{"id":14147,"date":"2026-11-01T09:06:07","date_gmt":"2026-11-01T09:06:07","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=14147"},"modified":"2026-11-01T09:22:52","modified_gmt":"2026-11-01T09:22:52","slug":"epifania-biograficului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/11\/01\/epifania-biograficului\/","title":{"rendered":"Epifania biograficului"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Antologia Scrieri 1.<\/em> Denecuprinsul<\/em> (Editura Casa C\u0103r\u021bii de \u0218tiin\u021b\u0103, Cluj-Napoca, 2026) de Dan Damaschin reune\u0219te poeme reprezentative, extrase din zece volume semnate de autor \u2014 Intermundii<\/em> (1975), Reculegeri<\/em> (1981), Trandafirul \u0219i clepsidra<\/em> (1985), A cincea esen\u021b\u0103<\/em> (1989), Kaspar Hauser<\/em> (1991), Autosf\u00e2r\u0219itul<\/em> (1995), Cartea \u00eendur\u0103rilor<\/em> (2002), Rug\u0103ciunile Pictorilor<\/em> (2005), Lacrymosa<\/em> (2016) \u0219i Epilog \u00een cer<\/em> (2020). Privit\u0103 \u00een ansamblul ei, panoplia editorial\u0103 ofer\u0103 m\u0103rturia elocvent\u0103 a unei activit\u0103\u021bi lirice \u00eentinse pe mai bine de cinci decenii.<\/p>\n\n\n\n

\u200b            \u00cen filosofia antic\u0103 (\u00een special la Epicur \u0219i la poetul-filosof latin Lucre\u021biu, \u00een celebra De rerum natura<\/em>), intermundiile reprezentau spa\u021biile vaste, lini\u0219tite \u0219i eterne, situate \u201e\u00eentre lumi\u201d sau \u00eentre universuri. Potrivit vechilor epicurei, zeii s\u0103l\u0103\u0219luiau exact \u00een aceste domenii de t\u0103cere absolut\u0103 \u0219i de armonie imuabil\u0103, separa\u021bi de tumultul, haosul \u0219i efemeritatea lumilor materiale. Prin extensie, termenul a ajuns s\u0103 desemneze un spa\u021biu de trecere, un refugiu intangibil, dincolo de agita\u021bia cotidian\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Intermundiile lui Dan Damaschin sunt t\u0103r\u00e2murile invizibile \u00een care poetul se retrage pentru a medita asupra marilor teme ale cunoa\u0219terii: timpul, eternitatea, efemerul \u0219i sacrul. C\u0103utarea acestui spa\u021biu de suspensie, destinat \u00een esen\u021b\u0103 contempla\u021biei, nu se \u00eentemeiaz\u0103 \u00eens\u0103 pe o simpl\u0103 retragere bucolic\u0103. Dimpotriv\u0103, ea e inspirat\u0103 de experien\u021ba-limit\u0103 pe care o pune \u00een scen\u0103 Eminescu \u00een nuvela S\u0103rmanul Dionis<\/em>. Intermundiile se revel\u0103 ca locuri ale evaziunii metafizice, \u00een care suspendarea temporalit\u0103\u021bii obi\u0219nuite deschide perspectiva altei ordini a existen\u021bei. Nu este vorba at\u00e2t despre fuga din lume, c\u00e2t mai ales despre \u00eencercarea de a-i str\u0103bate v\u0103lurile succesive, pentru a descoperi, dincolo de aparen\u021ba ei, acea dimensiune originar\u0103 \u00een care timpul, eternitatea \u0219i con\u0219tiin\u021ba redevin comunicante. \u00cen aceast\u0103 optic\u0103, poetul \u00ee\u0219i asum\u0103, cu o subtil\u0103 luciditate ludic\u0103, ipostaze spectaculoase ale dedubl\u0103rii \u0219i ale vulnerabilit\u0103\u021bii ontologice. \u00centr-una dintre cele mai expresive proiec\u021bii, \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 reac\u021biile