{"id":14011,"date":"2026-09-24T19:28:22","date_gmt":"2026-09-24T19:28:22","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=14011"},"modified":"2026-09-24T19:28:41","modified_gmt":"2026-09-24T19:28:41","slug":"14011","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/09\/24\/14011\/","title":{"rendered":"\u00cen pragul toamnei"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"724\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-724x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14012\" srcset=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-724x1024.jpg 724w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-212x300.jpg 212w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-768x1086.jpg 768w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-1086x1536.jpg 1086w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152-1448x2048.jpg 1448w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/1790276232152.jpg 1498w\" sizes=\"auto, (max-width: 724px) 100vw, 724px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><em>\u00cen pragul toamnei<\/em><\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">de Dan Ionescu<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Apari\u021bia Ilinc\u0103i \u00een economia volumului <em>Povestiri din nop\u021bile de veghe<\/em> (Editura Sympoesium, Ia\u0219i, 2024) de Elena Laz\u0103r dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult cadrul restr\u00e2ns al unui episod conjunctural. Re\u00eent\u00e2lnirea naratoarei cu fosta ei coleg\u0103 din anii \u0219colii primare devine pretextul unei veritabile monografii morale, executat\u0103 cu o rigoare de filia\u021bie clasic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Autoarea \u00ee\u0219i asum\u0103 perspectiva confesiv\u0103 a persoanei \u00eent\u00e2i \u0219i evit\u0103 cu premeditare fresca biografic\u0103 ampl\u0103 ori anecdoticul steril, prefer\u00e2nd s\u0103 deduc\u0103 structura psihologic\u0103 a personajului din observarea metodic\u0103 a atitudinilor lui \u00een \u00eemprejur\u0103ri concrete ale existen\u021bei. Procedeul se \u00eenscrie \u00een tradi\u021bia analizei de caracter, pentru c\u0103 portretul moral nu este enun\u021bat dogmatic.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Spre deosebire de afectivitatea comun\u0103, care vede \u00een anotimpul regresiei vegetale un simplu declan\u0219ator de melancolie steril\u0103, Ilinca \u00eent\u00e2mpin\u0103 toamna cu o luciditate solemn\u0103, transform\u00e2nd declinul naturii \u00eentr-un exerci\u021biu al con\u0219tiin\u021bei de sine. \u00cen receptarea t\u0103cerilor \u0219i a ve\u0219tejirii, se cite\u0219te un profil moral definit prin pudoare, sensibilitate \u0219i o secret\u0103 \u00eenclina\u021bie pentru ordinea interioar\u0103. Aceast\u0103 dispozi\u021bie contemplativ\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te corolarul practic \u00een revizuirea ritualic\u0103 a gr\u0103dinii. Opera\u021biunea, \u00een aparen\u021b\u0103 domestic\u0103, deprinde valoarea unei adev\u0103rate exegeze existen\u021biale: \u201eLuna octombrie era pe sf\u00e2r\u0219ite \u0219i frunzele \u00eeng\u0103lbenite c\u0103deau precum pic\u0103turile unei ploi de var\u0103. Gr\u0103dina Copou p\u0103rea un imens covor multicolor, galben, ro\u0219u, maro&#8230; La cap\u0103tul unei alei, o femeie p\u0103\u0219ea lent privind insistent covorul colorat de parc\u0103 ar fi c\u0103utat ceva prin frunzele c\u0103zute. Era&#8230; Ilinca, o fost\u0103 coleg\u0103 de clasele primare. Pe fa\u021ba ei se vedea c\u00e2t de intens tr\u0103ia acele clipe\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Modul \u00een care Ilinca r\u00e2nduie\u0219te p\u0103m\u00e2ntul amor\u021bit, cur\u0103\u021b\u0103 usc\u0103ciunile \u0219i preg\u0103te\u0219te vegeta\u021bia pentru somnul iernatic denot\u0103 nu at\u00e2t o h\u0103rnicie utilitar\u0103, c\u00e2t mai ales o etic\u0103 a conserv\u0103rii \u0219i a purific\u0103rii. Gr\u0103dina devine un microcosmos \u0219i o proiec\u021bie fidel\u0103 a propriului ei spirit: un spa\u021biu supus unei severe disciplin\u0103ri morale, unde nostalgia este trecut\u0103 prin filtrul ra\u021biunii, iar \u00eengrijirea trecutului devine condi\u021bia unei viitoare rena\u0219teri. Prin aceast\u0103 metod\u0103 de restr\u00e2ngere a observabilului la c\u00e2teva atitudini esen\u021biale, Elena Laz\u0103r reu\u0219e\u0219te s\u0103 construiasc\u0103 un tip uman reu\u0219it \u00een coeren\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Disociat\u0103 de primele pagini \u2014 unde reperele clinice prevaleaz\u0103 asupra resorturilor psihologice \u2014, nara\u021biunea \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te rapid o ritmicitate captivant\u0103. Un veritabil suflu epic se instaleaz\u0103 de \u00eendat\u0103 ce \u00een perimetrul diegetic p\u0103trund figurile secundare, dar esen\u021biale: doctori\u021ba Ana, doctorul Pavel ori asistenta Eugenia. Prin surprinderea atitudinilor \u0219i a micilor abateri de la rutina mecanic\u0103 a mediului spitalicesc, autoarea reu\u0219e\u0219te s\u0103 investeasc\u0103 simpla lor conduit\u0103 cu o func\u021bie arhitectonic\u0103: aceea de a sus\u021bine dinamica firului narativ.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Portretul Ilinc\u0103i nu se impune cititorului neap\u0103rat prin spectaculosul ac\u021biunii, \u00eentruc\u00e2t \u00een proza de idei \u0219i de introspec\u021bie este important\u0103 cunoa\u0219terea sufletului omenesc. Prin prisma experien\u021bei Ilinc\u0103i, Elena Laz\u0103r p\u0103trunde ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een spa\u021biul \u00eenchis \u0219i tensionat al spitalului, transform\u00e2nd devenirea protagonistei \u00eentr-un adev\u0103rat studiu al determinismului existen\u021bial \u0219i al voca\u021biei redescoperite. Traiectoria personajului este marcat\u0103 de o falie tragic\u0103 \u00eentre proiec\u021biile ideale ale tinere\u021bii \u0219i imperativele severe ale realit\u0103\u021bii: \u201e\u00cen copil\u0103rie (sus\u021bine Ilinca, n.m.) mi-am imaginat via\u021ba altfel. Mereu m\u0103 vedeam aviatoare sau magistrat \u0219i pentru nimic \u00een lume nu a\u0219 fi acceptat, nici m\u0103car pentru o clip\u0103, ideea s\u0103 lucrez \u00een domeniul medical\u201d. Obiectivul originar de a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a o profesie aliniat\u0103 cu aspira\u021biile spre libertate \u0219i vastitate \u2014 cum era aceea de aviator \u2014 este fr\u00e2nt de rigiditatea circumstan\u021belor de via\u021b\u0103. \u00cen aceast\u0103 cotitur\u0103 decisiv\u0103 a destinului, se manifest\u0103 dialectica subtil\u0103 dintre voin\u021ba individual\u0103 \u0219i presiunea mediului, din care se na\u0219te, \u00een cele din urm\u0103, figura devotat\u0103 a asistentei medicale.