{"id":13962,"date":"2026-09-10T16:30:33","date_gmt":"2026-09-10T16:30:33","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=13962"},"modified":"2026-09-10T16:33:58","modified_gmt":"2026-09-10T16:33:58","slug":"13962","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/09\/10\/13962\/","title":{"rendered":"Poezia ca \u00eentoarcere la esen\u021bial"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"624\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1789057924381-624x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-13966\" srcset=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1789057924381-624x1024.jpg 624w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1789057924381-183x300.jpg 183w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1789057924381-768x1260.jpg 768w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1789057924381.jpg 916w\" sizes=\"auto, (max-width: 624px) 100vw, 624px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cel mai recent volum de liric\u0103 semnat de \u0218tefan Melancu, <em>\u00centoarcerea la real<\/em> (Editura Limes, Cluj, 2025), \u00ee\u0219i organizeaz\u0103 materia poetic\u0103 \u00een cinci sec\u021biuni \u2014 <em>Na\u0219terea atunci a poeziei<\/em>, <em>Vara firii<\/em>, <em>Poemele nop\u021bii<\/em>, <em>Alergarea chipului<\/em> \u0219i <em>\u00centoarcerea la real<\/em> \u2014 alc\u0103tuind un traseu care poate fi privit ca o succesiune de st\u0103ri ale con\u0219tiin\u021bei. Denumirile capitolelor anun\u021b\u0103 temele, dar \u0219i prefigureaz\u0103 o adev\u0103rat\u0103 gramatic\u0103 a volumului: na\u0219terea cuv\u00e2ntului, includerea acestuia \u00een ritmurile firii, traversarea nocturnului, c\u0103utarea chipului \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, revenirea la real.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Aceast\u0103 \u00eentoarcere nu trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u00eens\u0103 ca o simpl\u0103 revenire la ceea ce este recognoscibil sau imediat perceptibil. Realul lui \u0218tefan Melancu este unul filtrat prin memorie, afectivitate \u0219i imagina\u021bie. Prin arta scrisului, autorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 recupereze sensurile ascunse ale vie\u021bii, acele vibra\u021bii pe care privirea gr\u0103bit\u0103 le pierde.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cele cinci sec\u021biuni ale volumului pot fi astfel privite ca tot at\u00e2tea ipostaze ale unei singure c\u0103ut\u0103ri. \u00cen <em>Na\u0219terea atunci a poeziei<\/em>, cuv\u00e2ntul se desprinde din t\u0103cere \u0219i \u00ee\u0219i afl\u0103 pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 puterea de a institui o lume; \u00een <em>Vara firii<\/em>, existen\u021ba se deschide sub semnul plenitudinii; <em>Poemele nop\u021bii<\/em> ad\u00e2ncesc perspectiva \u00een zonele de umbr\u0103 ale fiin\u021bei; <em>Alergarea chipului<\/em> aduce \u00een centrul aten\u021biei problematica identit\u0103\u021bii \u0219i a prezen\u021bei; iar ultima sec\u021biune, <em>\u00centoarcerea la real<\/em>, pare s\u0103 \u00eenchid\u0103 cercul. Revenirea nu este niciodat\u0103 identic\u0103 punctului de plecare: ceea ce poetul reg\u0103se\u0219te la cap\u0103tul drumului este lumea transfigurat\u0103 prin experien\u021ba travers\u0103rii ei.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00centr-o asemenea concep\u021bie, poezia devine mai pu\u021bin o evadare dec\u00e2t o form\u0103 superioar\u0103 de revenire. Poetul se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de lucruri, numai pentru a le putea vedea din nou; le pierde, pentru o clip\u0103, \u00een abstrac\u021bia contempla\u021biei, spre a le redob\u00e2ndi apoi \u00een lumina unei con\u0219tiin\u021be mai ad\u00e2nci. De aici impresia c\u0103 \u00eentregul volum se construie\u0219te pe o mi\u0219care circular\u0103: cuv\u00e2ntul se na\u0219te din real, se desprinde de el, \u00eel str\u0103bate prin toate experien\u021bele sensibilit\u0103\u021bii \u0219i se \u00eentoarce, \u00een cele din urm\u0103, la acela\u0219i real, dar \u00eenc\u0103rcat acum de o semnifica\u021bie pe care simpla percep\u021bie nu i-o putea conferi.