teribile ale celor c\u0103rora li s-ar servi el \u00eensu\u0219i drept o delicates\u0103 exotic\u0103. De pild\u0103, dac\u0103 s-ar dizolva \u00een v\u0103zduh, el s-ar l\u0103sa numaidec\u00e2t aspirat de n\u0103rile uria\u0219e ale unui animal fantastic; \u00een aceast\u0103 alveol\u0103 titanic\u0103 a miticului, o simpl\u0103 \u0219oapt\u0103 a fiin\u021bei se va transfigura ireversibil \u00een sunetul pur \u0219i elegiac al unui nai: \u201eLaud \u00een\u021belepciunea unui animal fantastic \/ Dac\u0103 a\u0219 fi v\u0103zduh s\u0103 m\u0103 inspire \/ N\u0103rile lui s\u0103-mi t\u0103lm\u0103ceasc\u0103 \u0219oapta \/ Asemeni unui nai sub\u021bire\u201d (S\u0103rmanul Dionis<\/em>).   <\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 volumul de debut, Intermundii<\/em>, stabilea cadrul metafizic, cel de-al doilea volum, Reculegeri<\/em> (ap\u0103rut la o distan\u021b\u0103 de \u0219ase ani), marcheaz\u0103 o muta\u021bie de ton \u0219i de accent: gravitatea reflexiv\u0103 se amplific\u0103 acum printr-o ironie fin\u0103 \u0219i printr-o asumare histrionic\u0103 a eului. Dan Damaschin face elogiul z\u0103d\u0103rniciei, cu o luciditate care refuz\u0103 patosul de parad\u0103. \u00centr-o imagine de o frapant\u0103 modernitate vizionar\u0103, el ajunge s\u0103-l vad\u0103 aievea pe Narcis: \u201eDe at\u00e2tea s\u0103ge\u021bi \u00een preajm\u0103 se \u00eenmiresmeaz\u0103 \/ R\u0103sufletul celui ve\u0219nic asediat \/ Cuiburi coboar\u0103 pe ramuri de neant, v\u00e2rtejuri \/ Cu ou\u0103 \u00een care trupul p\u0103s\u0103rilor s a \u00eengropat \/ Cum propriul nume l-ai \u00eenv\u0103\u021ba, deprinzi \/ Num\u0103r\u0103toarea cereasc\u0103 \u00eentre menhiri \/ \u00centr-o urzire de nedestr\u0103mat de seve, \u00een vitralii, \/ Palma s\u00e2ngelui culege trandafiri\u201d (Narcis oglindindu-se \u00een Styx<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Ancorarea marilor simboluri \u00een experien\u021ba tr\u0103it\u0103 devine mai pronun\u021bat\u0103 \u00een Trandafirul \u0219i clepsidra<\/em>, volum \u00een care poezia se na\u0219te din fream\u0103tul vie\u021bii concrete. Aici, cele dou\u0103 embleme majore \u2014 floarea, a c\u0103rei frumuse\u021be st\u0103 sub semnul efemerului, \u0219i clepsidra, ca m\u0103sur\u0103 a timpului \u2014 ar fi riscat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 simple recuzite decorative, expresii ale unui lirism livresc \u0219i exterior, dac\u0103 nu ar fi intrat \u00eentr-o coliziune productiv\u0103 cu \u00eensu\u0219i poetul, care trece metafora prin proba biograficului.<\/p>\n\n\n\n

\u200bPrivind retrospectiv prin prisma unei hermeneutici a devenirii, constat\u0103m c\u0103 frecventarea acelei imensit\u0103\u021bi temporale pe care o numim generic \u201eeon\u201d \u2014 nu i-a fost deloc nefavorabil\u0103 poetului. Dimpotriv\u0103, ori de c\u00e2te ori acesta s-a l\u0103sat sedus de proximitatea absolutului, a avut de recuperat un net beneficiu de con\u0219tiin\u021b\u0103. Acest c\u00e2\u0219tig nu \u021bine neap\u0103rat de teritoriul fragil al iluziei sau de efemeridele extaze lirice. \u00centr-un gest de revizuire lucid\u0103, el a cobor\u00e2t din turnul de filde\u0219 al specula\u021biilor pure, pentru a \u00een\u021belege