{"id":14130,"date":"2026-10-30T11:01:18","date_gmt":"2026-10-30T11:01:18","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=14130"},"modified":"2026-10-30T12:52:27","modified_gmt":"2026-10-30T12:52:27","slug":"14130","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/10\/30\/14130\/","title":{"rendered":"Arta metamorfozelor"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Titlul antologiei poetei Elena Vulc\u0103nescu, Jurnal de duh \u0219i oase<\/em> (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2026), sugereaz\u0103 o antinomie existen\u021bial\u0103 fundamental\u0103. Prin al\u0103turarea deliberat polar\u0103 a celor doi termeni, autoarea instituie un spa\u021biu de convergen\u021b\u0103 \u00eentre dou\u0103 registre aparent inconciliabile: materialitatea refractar\u0103 a corpului \u0219i imaterialitatea efluxului spiritual. Pe de o parte, se face aluzie la osatura constitutiv\u0103 a fiin\u021bei, la materia terestr\u0103 supus\u0103 implacabilei degrad\u0103ri, la acel lut primordial, peste care suflarea divin\u0103 a a\u0219ezat vremelnic via\u021ba. Pe de alt\u0103 parte, cuv\u00e2ntul \u201eduhul\u201d evoc\u0103 principiul imaterial, sc\u00e2nteia care refuz\u0103 captivitatea propriului ve\u0219m\u00e2nt calcaros. \u200bLectura \u00een cheie maiorescian\u0103 ne dezv\u0103luie \u00eens\u0103 c\u0103, departe de a fi vorba despre o sciziune antitetic\u0103, titlul propune o sintez\u0103 dramatic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Constituit din opt sec\u021biuni, volumul se deschide sub auspiciile eponime ale Jurnalului de duh \u0219i oase (\u00eembog\u0103\u021bit cu pagini inedite)<\/em>, un portal confesiv care stabile\u0219te miza ontologic\u0103 a \u00eentregii c\u0103r\u021bi, pun\u00e2nd \u00een balan\u021b\u0103 greutatea lutului \u0219i imponderabilitatea spiritului. Urzeala temporal\u0103 se l\u0103rge\u0219te apoi \u00een Popasul clipei logodite<\/em>, un refugiu liric \u00een care eternitatea pare s\u0103 se lase capturat\u0103 provizoriu \u00een rama fragil\u0103 a prezentului. Din acest spa\u021biu al gra\u021biei, traiectoria urc\u0103 spre originar \u0219i demiurgic prin Adam Iconarul<\/em>, sec\u021biune care invoc\u0103 transfigurarea lumii prin semn \u0219i imagine. E\u0219ti prada umbrei<\/em> aduce \u00een prim-plan vulnerabilitatea fiin\u021bei confruntate cu spectrul efemerit\u0103\u021bii. \u00cen fa\u021ba acestei crize a solitudinii, vocea poetic\u0103 \u00ee\u0219i schimb\u0103 registrul tonal, devenind muzical\u0103 \u0219i vizionar\u0103 \u00een Refrenele unui menestrel telepat<\/em>, pentru ca, apoi, s\u0103 chestioneze implacabilitatea limitelor existen\u021biale \u00een Cu\u0219ca lui larg\u0103<\/em>. De la aceast\u0103 interoga\u021bie asupra constr\u00e2ngerii \u0219i libert\u0103\u021bii, pasul urm\u0103tor devine inevitabil: C\u0103derea din mit<\/em>, sec\u021biune care anun\u021b\u0103 con\u0219tientizarea ie\u0219irii din timpul absolut. \u00cen fine, drumul se \u00eencheie, prin liberare \u0219i m\u00e2ntuire, \u00een Iubirile care nu trec<\/em>, o pledoarie elegiac\u0103 pentru permanen\u021ba sentimentului, \u00een fa\u021ba c\u0103reia \u00eens\u0103\u0219i curgerea implacabil\u0103 a timpului \u00ee\u0219i pierde puterea de dizolvare.