{"id":13876,"date":"2026-08-15T09:23:23","date_gmt":"2026-08-15T09:23:23","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13876"},"modified":"2026-08-15T10:19:00","modified_gmt":"2026-08-15T10:19:00","slug":"paradoxul-tiraniei-interioare-si-tentatia-ineditului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/08\/15\/paradoxul-tiraniei-interioare-si-tentatia-ineditului\/","title":{"rendered":"Paradoxul tiraniei interioare \u0219i tenta\u021bia ineditului"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Cel mai recent opus semnat de Mihajlo Vasiljevi\u0107<\/em>, A mai trecut o pas\u0103re<\/em> (Editura Autograf MJM, Craiova, 2024. Grafic\u0103 de Valentin Vasilescu), se bazeaz\u0103 pe o ecua\u021bie simbolic\u0103 de o sever\u0103 simplitate: pas\u0103rea nu mai este un simbol al libert\u0103\u021bii romantice sau al ascensiunii spirituale (ca la Baudelaire sau Shelley). Ea este transcrip\u021bia alegoric\u0103 a timpului. Titlul este un avertisment asupra efemerit\u0103\u021bii noastre. Zborul pas\u0103rii devine o m\u0103sur\u0103 a erod\u0103rii l\u0103untrice, o contorizare discret\u0103, dar implacabil\u0103, a amortismentului fiin\u021bei. Dep\u0103\u0219ind solipsismul liric, poetul \u00ee\u0219i asum\u0103 aici un rol de \u00eenalt\u0103 responsabilitate etic\u0103: el devine con\u0219tiin\u021ba reflexiv\u0103 a colectivit\u0103\u021bii, un adev\u0103rat purt\u0103tor de cuv\u00e2nt \u00een fa\u021ba vicisitudinilor tranzitoriului. Prin vocea lui, sentimentul individual al trecerii se sublimeaz\u0103 \u00eentr-un semnal de alarm\u0103 universal privind fragilitatea destinului uman. Titlul este ca un memento mori<\/em> atenuat, o pedagogie a aten\u021biei fa\u021b\u0103 de clipa care se consum\u0103. Poetul are o misiune etic\u0103. El renun\u021b\u0103 la simplul efort de auto-meditare izolat\u0103 \u0219i devine exegetul suferin\u021bei \u0219i al con\u0219tientiz\u0103rii generale \u00een fa\u021ba timpului.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

\u200bVolumul e realizat pe patru axe tematice fundamentale, de o deosebit\u0103 coeren\u021b\u0103 structural\u0103: A mai trecut o pas\u0103re<\/em>, P\u00e2n\u0103 te mai visez<\/em>, Locuiri<\/em> \u0219i Versuri \u00een \u00een\u021belegere cu Infernul<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Prima sec\u021biune se constituie \u00eentr-o medita\u021bie asupra transfinitului temporal \u0219i a vulnerabilit\u0103\u021bii fiin\u021bei. \u00cen viziunea lui Mihajlo Vasiljevi\u0107<\/em>, divinitatea nu mai r\u0103m\u00e2ne \u00eencapsulat\u0103 \u00eentr-un absolut intangibil \u0219i rece. Ea p\u0103\u0219e\u0219te \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een imanen\u021b\u0103, b\u00e2ntuind uli\u021bele \u0219i str\u0103zile lumii profane. Nu este vorba despre o cobor\u00e2re triumfal\u0103. Este, mai cur\u00e2nd, o incursiune \u00een \u021bes\u0103tura existen\u021bei umane, dictat\u0103 de setea suprem\u0103 de cunoa\u0219tere a propriei opere. Creatorul nu se mul\u021bume\u0219te s\u0103 contemple din afar\u0103 devenirea lumii; el caut\u0103 s\u0103-i cunoasc\u0103 taina dinl\u0103untru, \u00ee\u0219i asum\u0103 