cum anume sunt a\u0219ezate temeliile realit\u0103\u021bii. Cu alte cuvinte \u2014 \u00een virtutea acestei muta\u021bii, de la visare la o sobrietate aproape prozaic\u0103 \u2014, s-a dovedit a fi, \u00een cele din urm\u0103, mult mai pragmatic: \u201eCu greimea spumei se m\u0103soar\u0103 speran\u021ba scufund\u0103torului \/ Ce \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u00e2ndu-se \u021bine s\u0103 aduc\u0103 \u00een palma \/ clipei \/ Nestematele unui timp pe veci irosit. \/\/ Nu e \u00een stare nimeni a t\u0103g\u0103dui favoarea \/ acordat\u0103 mie \/ Odinioar\u0103 de T\u0103ria \u00eens\u0103\u0219i, \/ \u00een timpul despre care nu \u021bineam s\u0103 aflu nimic \/ Cum la r\u00e2ndu-mi nici eu nu intram \u00een socotelile \/ sale, \/ P\u0103rta\u0219 la jocul nesf\u00e2r\u0219it al eonului \/ Cu neputin\u021b\u0103 de uitat \u00eemi ap\u0103reau \/ R\u00e2nduielile bine\u0219tiute\u201d (Fruntariile inocen\u021bei<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Pentru Dan Damaschin, asumarea m\u0103\u0219tilor mitologice \u00een volumul A cincea esen\u021b\u0103<\/em> reprezint\u0103 o modalitate de autoscopie. Dedublat \u00een figura emblematic\u0103 a b\u0103rbierului regelui Midas \u2014 cel condamnat de povara teribilului secret s\u0103-\u0219i sape groapa \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i s\u0103 \u0219opteasc\u0103 adev\u0103rul trestiei \u2014, poetul se vede purt\u0103torul de cuv\u00e2nt al unei \u00eentregi stirpe: cea a confra\u021bilor lui care nu au putut \u021bine niciodat\u0103 vreun secret. Aceast\u0103 m\u0103rturisire programatic\u0103, enun\u021bat\u0103 cu o cuceritoare sinceritate \u00eenc\u0103 de la debutul poemului, \u00ee\u0219i dezv\u0103luie resorturile intime \u00een chiar textura confesiunii. Imposibilitatea p\u0103str\u0103rii t\u0103cerii nu deriv\u0103 dintr-o facil\u0103 locvacitate. Adev\u0103ratul motiv e c\u0103 poetul a fost \u00eempov\u0103rat cu o tain\u0103 care i-a dep\u0103\u0219it puterea st\u0103p\u00e2nirii de sine; \u00een plus, secretul deconspirat, care nu era un bun personal pe care s\u0103-l fi putut gestiona, era, de fapt, o energie devoratoare, o materie incandescent\u0103 care reclama imperios s\u0103 fie liberat\u0103 prin cuv\u00e2nt. \u00cen fa\u021ba lui Hades, la trecerea hotarului dintre lumi, el nu se va teme de judecata zeului infernal, \u00eentruc\u00e2t beneficiaz\u0103 de iertarea pe care i-o acord\u0103 poemele nescrise. R\u0103sturnarea de perspectiv\u0103 este revelatoare. Poemele nescrise \u2014 poten\u021bialit\u0103\u021bi abandonate \u2014 alc\u0103tuiesc adev\u0103ratul lui tribunal interior, instan\u021ba suprem\u0103 \u00een fa\u021ba c\u0103reia con\u0219tiin\u021ba poetic\u0103 \u00ee\u0219i caut\u0103 absolu\u021biunea: \u201eS-ar cuveni, poate, s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 Revela\u021bia \/ doar cei ajun\u0219i pe pragul orbirii \/ Ori cei care pentru totdeauna amu\u021besc. \/ Fac parte dintre cei care n-au putut p\u0103stra \/ p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t leg\u0103m\u00e2ntul t\u0103cerii \/ \u0218i singura iertare la care pot spera \u00eenaintea \/ lui Hades \/ E din partea poemelor ce nu le-am scris\u201d (B\u0103rbierul regelui Midas<\/em>). Versurile efectiv scrise se transform\u0103 \u00eentr-o veritabil\u0103 trompet\u0103 a secretelor, amplific\u00e2nd ecoul tainelor esen\u021biale \u0219i proiect\u00e2ndu-le \u00een spa\u021biul public. Odat\u0103 convertite \u00een carte, m\u0103rturisirile \u00ee\u0219i \u00eemplinesc destinul sub privirea cititorilor, devenind bun comun \u0219i m\u0103rturie a unei existen\u021be consumate \u00een slujba necondi\u021bionat\u0103 a poeziei.<\/p>\n\n\n\n