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Aceasta este \u0219i una dintre particularit\u0103\u021bile poeziei lui \u0218tefan Melancu: refuzul de a considera realitatea drept ceva definitiv cunoscut. Lucrurile cele mai apropiate \u2014 natura, timpul, chipul, casa, memoria, gesturile cotidiene \u2014 r\u0103m\u00e2n susceptibile de revela\u021bie. Ele nu trebuie inventate pentru a deveni poetice; trebuie doar privite cu acea intensitate a aten\u021biei prin care banalul \u00ee\u0219i pierde opacitatea \u0219i \u00eencepe s\u0103-\u0219i m\u0103rturiseasc\u0103 sensul. Astfel se explic\u0103 \u0219i \u00eentoarcerea anun\u021bat\u0103 de titlu: ea este, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, o \u00eentoarcere la lucruri dup\u0103 ce acestea au fost descoperite din nou prin poezie.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Poetul nu caut\u0103 un univers de substitu\u021bie, este interesat mai degrab\u0103 de adev\u0103rul ascuns \u00een universul familiar, iar dac\u0103 poezia are aici o func\u021bie de cunoa\u0219tere, ea const\u0103 \u00een a formula sentin\u021be asupra realului \u0219i de a-l face din nou perceptibil. Ceea ce privirea obi\u0219nuit\u0103 trece cu vederea, poezia re\u021bine; ceea ce timpul consum\u0103, memoria poetic\u0103 recupereaz\u0103; ceea ce pare lipsit de \u00eensemn\u0103tate dob\u00e2nde\u0219te, prin cuv\u00e2nt, o nou\u0103 densitate. \u00cen aceast\u0103 dialectic\u0103 discret\u0103 dintre apropiere \u0219i distan\u021bare, dintre vedere \u0219i revela\u021bie se afl\u0103 una dintre semnifica\u021biile profunde ale volumului lui \u0218tefan Melancu.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Exist\u0103 o clip\u0103 inaugural\u0103 \u00een care lumea pare s\u0103 se nasc\u0103 simultan cu limbajul capabil s\u0103 o numeasc\u0103: \u201eDiminea\u021ba cuvintelor asta ai vrea acum \/ carnea lor fraged\u0103 piept\u0103nat\u0103 de rou\u0103 \u0219i \u00eemb\u0103iat\u0103 \/ \u00een ea. Verbele lor de c\u0103\u021bei cu cerul gurii negru \/ mu\u0219c\u00e2nd coada de lun\u0103 nebun\u0103\u201d (<em>Diminea\u021ba cuvintelor<\/em>). Cuvintele sunt \u00eenc\u0103 moi, receptive, aflate \u00een apropierea st\u0103rii de germina\u021bie. De aici \u00eenainte, universul \u00eencepe s\u0103 se anime. \u00cen aceea\u0219i dinamic\u0103 a \u00eenceputului, soarele abia r\u0103s\u0103rit \u201eva cl\u0103tina umbra casei\u201d. Imaginea concentreaz\u0103 una dintre constantele universului liric al lui \u0218tefan Melancu: coresponden\u021ba dintre exterior \u0219i interior; natura \u0219i con\u0219tiin\u021ba comunic\u0103 printr-o re\u021bea subtil\u0103 de analogii.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen diminea\u021ba genezei poetice, inima este dominat\u0103 paradoxal de \u201elene\u201d. Numai c\u0103 este vorba despre o lene productiv\u0103, despre suspendarea febrei cotidiene, care \u00eei permite sensibilit\u0103\u021bii s\u0103 devin\u0103 receptiv\u0103. Inima lene\u0219\u0103 este, de fapt, o inim\u0103 disponibil\u0103. Ea poate \u201e\u00eenc\u0103pea\u201d murmurele abia auzite, poate primi acele semnale minuscule ale realului care scap\u0103 percep\u021biei comune. Este aici unul dintre meritele importante ale volumului: poezia este recuperat\u0103 din proximitatea vie\u021bii. Ea nu se proclam\u0103 drept revela\u021bie solemn\u0103, nu are nevoie de spectaculos pentru a se legitima. Dimpotriv\u0103, poate ap\u0103rea \u00eentr-un gest gospod\u0103resc, \u00eentr-o scen\u0103 de familie sau \u00een ritmul unei munci vechi de c\u00e2nd lumea: \u201etata cosind c\u00e2mpul odat\u0103 cu zarea culcat\u0103 sub el \/ \u00een crucea vie\u021bii. Scuip\u00e2nd \u00een palme \/ \u0219i netezind via\u021ba &#8211; \/\/ atunci lumea prindea chip ochi mari \/ \u0219i m\u00e2ini lungi c\u00e2rlion\u021bi negri \u00eenf\u0103\u0219ura\u021bi de v\u00e2nt \/ pielea \u00eentoars\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i gura