{"id":14102,"date":"2026-10-22T10:27:52","date_gmt":"2026-10-22T10:27:52","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=14102"},"modified":"2026-10-22T10:58:54","modified_gmt":"2026-10-22T10:58:54","slug":"sub-semnul-voluptatii-de-a-fi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/10\/22\/sub-semnul-voluptatii-de-a-fi\/","title":{"rendered":"Sub semnul volupt\u0103\u021bii de a fi"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

\u201eEu sunt aproapele t\u0103u\u201d (Editura Oscar Print, Bucure\u0219ti, 2023), declar\u0103 apodictic Emilian Iachimovski \u00eenc\u0103 din titlul hortativ al volumului de poeme, fix\u00e2nd din capul locului o miz\u0103 etic\u0103 \u0219i existen\u021bial\u0103 de o tulbur\u0103toare gravitate.<\/p>\n\n\n\n

Alternan\u021ba tensionat\u0103 \u00eentre absurdul halucinant \u0219i reverberantul ecou al unor proiec\u021bii istorice realiste reprezint\u0103 una dintre m\u0103rcile stilistice definitorii ale c\u0103r\u021bii. Primul poem \u2014 notat cu o simplitate voit minimalist\u0103 prin cifra 1<\/em>, \u00eentr-o suit\u0103 conven\u021bional\u0103 care va r\u00e2ndui \u00eentregul volum \u2014 \u00ee\u0219i fixeaz\u0103 punctul de plecare \u00een solitudinea ontologic\u0103 a autorului, o \u00eensingurare resim\u021bit\u0103 ca un ecou difuz al atmosferei din Bastilia. \u00cen acest spa\u021biu al izol\u0103rii absolute, ecranul con\u0219tiin\u021bei este populat de figura\u021bii ale negativit\u0103\u021bii, de mici avataruri demonice \u2014 \u201edraci\u201d evoca\u021bi \u00eentr-o not\u0103 grotesc\u0103 \u2014, pe care un ipostaziat Vlad \u021aepe\u0219, cobor\u00e2t \u00eentr-un registru parodic \u0219i derizoriu, \u00eencearc\u0103 s\u0103-i \u00een\u021bepe cu scobitoarea: \u201eOameni carboniza\u021bi de singur\u0103tate \/ \u00een rucsacul negru pe care \/ diavolul \u00eel poart\u0103 \u00een spinare. \/ se a\u0219az\u0103 pe tava ciobit\u0103 a istoriei \/ a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 se-nfig\u0103 scobitoarea \u00een ei \/\/ Aerul negru din rucsacul negru \/ \u00eempinge Ora\u0219ul ca \/ un ser necunoscut \u00eentr-o sering\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Alt\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 a acestui volum const\u0103 \u00een capacitatea poetului de a exercita un control suveran asupra propriilor st\u0103ri afective. Departe de a se l\u0103sa cople\u0219it de valul emo\u021biei brute, Emilian Iachimovski \u00ee\u0219i ra\u021bionalizeaz\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i subordoneaz\u0103 propriile tr\u0103iri; p\u00e2n\u0103 \u0219i uimirea \u00eens\u0103\u0219i, stare primordial\u0103 a contempl\u0103rii, \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie o reac\u021bie pasiv\u0103, devenind o unealt\u0103 supus\u0103 rigorii \u0219i voin\u021bei de st\u0103p\u00e2nire a propriului discurs poetic.<\/p>\n\n\n\n