Misterul lui Kaspar Hauser a devenit un subiect fascinant pentru literatur\u0103, filosofie, psihologie \u0219i cinematografie (inclusiv celebrul film al lui Werner Herzog din 1974, \u201eJocul cu focul \/ Enigma lui Kaspar Hauser\u201d). Cazul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te o rezonant\u0103 transfigurare \u00een lirica lui Dan Damaschin, care \u00eei dedic\u0103 un \u00eentreg volum omonim. \u200bPe de o parte, poemele reconstituie vertijul l\u0103untric al t\u00e2n\u0103rului ap\u0103rut, ca o prezen\u021b\u0103 stranie \u0219i desprins\u0103 de lume, pe str\u0103zile din N\u00fcrnberg: \u201efructele m\u00e2niei tale se p\u00e2rguiesc lent ca poamele \/ \u00eentr-un \u021binut alpin \/ nicic\u00e2nd nu-i prea t\u00e2rziu \u00eens\u0103 pentru cel \u00een\u021belept \/ s\u0103-\u0219i ias\u0103 din min\u021bi \/ nici pentru uzul ra\u021biunii s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 \/ matca, albia fireasc\u0103 \/ dreapta m\u0103sur\u0103, legiuita cuviin\u021b\u0103 pot fi \/ lep\u0103date oric\u00e2nd ca scule netrebnice \/ mla\u0219tinile pierzaniei lic\u0103resc mai seduc\u0103tor \/ dec\u00e2t argintul str\u0103vechi al cump\u0103t\u0103rii \/ iat\u0103 cu o clip\u0103 \u00eenainte de r\u0103suflarea-i de pe \/ urm\u0103 \/ cel p\u00e2n\u0103 atunci \u00eentru totul supus voin\u021bei zeilor e \/ numai dezacord \u0219i \u00eempotrivire\u201d (Kaspar Hauser<\/em>). Pe de alt\u0103 parte, este surprins, \u00een oglind\u0103, unghiul de inciden\u021b\u0103 al martorilor oculari: perplexitatea, fascina\u021bia \u0219i tulburarea celor care l-au \u00eent\u00e2lnit \u0219i au citit, nu f\u0103r\u0103 ne\u00eencredere, con\u021binutul celor dou\u0103 scrisori misterioase purtate asupra lui. <\/p>\n\n\n\n

Decizia extrem\u0103 a unui auto-sf\u00e2r\u0219it \u2014 conceput\u0103 adesea ca un epilog deliberat, cu o puternic\u0103 miz\u0103 \u0219ocant\u0103 \u0219i spectacular-dramatic\u0103 \u2014 vine dintr-o criz\u0103 a fundamentelor. Ceea ce \u00eel \u00eempinge pe poet spre aceast\u0103 frontier\u0103 ultim\u0103 este, \u00een fond, con\u0219tiin\u021ba acut\u0103 a lipsei oric\u0103rui adev\u0103r absolut (\u201eeu nu posed nici un adev\u0103r nu de\u021bin nici o \/ certitudine\u201d); e vorba despre o motiva\u021bie prin excelen\u021b\u0103 abstract\u0103, pur intelectual\u0103, care instituie o falie ireversibil\u0103 \u00een raportarea lui la lume. Din acest punct de cotitur\u0103, atitudinea lui existen\u021bial\u0103 se schimb\u0103 radical. El \u00eencepe s\u0103 scruteze realitatea cotidian\u0103 \u0219i detaliile cele mai m\u0103runte cu o aten\u021bie hiperestezic\u0103, precum s-ar afla \u00een fa\u021ba propriei stingeri. Se instaleaz\u0103 o resemnare activ\u0103, un