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Nop\u021bile de gard\u0103 ale Ilinc\u0103i reprezint\u0103 cadrul temporal \u00een care se deruleaz\u0103 episoadele c\u0103r\u021bii, intervale de cump\u0103n\u0103 \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, \u00een care spiritul se confrunt\u0103 cu propriile limite \u0219i \u00ee\u0219i reconfirm\u0103 sensul abnega\u021biei. Sub raportul formulei epice \u0219i al temei, op\u021biunea Elenei Laz\u0103r aminte\u0219te de arhitectura analitic\u0103 din romanul <em>Spitalul municipal<\/em> de Barbara Harrison. \u00cen ambele cazuri, spitalul este un spa\u021biu de confluen\u021b\u0103 a destinelor, un microcosmos supus unor legi proprii, unde experien\u021ba limit\u0103 a bolii \u0219i a veghii ne\u00eentrerupte devine piatra de \u00eencercare a fiec\u0103rei con\u0219tiin\u021be.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen planul tehnicii de a reflecta \u0219i \u00eembog\u0103\u021bi povestirile Ilinc\u0103i, Elena Laz\u0103r porne\u0219te metodic de la scara ansamblului c\u0103tre detaliul microscopic. Aceast\u0103 mi\u0219care de cobor\u00e2re treptat\u0103 \u2013 de la cadrul general la spa\u021biul restr\u00e2ns al ac\u021biunii \u2013 dezv\u0103luie o preocupare aproape excesiv\u0103, de sorginte clasic\u0103, pentru verosimilitate \u0219i pentru ancorarea cititorului \u00eentr-un mediu riguros determinat. Autoarea nu plaseaz\u0103 aventura existen\u021bial\u0103 a Ilinc\u0103i \u00eentr-un decor abstract, ci o \u00eenscrie \u00een reperele precise ale realului, reconstituind cu o minu\u021biozitate con\u0219tiincioas\u0103 atmosfera specific\u0103 spa\u021biului \u00een care se consum\u0103 experien\u021ba protagonistei.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Ilinca \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 activitatea \u00eentr-o clinic\u0103 din Moldova, un microunivers institu\u021bional oarecum auster, deservit de un colectiv restr\u00e2ns de numai cinci medici. Prin intermediul vocii narative a personajului feminin, Elena Laz\u0103r schi\u021beaz\u0103 chiar un tablou general. Aici, volumul strivitor de munc\u0103 \u0219i presiunea ne\u00eentrerupt\u0103 a crizelor medicale impun un regim de via\u021b\u0103 de o severitate aproape ascetic\u0103: \u201e\u00cen general, lupta cu moartea a celor bolnavi grav \u0219i speran\u021bele lor de a tr\u0103i, pe care po\u021bi s\u0103 le cite\u0219ti \u00een priviri, te marcheaz\u0103 foarte mult. \u0218i s\u0103 fi v\u0103zut prin anii \u0219aptezeci, c\u00e2nd era acea s\u0103r\u0103cie prin spitale, s\u0103 nu mai vorbim de faptul c\u0103 nu se \u0219tia nimic despre computere ori despre tehnologiile avansate&#8230; Nici nu se \u0219tia despre existen\u021ba perfuzoarelor \u0219i seringilor de unic\u0103 folosin\u021b\u0103. Trebuia s\u0103 sterilizezi prin fierbere at\u00e2t seringile c\u00e2t sistemele de pentru perfuzii ori transfuzii, dar, \u00eenainte de a le pune la sterilizare, asistenta de la sala de pansamente le sp\u0103la cu perie special\u0103 foarte bine dup\u0103 ce erau sus\u021binute \u00een anumite substan\u021be dezinfectante care se foloseau atunci. Numai profesionalismul medicilor, ca \u0219i al \u00eentregului personal, au f\u0103cut s\u0103 nu fie nicio victim\u0103 \u00een acea clinic\u0103. Eforturile \u0219i sacrificiile erau imense\u201d. Cadrele medicale apar astfel ca ni\u0219te figuri dramatice ale devotamentului total, transformate de imperativele profesiei \u00een adev\u0103ra\u021bi \u201eoaspe\u021bi \u00een propria lor cas\u0103\u201d. Incapacitatea lor de a beneficia de odihna legal\u0103 sau de a se bucura de tihna c\u0103minului familial nu este tratat\u0103 ca o simpl\u0103 melodram\u0103 cotidian\u0103, ci este ridicat\u0103 la rangul unui comentariu moral asupra condi\u021biei umane supuse abnega\u021biei absolute. Via\u021ba privat\u0103 se dizolv\u0103 \u00een datoria public\u0103, iar clinica este unicul spa\u021biu existen\u021bial legitim pentru ace\u0219ti slujitori ai medicinei.