De la un anumit prag \u00eencolo, solitudinea devine permeabil\u0103, iar poetul, captiv \u00eentr-o re\u021bea iluzorie de oglindiri prin vitrinele metropolei, \u00eencepe s\u0103 \u00ee\u0219i piard\u0103 suveranitatea asupra propriilor st\u0103ri suflete\u0219ti. Fisura se ad\u00e2nce\u0219te dramatic la cea mai anodin\u0103 \u00eent\u00e2lnire; o simpl\u0103 privire \u00eencruci\u0219at\u0103 pe strad\u0103 cu un necunoscut \u00eel descump\u0103ne\u0219te pe cel deprins, p\u00e2n\u0103 atunci, s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 singur\u0103tatea \u00een mod plenar \u0219i autarhic: \u201eNu mai sunt st\u0103p\u00e2n pe uimire \/\/ \u00eencerc acea stupoare de o clip\u0103 \/ c\u00e2nd te vezi \u00een geamul vitrinei \/ pe o strad\u0103 aglomerat\u0103 \/ sub aripa otr\u0103vitoare a \u00eenser\u0103rii. \/\/ \u00cen fumul \u021big\u0103rii \u0219tii totul, vezi totul \/ \u0219i le tr\u0103ie\u0219ti pe toate \/\/ dar e\u0219ti nelini\u0219tit \u0219i tem\u0103tor c\u00e2nd \/ un necunoscut se uit\u0103 la tine \/ \u0219i vi se \u00eent\u00e2lnesc privirile\u201d (2.<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un gest de autoironic\u0103 resemnare, poetul \u00ee\u0219i str\u00e2nge cing\u0103toarea; dar, \u00een loc s\u0103 blazoneze pe ea cifra legendar\u0103 a victoriilor zdrobitoare, prefer\u0103 s\u0103-\u0219i inscrip\u021bioneze puzderia de m\u0103\u0219ti \u0219i ipostaze, revendic\u00e2ndu-se din heteronimia lui Fernando Pessoa. El devine o pluralitate mobil\u0103 \u0219i nu mai este un sine unic \u2014 e c\u00e2nd Lulu, c\u00e2nd Kiko \u2014, plutind \u00eentr-o identitate fluid\u0103 \u0219i contradictorie, ritmat\u0103 doar de gesturi ascetice aproape aleatorii, cum este postul \u021binut ritualic, dar excentric, \u00een zile de duminic\u0103: \u201eLas casa s\u0103 creasc\u0103 zi de zi \/ \u00eemi str\u00e2ng cing\u0103toarea \/\/ Iau micul dejun \u00een toiul nop\u021bii, \/ n-am a\u0219ternut \u0219i nu m\u0103 \u00eenv\u0103\u021b cu numele \/\/ M\u0103 cheam\u0103 Lulu \u0219i m\u0103 cheam\u0103 Kiko \/\/ \u00cemi pun mereu alt nume \u0219i caut alt\u0103 ap\u0103, \/ vorbesc la dou\u0103 zile iar ziua nu m\u0103n\u00e2nc \/\/ Duminica vorbesc \u00een latine\u0219te, iar casa \/ mi se \u00eentinde p\u00e2n\u0103 unde mi se aude glasul\u201d (3.<\/em>). <\/p>\n\n\n\n

Poetul ajunge p\u00e2n\u0103 la gestul reific\u0103rii numelui: \u00eel extrage din con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i \u00eel abandoneaz\u0103 ostentativ pe o banc\u0103 \u00een parcul autumnal, ca pe o dovad\u0103 incontestabil\u0103 a propriei op\u021biuni de ruptur\u0103. Acest act de aneantizare de identitate nominal\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te o explica\u021bie \u00een fascina\u021bia pentru limba latin\u0103 \u2014 idiom pe care vocea liric\u0103 \u00eel asum\u0103 ca pe o marc\u0103 a ecleziastului catolic: \u201e\u021ain minte alte nume \u0219i uit tot ce-i \u00een preajm\u0103, \/ chiar propriul nume eu mi-l scot din cap \/ \u0219i-l las pe banca unde m-a\u021bi g\u0103sit\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Cobor\u00e2rea \u00een sine, care era un obiectiv \u00eendelung r\u00e2vnit, reprezint\u0103 \u0219i un antidot subtil \u00eempotriva agorafobiei. Spa\u021biul l\u0103untric dob\u00e2nde\u0219te o densitate at\u00e2t de cople\u0219itoare, \u00eenc\u00e2t ajunge s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 integral geografia lumii exterioare. Se constituie astfel un adev\u0103rat topos urban al introspec\u021biei, un ora\u0219 interior, pe ale c\u0103rui str\u0103zi poetul hoin\u0103re\u0219te, privind cum lucrurile \u0219i reliefurile lumii reale sufer\u0103 metamorfoze