fragmentarea, timpul, memoria, uitarea \u0219i limita, pentru ca experien\u021ba lumii s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 o cunoa\u0219tere de la distan\u021b\u0103. Con\u0219tiin\u021ba divin\u0103 este receptaculul \u0219i filtrul prin care se decanteaz\u0103 \u00eentreaga experien\u021b\u0103 uman\u0103. Tr\u0103irile, fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u0219i pasiunile omului sunt trecute prin ra\u021biunea ordonatoare a divinit\u0103\u021bii \u0219i nu mai r\u0103m\u00e2n simple impulsuri terestre. Creatorul devine marele rezonator al existen\u021bei umane, un martor l\u0103untric care g\u00e2nde\u0219te \u0219i proceseaz\u0103 devenirea propriei opere.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, aceast\u0103 intim\u0103 comuniune \u00ee\u0219i cere tributul ei tragic. Am\u0103r\u0103ciunea cea mai ad\u00e2nc\u0103 a marelui creator izvor\u0103\u0219te tocmai din atributele lui absolute: eternitatea \u0219i nemurirea. Prins \u00een capcana propriei infinit\u0103\u021bi, Dumnezeu este condamnat la o absorb\u021bie ne\u00eentrerupt\u0103 a suferin\u021bei umane. \u00centruc\u00e2t a deschis canalul prin care preia necontenit durerile \u0219i metehnele omului, El ajunge s\u0103 se team\u0103 de acest flux nesf\u00e2r\u0219it al chinului existen\u021bial. Spre deosebire de om, care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te refugiu \u0219i consolare \u00een finitudine, divinitatea este condamnat\u0103 s\u0103 \u00eendure ad infinitum<\/em> calvarul existen\u021bei, \u00eentruc\u00e2t a transformat actul crea\u021biei dintr-un triumf cosmogonic \u00eentr-o perpetu\u0103 Golgot\u0103 a cunoa\u0219terii: \u201e\u00cen timp ce \u00een lini\u0219te trece via\u021ba \/ tr\u0103iesc \u00een pace \/ tr\u0103iesc cu capul aplecat \/ demult l\u0103sat \/ oamenilor pe p\u0103m\u00e2nt. \/\/ pl\u00e2ng, sunt trist \/ \u00eemi restr\u00e2ng g\u00e2ndurile \/ \u00eemi spun \/ c\u0103 niciodat\u0103 nu voi muri \/\/ Doar pentru sine \/ g\u0103sesc comp\u0103timire. \/ A\u0219a sunt n\u0103scut \/ \u0219i crescut \u00een om \/ iar oamenii m\u0103 prigonesc. \/ Voi pleca acolo \/ unde nu exist\u0103 moarte \/ unde moartea este biruit\u0103 \/ ca s\u0103-mi pream\u0103resc suferin\u021bele\u201d (Creatorul<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Ne afl\u0103m aici \u00een fa\u021ba unui paradox psihologic de o rar\u0103 subtilitate: omul nu este \u00eenrobit de instan\u021bele exterioare, ci este z\u0103g\u0103zuit \u0219i \u021binut sub o stra\u0219nic\u0103 tutel\u0103 de c\u0103tre propriul s\u0103u suflet. Depozitar al rigorii morale, al con\u0219tiin\u021bei sau al memoriei afective, sufletul devine o fr\u00e2n\u0103 \u00een cale aspira\u021biei spre libertate necondi\u021bionat\u0103. El exercit\u0103 o cenzur\u0103 discret\u0103, dar implacabil\u0103, care suprim\u0103 imboldul spre aventura pur\u0103 \u0219i spre necunoscut. \u00cen fa\u021ba acestei tutele ap\u0103s\u0103toare, poetul se revolt\u0103 cu o sinceritate dezarmant\u0103. El se adreseaz\u0103 propriului suflet printr-o rug\u0103minte vehement\u0103 de liberare, \u00eei cere s\u0103 fie l\u0103sat \u00een pace pentru a putea tr\u0103i prezentul: \u201e\u00cei spun sufletului meu \/ \u00cen aceste ceasuri f\u0103r\u0103 timp \/ Las\u0103-m\u0103 \/\/ Uit\u0103 de trecut, de viitor \/ Las\u0103-m\u0103 s\u0103 navighez pe m\u0103rile lungi \/ Ale momentului \/ Cine \u0219tie ce m\u00e2r\u0219\u0103vie \/ Voi face din nou\u201d (Las\u0103-m\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Imaginea plutirii pe apa instabil\u0103 a prezentului desemneaz\u0103 refuzul ancor\u0103rii \u00een absolut \u0219i tenta\u021bia imersiunii totale \u00een clip\u0103, \u00een realitate, acolo unde existen\u021ba \u00ee\u0219i consum\u0103 formele cele mai imprevizibile. Sursa tendin\u021bei de evadare este curiozitatea existen\u021bial\u0103, dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la limitele eticii. Irezistibil atras de inedit, poetul devine spectatorul propriilor lui abisuri. El \u00ee\u0219i contempl\u0103 cu o luciditate aproape demonic\u0103 propria natur\u0103, fascinat de posibilitatea r\u0103t\u0103cirii \u0219i curios s\u0103 afle ce nou\u0103 fapt\u0103 ignobil\u0103 va s\u0103v\u00e2r\u0219i. Nu avem de-a face cu o pledoarie pentru imoralitate, este fascina\u021bia poetului pentru ad\u00e2ncurile necunoscute ale sinelui. \u200bSufletul apare ca un paznic sever al ordinii, \u00een timp ce vocea liric\u0103 \u00ee\u0219i revendic\u0103 dreptul la r\u0103t\u0103cire, la experien\u021ba limit\u0103 \u0219i la aventura cunoa\u0219terii de sine prin intermediul c\u0103derii. <\/p>\n\n\n\n

Parcurgerea acestui volum ne las\u0103 impresia c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u021ba unei opere n\u0103scute sub semnul unei solitudini interioare iremediabile. Aceast\u0103 conduit\u0103 liric\u0103 evoc\u0103 de \u00eendat\u0103 condi\u021bia tragic\u0103 a lui Iona, \u00eens\u0103, dac\u0103, \u00een privin\u021ba eroului mitic, recluziunea este fizic\u0103 \u0219i opac\u0103, \u00een cazul lui Mihajlo Vasiljevi\u0107<\/em>, cadrul sufer\u0103 o transmutare paradoxal\u0103: limitele aproape c\u0103 dispar, astfel \u00eenc\u00e2t poetul se simte \u201ec\u0103l\u0103tor \u00een mai multe direc\u021bii\u201d; diferen\u021ba de decor nu face dec\u00e2t s\u0103 exacerbeze tragismul situa\u021biei. Departe de a oferi o consolare, frumuse\u021bea lumii \u00eenconjur\u0103toare accentueaz\u0103 contrastul dintre armonia cosmic\u0103 \u0219i naviga\u021bia solitar\u0103 a eului. \u00cen esen\u021b\u0103, identitatea de structur\u0103 dintre eroul biblic \u0219i poetul contemporan r\u0103m\u00e2ne intact\u0103: am\u00e2ndoi sunt victimele aceleia\u0219i devast\u0103ri interioare, confrunt\u00e2ndu-se cu singur\u0103tatea \u2014 aceast\u0103 maladie constitutiv\u0103 \u0219i alienant\u0103 a omului modern, pentru care lumea exterioar\u0103 devine doar o vast\u0103 \u0219i splendid\u0103 colivie. Nefiind \u00een\u021beles de semeni, poetul se vede constr\u00e2ns s\u0103 recurg\u0103 la un monolog ne\u00eentrerupt, la un discurs al sinelui orientat exclusiv spre propria interioritate: \u201eStrada interzis\u0103 pa\u0219ilor mei \/ este oglinda \/ care m\u0103 vede ultima dat\u0103. \/\/ Ultima strad\u0103 