilor existen\u021biale ale rudelor apropiate. Microcosmosul familial devine o hart\u0103 a dorin\u021belor mo\u0219tenite, unde fiecare obiect, \u00eendeletnicire sau proiec\u021bie a celor din jur particip\u0103 la tencuirea lumii poetice. Gabriel Alexe reconstituie filogenetic mediul originar, l\u0103s\u00e2ndu-se definit de voca\u021biunile \u0219i sensibilit\u0103\u021bile celor din neam. <\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel mai recent volum semnat de Gabriel Alexe poart\u0103 un titlu cu o puternic\u0103 nuan\u021b\u0103 de fixitate geografic\u0103 \u0219i liminar\u0103: C\u00e2mpina, dincoace de B\u0103ne\u0219ti (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2025). Aparatul no\u021bional al volumului se structureaz\u0103 \u00een jurul ideii c\u0103 spa\u021biul este un topos sacralizat prin filtrul memoriei recursive. C\u00e2mpina este un spa\u021biu mitologizat \u00een care temporalitatea … Continu\u0103 lectura Proiec\u021bii existen\u021biale<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13809","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13809","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13809"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13809\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13811,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13809\/revisions\/13811"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13809"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13809"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13809"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}