nea\u0219teptate. \u00cen acest scenariu al memoriei hipnotice, propriile amintiri se personific\u0103, devenind locuitori discret-curio\u0219i ai urbei interioare, asemenea unor vecini ve\u0219nic aten\u021bi, care p\u00e2ndesc din spatele perdelelor orice trecere a autorului: \u201eParc\u0103 merg prin sinele meu \/ travers\u00e2nd, trec\u00e2nd prin aleea central\u0103 \/ \u0219i l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 privit de toate amintirile \/\/ Ele stau ca pensionarii pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 \/ privesc frunzele \u0219i ascult\u0103 ciripitul p\u0103s\u0103rilor \/ dar m\u0103 privesc du\u0219m\u0103nos pe sub spr\u00e2ncene\u201d (5.<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u00een virtutea unei semantici a titlului care clameaz\u0103 o nevoie implicit\u0103 \u2014 \u0219i aproape disperat\u0103 \u2014 de alteritate, \u00eent\u00e2lnim aici o rezonan\u021b\u0103 direct\u0103 cu preceptul cre\u0219tin al iubirii pentru aproapele nostru. Versurile sunt iradiate de o dragoste care pretinde un r\u0103spuns, o replic\u0103 afectiv\u0103 din partea celor \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een drum. Miza devine cu at\u00e2t mai evident\u0103 \u00een poemul 33<\/em> \u2014 cifr\u0103 care invoc\u0103 inevitabil v\u00e2rsta christic\u0103. Poetul schi\u021beaz\u0103 un portret al condi\u021biei umane \u00een datele ei esen\u021biale. Ghida\u021bi de linia nev\u0103zut\u0103 a unui destin particular, oamenii par a se diferen\u021bia unul de altul, \u00eens\u0103, dincolo de aceast\u0103 diversitate a voca\u021biilor individuale, ac\u021bioneaz\u0103 for\u021be omogenizatoare de neevitat. Sub presiunea marilor legi cosmice, asperit\u0103\u021bile individuale se estompeaz\u0103, iar la o scar\u0103 macrocosmic\u0103, particularit\u0103\u021bile se topesc \u00eentr-o past\u0103 comun\u0103 a vulnerabilit\u0103\u021bii: \u201eOameni… \/\/ Tr\u0103im cu for\u021ba \u00een fl\u0103c\u0103ri de v\u00e2nt! \/\/ Ne amestec\u0103m ca maioneza \/ \u0219i cineva sau ceva ne \u00eentinde \/ pe chifla realit\u0103\u021bii \/\/ Cine amestec\u0103 apele cerului cu urmele p\u0103m\u00e2ntului, \/ apele m\u0103rilor cu lacrimile pe\u0219tilor? \/\/ Oamenii…\u201d (33.<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 cu observa\u021bia aproape liturgic\u0103 \u2014 aceea a unei apocalipse individuale, mute \u0219i ireversibile \u2014, Emilian Iachimovski formuleaz\u0103 o serie de precepte (care merit\u0103 o atent\u0103 z\u0103bovire), pe care le consider\u0103 potrivite pentru acea etap\u0103 \u00een care mirajele interioare se supun sec\u0103tuirii \u0219i visurile \u00ee\u0219i consum\u0103 ultimele resurse, iar spectacolul se \u00eencheie ca \u00eentr-o pies\u0103 de Shakespeare: \u201eC\u00e2nd ajungi la marginea viselor \/ te \u00eentrebi ce s\u0103 faci cu restul zilelor \/ ce \u021bi-au mai r\u0103mas \/\/ Atunci e bine s\u0103 pierzi timpul \/ Doar atunci c\u00e2nd pierzi timpul devii liber \/\/ \u00cenmorm\u00e2ntezi ceasurile \u0219i auzi \/ f\u00e2\u0219\u00e2itul acela intraductibil \/ c\u00e2nd se termin\u0103 filmul \/ \u0219i luminile nu se mai aprind \u00een sal\u0103\u201d (39.