cu apus de soare \/ este o presim\u021bire \/ a zorilor curioase\u201d (Str\u0103zi \u00eencruci\u0219ate<\/em>); \u201eDrumul m-a dus \/ Pe o strad\u0103 necunoscut\u0103 \/ Ca \u0219i c\u00e2nd a\u0219 fi fost p\u0103r\u0103sit \/ \u0219i din nou g\u0103sit \/ La groapa de gunoi a ora\u0219ului meu. \/\/ Am \u00een\u021beles c\u0103 drumul este trasat \/ \u0218i c\u0103 suntem deja la u\u0219ile \/ Iadului \u0219i unei noi \u00cenvieri\u201d (C\u0103l\u0103tor \u00een mai multe direc\u021bii<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Cea de-a doua parte, P\u00e2n\u0103 ce te mai visez<\/em>, recompune domeniul erosului, privit nu at\u00e2t ca experien\u021b\u0103 nemijlocit\u0103, c\u00e2t mai ales ca proiec\u021bie oniric\u0103 \u0219i nostalgie dup\u0103 Brahma, sufletul universal, unitatea pierdut\u0103. Iubirea devine un spa\u021biu al sublim\u0103rii, unde visul e singurul refugiu posibil \u00eempotriva disolu\u021biei create de timp. Poetul \u00eensu\u0219i m\u0103rturise\u0219te cum dragostea lui se situeaz\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 liminar\u0103, ca o stare de tranzi\u021bie care-i influen\u021beaz\u0103 \u00eentreaga via\u021b\u0103. Imaginea femeii adorate \u00eei apare \u00een amintire deopotriv\u0103 cu fosforescen\u021ba veghilor nocturne, gener\u00e2nd acea dubl\u0103 \u0219i tulbur\u0103toare con\u0219tiin\u021b\u0103 a vitalit\u0103\u021bii \u0219i a suferin\u021bei. \u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103 impregnat\u0103 de angoas\u0103 \u0219i de chinuitoare incertitudini, orice rostire a celei invocate \u2014 fie ea \u0219i o pioas\u0103 iluzie \u2014 ar dob\u00e2ndi valoarea unui efort de m\u00e2ntuire, capabil s\u0103-i sus\u021bin\u0103 elanul pe mai departe: \u201eE nou\u0103 diminea\u021ba \/ s-a luminat \u0219i g\u00e2ndul despre tine \/ s-au luminat \u0219i nop\u021bile nedormite. \/ Tu e\u0219ti nelini\u0219tea mea \/ \u00een timp ce mor \u0219i nu mor \/ spune-mi un cuv\u00e2nt frumos \/ minciun\u0103 s\u0103 fie \/ dar s\u0103-mi dea putere. \/\/ Voi p\u0103stra amintirea ta \/ \u00een veci s\u0103-mi fie \/ \u00eensufle\u021birea mea. \/ Iar c\u00e2nd va curge triste\u021bea \/ m\u0103 voi g\u00e2ndi \/ cum ai disp\u0103rut \/ precum curcubeul\u201d (Amintirea ta<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cea de-a treia sec\u021biune, discursul liric gliseaz\u0103 spre o topografie imaginar\u0103 \u0219i extravagant\u0103. \u201eLocuirea\u201d \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai reprezinte o ancorare \u00een spa\u021biul fizic. Poetul \u00ee\u0219i edific\u0103 aziluri ideale \u00een teritorii fantastice, locuin\u021be fictive ale spiritului care sfideaz\u0103 banalitatea realit\u0103\u021bii \u0219i reafirm\u0103 libertatea absolut\u0103 a crea\u021biei. Mihajlo Vasiljevi\u0107<\/em> \u00ee\u0219i recruteaz\u0103 din registrul lirismului mijloacele cele mai de pre\u021b pentru a supune lumea unei explor\u0103ri poliedrice, de o uimitoare diversitate de unghiuri. Poetul se \u00eenchipuie c\u00e2nd r\u0103stignit pe coarnele unui taur, c\u00e2nd izolat la o teras\u0103: \u201eAm f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu oameni \u0219i bani \/ Niciodat\u0103 nu erau la fel. Am cunoscut ne\u0219tiin\u021ba, \/ R\u0103bdarea \u0219i speran\u021ba \/ Toate fe\u021bele acestei lumi \/\/ Toate acestea le-am cunoscut \/ Cu proprii-mi ochi le-am v\u0103zut \/ R\u0103stignit pe coarnele unui bou\u201d (R\u0103stignit pe coarnele unui bou<\/em>); \u201eAzi \/ La o cafea \/ \u00cen timpul pauzei \/ De dejun \/ Mi-am r\u0103sfoit \/ Via\u021ba \/ Cine sunt eu \/ \u00cendelung m-ascund \/ De mine \u00eensumi \/ Unde am fost \/ \u00cen tot acest timp \/ Tot mai greu \/ M\u0103 reg\u0103sesc \/ \u0218i \u00eemi amintesc de teoria \/ Lumilor paralele\u201d (Pauz\u0103 de dejun<\/em>); dar, din incinta acestui cerc de o familiaritate ap\u0103s\u0103toare, aidoma lui Ghilgame\u0219, cel care se desprinde \u00een zbor cosmic de planet\u0103, Mihajlo Vasiljevi\u0107<\/em> contempl\u0103 Terra la o scar\u0103 monumental\u0103, \u00eeng\u0103duit\u0103 doar de distan\u021barea absolut\u0103: \u201ePe aceast\u0103 planet\u0103 \/ Noi suntem doar musafiri \/ Am venit ca s\u0103 ne cunoa\u0219tem \/ \u0218i s\u0103 apuc\u0103m pu\u021bin\u0103 dragoste \/ Poate c\u0103 ne vom \u00eent\u00e2lni pe alt\u0103 planet\u0103 \/ Vom avea p\u0103rul lung \/ Ne vom mu\u0219ca \u0219i devora. \/\/ Undeva pe a treia \/ Vom da uit\u0103rii toate dragostele \/ \u0218i vom cre\u0219te precum feriga. \/\/ De aceea, acum \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-m\u0103 \/ \u0218i str\u00e2nge-m\u0103 puternic, precum mor\u021bii \/ Ce str\u00e2ng ora\u0219ul lor noroios \/ C\u0103ci noi aici doar musafiri suntem \/ Am venit s\u0103 ne cunoa\u0219tem \/ \u0218i s\u0103 murim \u00een dragoste\u201d (Planeta<\/em>). \u00centr-un unic av\u00e2nt contemplativ, poetul al\u0103tur\u0103 m\u0103rginirii terestre imensitatea cosmosului. Asemenea lui Br\u00e2ncu\u0219i, purtat de un identic impuls originar pe drumul spre Paris, capitala ideilor artistice, Mihajlo Vasiljevi\u0107 \u00ee\u0219i consfin\u021be\u0219te itinerarul interior printr-o m\u0103rturisire de sensibilitate: \u201eP\u00e2n\u0103 la curcubeul de piatr\u0103 \/ am mers pe jos. \/\/ \u00cen aceast\u0103 Galaxie m-am reg\u0103sit \/ cometele s-au \u00eencurcat \u00eentr-un ghemotoc. \/ \u00cemi aduc aminte c\u0103 din cauza nervilor \/ le-au f\u0103r\u00e2mi\u021bat \/ iar dup\u0103 aceea le-au trimis \/ \u00een gr\u0103dini necunoscute \/ spre a servi drept soclu \/ la turnuri cerebrale\u201d (<\/em>Galaxia<\/em>).<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00cen cea din urm\u0103 sec\u021biune, intitulat\u0103 f\u0103r\u0103 echivoc \u201eVersuri \u00een \u00een\u021belegere cu Infernul\u201d, poemele anun\u021b\u0103 intrarea \u00eentr-o dimensiune eschatologic\u0103 \u0219i abisal\u0103. Mihajlo Vasiljevi\u0107 ini\u021biaz\u0103 un monolog dramatic despre t\u0103r\u00e2mul umbrelor. El caut\u0103 s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 for\u021bele tenebrelor prin puterea ordonatoare a cuv\u00e2ntului poetic. Discursul lui despre moarte \u0219i procesul de descompunere se remarc\u0103 prin lejeritate stilistic\u0103 \u0219i este nuan\u021bat de perspectiva