mu\u0219c\u00e2nd cuvintele \/ mirosind a cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt\u201d (<em>Noaptea atunci a poeziei<\/em>). \u00cen acest punct, figura tat\u0103lui dob\u00e2nde\u0219te \u0219i o valoare simbolic\u0103. Munca lui poate fi privit\u0103 ca o form\u0103 primordial\u0103 de ordonare a lumii, dup\u0103 cum poezia este, la r\u00e2ndul ei, o \u00eencercare de a ordona prin cuv\u00e2nt ceea ce experien\u021ba ofer\u0103 \u00een stare brut\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><em>\u00centoarcerea la real<\/em> este \u0219i o carte despre autocunoa\u0219tere prin poezie. Poetul nu se afl\u0103 deasupra lumii, \u00eentr-o pozi\u021bie privilegiat\u0103 de observator, ci \u00een interiorul ei. El \u00eei simte schimb\u0103rile, \u00eei poart\u0103 memoria \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103-i traduc\u0103 t\u0103cerile: \u201eAcum 23 de ani tata cioplea c\u00e2mpul. Sufla toamna \/ \u0219i r\u00e2dea de cornul lunii ivit \u00eenspre umbre. Smulgea iarba \/ crescut\u0103 \u00een talpa casei \u0219i se scurgea nev\u0103zut \/ \u00een ea. Dumnezeu cel mare privea \/ doar \u00een ziua lui prea\u00eenalt\u0103. Ziua (\u00een joia timpului) \/ r\u0103m\u0103sese \u00eenc\u0103 neatins\u0103 \u00een limba ei alb\u0103. Cuvinte oarbe \/ \u00een dimine\u021bi oarbe\u201d (<em>Din caietul cu c\u00e2rlion\u021bi negri<\/em>).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">&nbsp;\u00cen viziunea lui \u0218tefan Melancu, intrarea \u00een realitate nu este o simpl\u0103 experien\u021b\u0103, ci o prindere \u00een mrejele unui angrenaj din care evadarea devine imposibil\u0103. Realitatea ac\u021bioneaz\u0103 asemenea unui c\u00e2mp de for\u021be coercitive, este o structur\u0103 carceral\u0103 dotat\u0103 cu un \u00eentreg arsenal de constr\u00e2ngeri. Ea \u00ee\u0219i \u00eentinde asupra eului o manta fantasmatic\u0103 \u0219i totodat\u0103 opresiv\u0103; a-i trece pragul \u00eenseamn\u0103 a accepta o alienare definitiv\u0103, \u00een care voin\u021ba este resorbit\u0103 \u00een gestul automat al scrisului. Totu\u0219i, din aceast\u0103 energic\u0103 fiziologie a scrisului, se dedubleaz\u0103 o m\u00e2n\u0103 geam\u0103n\u0103, o proiec\u021bie oniric\u0103 apar\u021bin\u00e2nd deja t\u0103r\u00e2mului imaginarului \u0219i al dublului: \u201e\u00cen mantia realului m\u00e2na care scrie \/ \u0219i copia ei r\u0103sfr\u00e2nt\u0103 \u00een \u0219oapte \/ am\u00e2ndou\u0103 t\u0103ind ziua sub noapte \/ M\u00e2na care scrie deci \/ \u0219i cea geam\u0103n\u0103 \u00eenchipuit\u0103 \/ \u0219i mut\u0103. T\u0103cerea le cutreier\u0103 \/ pielea\u201d (<em>Alergarea chipului<\/em>). &nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen fond, <em>\u00centoarcerea la real<\/em> pledeaz\u0103 pentru o poezie a proximit\u0103\u021bii \u0219i a revela\u021biei discrete. \u0218tefan Melancu nu pare interesat s\u0103 inventeze o lume paralel\u0103, ci s\u0103 descopere ceea ce se ascunde \u00een lumea deja existent\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cel mai recent volum de liric\u0103 semnat de \u0218tefan Melancu, \u00centoarcerea la real (Editura Limes, Cluj, 2025), \u00ee\u0219i organizeaz\u0103 materia poetic\u0103 \u00een cinci sec\u021biuni \u2014 Na\u0219terea atunci a poeziei, Vara firii, Poemele nop\u021bii, Alergarea chipului \u0219i \u00centoarcerea la real \u2014 alc\u0103tuind un traseu care poate fi privit ca o succesiune de st\u0103ri ale con\u0219tiin\u021bei. Denumirile &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/09\/10\/13962\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">Poezia ca \u00eentoarcere la esen\u021bial<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13962","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13962","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13962"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13962\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13967,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13962\/revisions\/13967"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}