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 la Elena Vulc\u0103nescu un soi de bucurie a dezinvolturii intelectuale care se sprijin\u0103 pe o for\u021b\u0103 demiurgic\u0103 a imagina\u021biei. Privind-o cum \u00ee\u0219i concepe micile scenarii interioare, ai sentimentul c\u0103 asi\u0219ti la o regie subtil\u0103, \u00een care livrescul nu e o povar\u0103 muzeal\u0103, ci un aer pe care personajul \u00eel respir\u0103 cu un firesc de invidiat. \u00cen aceast\u0103 optic\u0103 a derutei elegante \u0219i a fanteziei f\u0103r\u0103 grani\u021be, arborele genealogic al Elenei cunoa\u0219te deschideri vertiginoase. Bunicul ei, spre exemplu, nu este un simplu ascendent; el este un contemporan secret \u2013 ba chiar un confident privilegiat \u2013 al lui Francisco de Goya. Pe baza afinit\u0103\u021bilor elective, \u00eentre cei doi s-a \u00eenfiripat o prietenie autentic\u0103, pecetluit\u0103 de o interesant\u0103 trecere de bunuri: celebrul joben al bunicului nu e dec\u00e2t o preluare direct\u0103, un suvenir din atelierul marelui pictor al Capriciilor<\/em> (L<\/em>os Caprichos<\/em>): \u201eDe la Goya bunicul p\u0103strase jobenul asum\u00e2ndu-\u0219i \/ toat\u0103 aventura oniric\u0103, \u00eensemnul ecvestru cu pana\u0219 \/ \u00een bor de m\u0103tase pe care \u0219i-l scotea numai \u00een fa\u021ba \/ p\u0103s\u0103rii f\u0103r\u0103 somn\u201d (Ereticul cioplind odoare<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Dar farmecul acestui portret de familie nu se opre\u0219te la frontierele unei nostalgii cromatice. Bunicul \u00eensu\u0219i practic\u0103 jocul ca pe o form\u0103 superioar\u0103 de \u00een\u021belepciune \u0219i de liberare din corsetul realit\u0103\u021bii. Pentru el, plopii de la marginea drumului, supu\u0219i legilor botanicii sau ale gravita\u021biei, nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te copile care vegheaz\u0103, imateriale \u0219i \u0219\u0103galnice, asupra trecerii anotimpurilor: \u201eDespre plopi spunea c\u0103 erau ni\u0219te copile cu pletele \/ pline de ciori de la care s-ar fi molipsit tot Ci\u0219migiul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Elena Vulc\u0103nescu mo\u0219tene\u0219te \u00eens\u0103\u0219i con\u0219tiin\u021ba c\u0103 realitatea nu valoreaz\u0103 nimic dac\u0103 nu este, clip\u0103 de clip\u0103, rearanjat\u0103 prin miracolul fic\u021biunii. Pentru poet\u0103, a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 a genera ne\u00eencetat motive de fic\u021biune, a \u00eentre\u021bine o febr\u0103 a imagina\u021biei care transform\u0103 orice col\u021b de natur\u0103 \u00eentr-o scen\u0103 poten\u021bial\u0103. De aici, \u0219i reac\u021bia ei de o dramatic\u0103 perplexitate \u2013 rostit\u0103 cu acel accent de sidera\u021bie teatral\u0103 \u0219i fin ironic\u0103 \u2013 \u00een fa\u021ba unui furt insolit. Evident, nu este vorba despre o subtilizare funciar\u0103, de catastif sau de hotarnic\u0103, a spa\u021biului vegetal, ci despre o confiscare mult mai dureroas\u0103, determinat\u0103 de implacabila rota\u021bie a anotimpurilor. Toamna a cobor\u00e2t peste frunzi\u0219uri cu o asprime egalizatoare, impun\u00e2nd o uniformitate cenu\u0219ie, care aplatizeaz\u0103 relieful. C\u00e2ndva, fiecare floare (rigoarea catifelat\u0103 a bujorilor sau delicate\u021bea aristocratic\u0103 a narciselor) era un declan\u0219ator de ipostaze \u0219i nara\u021biuni interioare. Ceea ce depl\u00e2nge cu adev\u0103rat poeta este faptul c\u0103, odat\u0103 cu estomparea florilor \u00eentr-o mas\u0103 vegetal\u0103 uniform\u0103 \u0219i t\u0103cut\u0103, muza se retrage: \u201eBujorii ard mocnite miresmele temute \/ presimt \u00eenmugurirea plec\u0103rilor de tot\u201d; \u201eNumai salc\u00e2mul cat\u0103 oglinzile din ceruri \/ s\u0103-mi apere n\u0103dejdea suspinului s\u0103rac, \/ mi s-a furat gr\u0103dina \u00een tot at\u00e2tea feluri \/ \u00een c\u00e2te d\u0103ruirea de sine mi-o \u00eempac\u201d (Mi s-a furat gr\u0103dina<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 literatura tr\u0103ie\u0219te, de cele mai multe ori, dintr-o euforie a privirii \u0219i dintr-o neobosit\u0103 disponibilitate a contempl\u0103rii, exist\u0103, \u00een