<\/p>\n\n\n\n
-Azi voi discuta cu voi despre ceva\nce nu v-a\u021bi putut imagina p\u00e2n\u0103 acum:\ndespre noi \u00een\u0219ine, \ncare nu ne apar\u021binem,\nci venim pe p\u0103m\u00e2nt, \n\u00een p\u00e2ntecul maicilor noastre, \ndin ideile fundamentale despre noi\ncare s\u0103l\u0103\u0219luiesc \u00een cer...\n\nC\u00e2\u021biva studen\u021bi murmur\u0103 \u0219i dau din cap,\nunii, din surprindere,\nal\u021bii, din ne\u00eencredere \u00een cele\npe care le aud pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103\n\u0219i pe care nu \u0219i le-au imaginat vreodat\u0103,\nnu avuseser\u0103 aceast\u0103 for\u021b\u0103 a cugetului.\nPoate li se p\u0103rea c\u0103 sup\u0103r\u0103 zeul\ncare veghea asupra lor ca un c\u00e2ine,\ns\u0103 nu cumva oamenii s\u0103-l tr\u0103deze\n\u00een gesturi sau \u00een cuvinte,\npoate nu credeau despre ei dec\u00e2t at\u00e2t:\nc\u0103 sunt obiectele unui destin,\ncum stau pe\u0219tii \u00een acvarii\n\u0219i sunt proprietatea cadrului...\n\nDar cele mai naive p\u0103reri\nveneau tocmai de la cei\nde la care te-ai fi a\u0219teptat mai pu\u021bin:\nde la cei mai chibzui\u021bi, \npe ale c\u0103ror guri nu le auzeai \u00een general.\n\n\u2014 De unde s\u0103 r\u0103sar\u0103 umbrele?\nDe la hainele str\u0103lucitoare ale zeit\u0103\u021bilor feminine, \ncare, spuneau ei,\nsunt \u00eembr\u0103cate dup\u0103 ultima mod\u0103\nacolo, \u00een spatele norilor.\n\n\u2014 Nu, ripostau ceilal\u021bi.\nNoi suntem b\u0103rba\u021bi.\nCum s\u0103 fim umbrele unor textile?\n\nDac\u0103, la aceste vorbe,\nse auzea c\u00e2te un tunet,\nnu mai \u0219tiau unde s\u0103 se ascund\u0103,\nconvin\u0219i c\u0103 Jupiter \u00eei va pedepsi \u00een cur\u00e2nd.\n\u00cel \u0219i vedeau\ncu toiagul ridicat \u00een aer,\narunc\u00e2ndu-l dup\u0103 ei.\n\n\u2014 O, studen\u021bii mei! \u2014 relua Platon.\nIdeile se nasc din muncirea g\u00e2ndului,\ndintr-un cap care st\u0103 undeva, acolo,\n\u0219i cuget\u0103 asupra tuturor lucrurilor\ncare alc\u0103tuiesc realitatea.\nNu dintr-o dung\u0103 de soare\nizbit\u0103 de scuturi\nsau de rochii \u00eenfoiate\n\u00een zborul lor prin cosmos ori prin Academos.\n\n\u2014 Se poate s\u0103 ne treac\u0103 Atena pe la ureche?\nse \u00eentrebau cei mai sfio\u0219i dintre ei,\nferindu-se instinctiv,\nca nu cumva s\u0103 fie lovi\u021bi\nde cine \u0219tie ce alai vestit,\nsmuls din urzeala Olimpului.\n\nM\u00e2ine, conchidea maestrul,\nr\u0103m\u00e2ne s\u0103 identific\u0103m capul\ncare nutre\u0219te ideile supreme\ndespre tot ceea ce pulseaz\u0103 \u00een viitor\ndespre Terra\n\u0219i locuitorii ei.<\/pre>\n\n\n\n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
-Azi voi discuta cu voi despre ceva ce nu v-a\u021bi putut imagina p\u00e2n\u0103 acum: despre noi \u00een\u0219ine, care nu ne apar\u021binem, ci venim pe p\u0103m\u00e2nt, \u00een p\u00e2ntecul maicilor noastre, din ideile fundamentale despre noi care s\u0103l\u0103\u0219luiesc \u00een cer… C\u00e2\u021biva studen\u021bi murmur\u0103 \u0219i dau din cap, unii, din surprindere, al\u021bii, din ne\u00eencredere \u00een cele pe care … Continu\u0103 lectura Prin gr\u0103dina Academos<\/span>