<\/em>). Atitudinea este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, una de sorginte stoic\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe o etic\u0103 a renun\u021b\u0103rii lucide: timpul trebuie l\u0103sat s\u0103 treac\u0103 f\u0103r\u0103 participare afectiv\u0103 din partea poetului, \u00een\u021beles aici ca purt\u0103tor al unei experien\u021be existen\u021biale cu valoare general-uman\u0103. \u00cen fond, tocmai din aceast\u0103 supunere elegant\u0103 \u00een fa\u021ba iner\u021biei se poate extrage, printr-un subtil paradox, esen\u021ba pur\u0103 a pl\u0103cerii de a fi, al\u0103turi de voluptatea simpl\u0103 a existen\u021bei \u00een cotiturile ei primordiale. \u00cen fond, tocmai din aceast\u0103 supunere elegant\u0103 \u00een fa\u021ba iner\u021biei se reveleaz\u0103, printr-un subtil paradox, voluptatea simpl\u0103 a existen\u021bei, \u00een meandrele ei primordiale.<\/p>\n\n\n\n

Emilian Iachimovski \u00ee\u0219i construie\u0219te discursul prin contraste decisive, menite s\u0103 pun\u0103 \u00een lumin\u0103 pr\u0103pastia dintre optica lui axiologic\u0103 \u0219i duritatea imanent\u0103 a lumii. Este, de fapt, o adev\u0103rat\u0103 strategie a lucidit\u0103\u021bii: autorul aduce \u00een prim-plan falia dintre proiec\u021bia interioar\u0103 \u2014 filtrat\u0103 prin propriile exigen\u021be vizionare \u2014 \u0219i realitatea ostil\u0103 sau indiferent\u0103. Ceea ce confer\u0103 \u00eens\u0103 o not\u0103 de singular\u0103 noble\u021be acestui traseu interior este refuzul rupturii definitive. \u00cen pofida unei percep\u021bii acute a dizarmoniei, Emilian Iachimovski nu e\u0219ueaz\u0103 \u00een resentiment \u0219i nici nu se retrage \u00eentr-o contemplare steril\u0103. Op\u021biunea lui fundamental\u0103 r\u0103m\u00e2ne una a asum\u0103rii paradoxale: o formul\u0103 de reconciliere superioar\u0103 cu ceea ce, la o prim\u0103 evaluare, r\u0103m\u00e2ne de neacceptat. \u00cen spatele acestei \u00eemp\u0103c\u0103ri nu se ascunde o resemnare pasiv\u0103, ci un act de \u00een\u021belepciune critic\u0103 \u2014 o convertire a dizarmoniei exterioare \u00eentr-un teritoriu al toleran\u021bei metafizice \u0219i al echilibrului interior. <\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eEu sunt aproapele t\u0103u\u201d (Editura Oscar Print, Bucure\u0219ti, 2023), declar\u0103 apodictic Emilian Iachimovski \u00eenc\u0103 din titlul hortativ al volumului de poeme, fix\u00e2nd din capul locului o miz\u0103 etic\u0103 \u0219i existen\u021bial\u0103 de o tulbur\u0103toare gravitate. Alternan\u021ba tensionat\u0103 \u00eentre absurdul halucinant \u0219i reverberantul ecou al unor proiec\u021bii istorice realiste reprezint\u0103 una dintre m\u0103rcile stilistice definitorii ale c\u0103r\u021bii. … Continu\u0103 lectura Sub semnul volupt\u0103\u021bii de a fi<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14102","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14102","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14102"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14102\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14108,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14102\/revisions\/14108"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14102"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14102"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14102"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}