via\u021ba Elenei Vulc\u0103nescu, momente de bruiaj, veritabile crize de mu\u021benie interioar\u0103, a c\u0103ror origine trebuie c\u0103utat\u0103 \u00een geografia imediat\u0103 a citadinului. Una dintre cauzele majore ale acestei reprim\u0103ri a impulsului demiurgic, a acelei dispozi\u021bii spre scriere sau spre transfigurare poetic\u0103 a realului, o constituie chiar panorama stradal\u0103, interceptat\u0103 de pe balcon: \u201eLa ora c\u00e2nd pun coatele pe gard \/ ori ies \u00een fumul acru din balcoane \/ fe\u021bele p\u0103m\u00e2ntii de nem\u00e2nca\u021bi \/ sug\u00e2ndu-\u0219i de suc propriu policarii, \/ femeia iese-n Bulevard \/ din Strada Mare travers\u00e2nd tot Centrul\u201d; \u201efl\u0103m\u00e2nzii stau la coad\u0103 \u00een respect: \/ r\u0103scump\u0103rarea \u00eent\u00e2ii colivii, \/ gregar Eden, nebuni la \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie\u201d (Umbr\u0103 dreapt\u0103<\/em>). V\u0103zut\u0103 din acest unghi, cetatea este un teritoriu al agresivit\u0103\u021bii vizuale \u0219i al derutei cromatice.<\/p>\n\n\n\n

Evident, o asemenea privire aruncat\u0103 asupra pulsului urban ne treze\u0219te imediat ecourile ilustre \u0219i gravitatea romantic\u0103 din Privesc ora\u0219ul furnicar<\/em> de Eminescu, acolo unde aglomera\u021bia de\u021bine dimensiunile unei interoga\u021bii metafizice. Doar c\u0103 registrul \u00een care scrie Elena Vulc\u0103nescu abandoneaz\u0103 tonalitatea elegiac\u0103 sau solemn\u0103, pentru a plonja direct \u00eentr-o proximitate arghezian\u0103 de o anxietate frapant\u0103. Aici, pe asfaltul \u00eencins \u0219i zgomotos al str\u0103zii, agita\u021bia uman\u0103 se dezv\u0103luie \u00een tot bruiajul ei trivial \u0219i sordid. Detaliul citadin refuz\u0103 s\u0103 se lase estetizat; vocabularul str\u0103zii \u2013 cu asperit\u0103\u021bi lexicale \u0219i lic\u0103riri argotice \u2013 urc\u0103 p\u00e2n\u0103 la balcoane ca o poluare a spiritului. \u00cen fa\u021ba acestei rev\u0103rs\u0103ri de \u201emahalagism\u201d monumentalizat, orice tentativ\u0103 de contempla\u021bie risc\u0103 s\u0103 se \u00eenece \u00een larma brut\u0103 a cotidianului. <\/p>\n\n\n\n

\u200bDragostea, la care n\u0103zuie\u0219te poeta, refuz\u0103 conven\u021biile terestre \u0219i comodit\u0103\u021bile sentimentale ale tradi\u021biei. Dac\u0103 poe\u021bii romantici \u2013 acei clasici ai \u00eensingur\u0103rii \u2013 \u00ee\u0219i c\u0103utau lini\u0219tea \u0219i refugiul terapeutic \u00een s\u00e2nul ocrotitor al naturii, l\u0103s\u00e2ndu-se absorbi\u021bi de ritmurile codrilor sau de solitudinea apelor, Elena Vulc\u0103nescu sper\u0103 la o escaladare metafizic\u0103 mult mai radical\u0103. Pentru ea, spa\u021biul sublunar devine insuficient, o zon\u0103 de bruiaj; aspira\u021bia tinde spre o vertiginoas\u0103 \u201emutare \u00een stea\u201d, amintind de zborul oniric al lui Dionis din nuvela eminescian\u0103 S\u0103rmanul Dionis<\/em>, o p\u0103r\u0103sire a realit\u0103\u021bii greoaie \u00een favoarea unui regat astral. \u00cens\u0103 \u2013 \u0219i aici se relev\u0103 rafinamentul paradoxal al universului ei liric \u2013 aceast\u0103 imensitate cosmic\u0103 nu se traduce printr-o abolire a sim\u021burilor sau printr-o ascez\u0103 glacial\u0103. Dimpotriv\u0103, ambi\u021bia sideral\u0103 se comprim\u0103 \u00eentr-un detaliu de o uimitoare intimitate: o reducere esen\u021bializat\u0103 la scara corpului. Autoarea s-ar declara pe deplin \u00eemplinit\u0103 al\u0103turi de cel agreat, chiar dac\u0103 ambii ar fi numai o parte din \u00eentreg: \u201e\u00eempletici\u021bi de cale \/ \u00een stea s\u0103 ne cuprindem dou\u0103 \u0219optite guri. \/ S\u0103 afli cum salc\u00e2mii se d\u0103ruiesc din floare \/ sur\u00e2s de