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prin cobor\u00e2rea \u00een pliurile con\u0219tiin\u021bei, scriitura \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tig\u0103 o fireasc\u0103 dimensiune empatic\u0103. \u00cen paginile c\u0103r\u021bii, cititorul reg\u0103se\u0219te, cu o stranie familiaritate, propriile lui oscila\u021bii \u2014 de la fervoarea unei bucurii spontane p\u00e2n\u0103 la umbra grea a triste\u021bii l\u0103sate de o cump\u0103n\u0103 a vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Elena Laz\u0103r declin\u0103 inten\u021bionat strategiile de epatare narativ\u0103 \u0219i artificiile de regie compozi\u021bional\u0103, orient\u00e2ndu-\u0219i efortul evocativ \u00eenspre ceea ce poate fi definit drept un act de pioas\u0103 restituire \u0219i o ad\u00e2nc\u0103 reveren\u021b\u0103 afectiv\u0103 fa\u021b\u0103 de un univers profesional adesea ne\u00een\u021beles. Sub pretextul evoc\u0103rii vie\u021bii cotidiene dintr-o clinic\u0103, ea aduce la suprafa\u021b\u0103 filonul umanist \u0219i vulnerabilit\u0103\u021bile angaja\u021bilor, dimensiuni camuflate structural sub armura de rigurozitate, sobrietate \u0219i deta\u0219are clinic\u0103 pe care o impune rigoarea institu\u021bional\u0103. Cartea devine astfel o expresie a recuno\u0219tin\u021bei fa\u021b\u0103 de un mediu explorat fie prin experien\u021b\u0103 nemijlocit\u0103, fie prin mediere narativ\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Din perspectiv\u0103 tehnic\u0103, instan\u021ba narativ\u0103 construie\u0219te un joc instabil al alterit\u0103\u021bii \u0219i al m\u0103\u0219tilor auctoriale. De\u0219i textul atribuie memoria \u0219i episoadele evocate Ilinc\u0103i, autoarea plas\u00e2ndu-se teoretic \u00een pozi\u021bia secundar\u0103 de simplu transcriitor sau scriptor, lectura tr\u0103deaz\u0103 o suprapunere identitar\u0103. Ilinca poate fi un <em>alter ego<\/em> prin intermediul c\u0103ruia autoarea \u00ee\u0219i distileaz\u0103 propriile proiec\u021bii \u0219i reflexii. \u00cen aceast\u0103 profesiune de credin\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de mediul spitalicesc \u2014 care nu este privit ca un angrenaj rece \u2014 se rezum\u0103, \u00een fond, \u00eentreaga inten\u021bie \u0219i greutate specific\u0103 a c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">F\u0103r\u0103 a pivota \u00een jurul unui nod ideatic spectacular sau al vreunei mizanscene de ingenioas\u0103 virtuozitate narativ\u0103, cartea Elenei Laz\u0103r \u00ee\u0219i afl\u0103 adev\u0103rata ra\u021biune de a fi \u00eentr-o \u00eentreprindere de discret\u0103, dar tenace recuperare moral\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen pragul toamnei de Dan Ionescu Apari\u021bia Ilinc\u0103i \u00een economia volumului Povestiri din nop\u021bile de veghe (Editura Sympoesium, Ia\u0219i, 2024) de Elena Laz\u0103r dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult cadrul restr\u00e2ns al unui episod conjunctural. Re\u00eent\u00e2lnirea naratoarei cu fosta ei coleg\u0103 din anii \u0219colii primare devine pretextul unei veritabile monografii morale, executat\u0103 cu o rigoare de filia\u021bie clasic\u0103. &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/09\/24\/14011\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">\u00cen pragul toamnei<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14011"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14011\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14014,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14011\/revisions\/14014"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}