d\u0103inuirii \u2014 fie \u00een plan spiritual, fie prin posteritatea operei scrise: \u201ePrins \/ \u0218i uitat \u00een timp \/ \u00cen pagina acestei h\u00e2rtii \/ Las amprenta \/ Existen\u021bei \/ F\u0103r\u0103 dreptul \/ La libertate \/ \u0218i scuza cuvintelor \/ Care sunt de prisos\u201d (Pecetea existen\u021bei<\/em>). Ipoteza unei eventuale re\u00eencarn\u0103ri \u2014 indiferent de regnul \u00een care ar avea loc \u2014, ar anula definitiv angoasa interoga\u021biilor existen\u021biale. \u00cen subsidiar, este formulat\u0103 o pledoarie explicit\u0103 pentru asumarea plenar\u0103 a prezentului, \u00een spiritul dictonului carpe diem<\/em>: \u201eDac\u0103 m\u0103 voi na\u0219te din nou \/ chiar c\u00e2t o musculi\u021b\u0103 \/ \u0219i cu via\u021b\u0103 scurt\u0103 \/ nu m\u0103 voi \u00eentreba \/ nici de unde, nici de ce \/ cu t\u00e2mpenia omului inocent\u201d (Dac\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Originea lui Mihajlo Vasiljevi\u0107 \u2014 ca etnic rom\u00e2n n\u0103scut \u00een Serbia \u2014 a constituit un factor determinant \u00een marginalizarea lui relativ\u0103 \u00een raport cu canonul critic din Rom\u00e2nia, unde literatura din comunit\u0103\u021bile istorice din afara grani\u021belor este adesea receptat\u0103 discontinuu. Cu toate acestea, experien\u021ba bilingvismului confer\u0103 operei o not\u0103 pregnant\u0103 de inedit. Poeticitatea se hr\u0103ne\u0219te din sentimentul dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii \u0219i al spa\u021biului intermediar. Influen\u021bele multiculturale \u0219i deschiderea c\u0103tre alt orizont stilistic \u00eembog\u0103\u021besc limbajul cu nuan\u021be, ritmuri \u0219i metafore atipice. Tocmai aceast\u0103 ipostaz\u0103 de locuitor al ambelor lumi transfigureaz\u0103 poezia lui \u00eentr-un discurs dens \u0219i autentic, reu\u0219ind s\u0103 impresioneze prin prospe\u021bimea perspectivei \u0219i for\u021ba expresiv\u0103 a con\u0219tiin\u021bei de grani\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen definitiv, volumul lui Mihajlo Vasiljevi\u0107 r\u0103m\u00e2ne o lectur\u0103 extrem de cuceritoare, capabil\u0103 s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 interesul oric\u0103rui cititor prin autenticitatea \u0219i farmecul aparte al lumii pe care o aduce la via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel mai recent opus semnat de Mihajlo Vasiljevi\u0107, A mai trecut o pas\u0103re (Editura Autograf MJM, Craiova, 2024. Grafic\u0103 de Valentin Vasilescu), se bazeaz\u0103 pe o ecua\u021bie simbolic\u0103 de o sever\u0103 simplitate: pas\u0103rea nu mai este un simbol al libert\u0103\u021bii romantice sau al ascensiunii spirituale (ca la Baudelaire sau Shelley). Ea este transcrip\u021bia alegoric\u0103 a … Continu\u0103 lectura Paradoxul tiraniei interioare \u0219i tenta\u021bia ineditului<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13876"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13876\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13879,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13876\/revisions\/13879"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}