spini mireasa din pragul nelumit \/ de ce desfa\u0219\u0103 fluturi din um\u0103rul boltit \/ \u0219i cine \u00eei ucide dac-au deprins s\u0103 zboare. \/ \u0218i s\u0103-mi spui spre sear\u0103 c\u00e2nd umbra mi-o acoperi \/ cu \u00eengeri \u0219i popas, de unde bat salc\u00e2mii, \/ noi cum mai st\u0103m \u00een inimi \u0219i c\u00e2t ne-a mai r\u0103mas. \/ Iar c\u00e2nd din cumpeni singur, o plut\u0103 de pripas, \/ diluviu \u0219i risip\u0103 ai vrea s\u0103 le mai aperi… \u2013 Iubirile se \u00eeneac\u0103… \/ – sau mor cer\u0219ind st\u0103p\u00e2nii\u201d (S\u0103-mi afli…<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Oric\u00e2t de eteric\u0103, de delicat\u0103 sau de subtil nuan\u021bat\u0103 s-ar ar\u0103ta la prima vedere aceast\u0103 liric\u0103, ea nu se fere\u0219te de contactul cu for\u021bele mari, elementare, ale lumii moderne. Remarc\u0103m, astfel, frapante ecouri din universul lui \u00c9mile Verhaeren \u2013 acel poet al uria\u0219elor ora\u0219e tentaculare, al uzinelor fumeg\u00e2nde \u0219i al ma\u0219inismului. La o lectur\u0103 superficial\u0103, s-ar putea p\u0103rea c\u0103 \u00eentre violen\u021ba frust\u0103 a vizionarului belgian \u0219i filigranul estetic al Elenei Vulc\u0103nescu exist\u0103 o falie insurmontabil\u0103, dar accentele robuste, aproape brutale, preluate din retorica verhaerenian\u0103, nu rateaz\u0103 deloc elegan\u021ba volumului. Violen\u021ba industrial\u0103 sau marile ritmuri mecanice ale epocii sunt transfigurate, topindu-se \u00een aceea\u0219i sensibilitate cuceritoare: \u201eAt\u00e2tea herghelii s-au r\u0103sucit \/ glis\u00e2nd b\u0103los ca melcii pe spinare, \/ din cortul de copite scrijelit \/ mai c\u0103utau pe ceruri Ursa Mare\u201d (Rondel apocaliptic<\/em>); \u201ePe Dealul Bisericanilor \/ stejarii f\u0103tau mierle \u0219i cuci \u00een mitre de urzici \/ Bistri\u021ba-n vale zorn\u0103ia o zgard\u0103 de zarz\u0103ri \/\/ Prim\u0103vara nu mai are timp \/ sc\u0103parea e \u00een oasele verzi ale poetului \/ \u00eenl\u0103crimat de florile m\u0103rului \/ orbit de conformitate\u201d (Avea semnele prim\u0103verii<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Pentru Elena Vulc\u0103nescu, adev\u0103rul strict al faptelor nu constituie niciodat\u0103 o instan\u021b\u0103 ultim\u0103; veracitatea \u00eens\u0103\u0219i cere a fi necontenit corectat\u0103, subminat\u0103 din interior \u0219i repus\u0103 \u00een cauz\u0103 prin energia inepuizabil\u0103 a imagina\u021biei, iar cartea de fa\u021b\u0103 atest\u0103 exemplar aceast\u0103 atitudine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titlul antologiei poetei Elena Vulc\u0103nescu, Jurnal de duh \u0219i oase (Editura Timpul, Ia\u0219i, 2026), sugereaz\u0103 o antinomie existen\u021bial\u0103 fundamental\u0103. Prin al\u0103turarea deliberat polar\u0103 a celor doi termeni, autoarea instituie un spa\u021biu de convergen\u021b\u0103 \u00eentre dou\u0103 registre aparent inconciliabile: materialitatea refractar\u0103 a corpului \u0219i imaterialitatea efluxului spiritual. Pe de o parte, se face aluzie la osatura … Continu\u0103 lectura Arta metamorfozelor<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14130","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14130","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14130"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14130\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14135,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14130\/revisions\/14135"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14130"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14130"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14130"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}