asentiment senin \u0219i interiorizat la orice ini\u021biativ\u0103 exterioar\u0103 care are drept cap\u0103t firesc propria lui nimicire: \u201e\u00eencuviin\u021bez orice ini\u021biativ\u0103 ce ar avea ca rezultat \/ propria-mi nimicire\u201d (Autosf\u00e2r\u0219itul<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Cartea \u00eendur\u0103rilor<\/em>, Dan Damaschin porne\u0219te \u00eentr-un periplu spre morm\u00e2ntul lui H\u00f6lderlin. \u00cens\u0103 o asemenea c\u0103l\u0103torie spre o astfel de efigie tutelar\u0103 nu este una gratuit\u0103; pentru a fi \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 o duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it, poetul trebuie s\u0103 parcurg\u0103 un riguros itinerar de ini\u021biere \u0219i proba\u021biune spiritual\u0103. El face o m\u0103rturisire care las\u0103 s\u0103 se ghiceasc\u0103, prin nuan\u021be subtile, un traseu subteran c\u0103tre lumea de apoi, o trecere de dincolo de hotare. Apare motivul vame\u0219ului sau al t\u00e2nguirii ritualice \u2013 figuri ale judec\u0103\u021bii l\u0103untrice \u0219i ale desp\u0103r\u021birii de v\u0103mile v\u0103zduhului sau ale propriei con\u0219tiin\u021be. \u00censu\u0219i titlul volumului e o cheie de lectur\u0103 revelatoare: el sugereaz\u0103 un \u00eendreptar de m\u00e2ntuire, pagini terapeutice, menite s\u0103 ofere alinare \u0219i salvare unei fiin\u021be sf\u00e2\u0219iate \u00eentre interoga\u021bia metafizic\u0103 \u0219i iminen\u021ba stingerii. <\/p>\n\n\n\n

Tematic \u0219i eclezial, volumul Rug\u0103ciunile Pictorilor<\/em> aduce \u00een prim-plan opere sacrale semnate de mari mae\u0219tri, de la Paul Gauguin, creatorul emblematicului Christul galben<\/em>, p\u00e2n\u0103 la Hans Burgkmair \u0219i al s\u0103u Sf\u00e2ntul Ioan la Patmos<\/em>. Direc\u021bia deschis\u0103 aici se prelunge\u0219te firesc \u00een Lacrymosa<\/em>, o carte al c\u0103rei titlu trimite subtil la filonul nihilist al lui Emil Cioran \u2014 evocat, de altfel, \u00een una dintre poezii, intitulate Trei defini\u021bii pentru E. M. Cioran<\/em>: \u201e1. Cioran este un teomah, adic\u0103 \/ un lupt\u0103tor \u00eempotriva lui Dumnezeu; \/ el este un Saul din Tars, \/ c\u0103ruia nu i-a fost dat \/ s\u0103 ajung\u0103, nicic\u00e2nd, \/ pe drumul Damascului. \/\/ 2. Cioran este acea slug\u0103 \/ a arhiereului, \/ care L-a p\u0103lmuit pe Iisus \/ \u0219i c\u0103ruia Fiul Omului i-a r\u0103spuns\u201d; \u201eS-a spus despre Cioran \/ c\u0103 ar fi un Iov modern: \/ Fals!\u201d.   <\/p>\n\n\n\n

Ap\u0103rut \u00een 2020 \u2014 sub ecoul tulbur\u0103tor al teribilei pandemii de Covid-19 \u2014, volumul Epilog \u00een cer<\/em> reune\u0219te marile teme ale c\u0103r\u021bilor anterioare.<\/p>\n\n\n\n

Antologia lui Dan Damaschin se a\u0219az\u0103 sub semnul unui hermetism viu, asum\u00e2ndu-\u0219i filia\u021bia barbian\u0103 \u00eentr-o formul\u0103 original\u0103, perfect racordat\u0103 la exigen\u021bele \u0219i sensibilitatea liricii de ast\u0103zi. <\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Antologia Scrieri 1. Denecuprinsul (Editura Casa C\u0103r\u021bii de \u0218tiin\u021b\u0103, Cluj-Napoca, 2026) de Dan Damaschin reune\u0219te poeme reprezentative, extrase din zece volume semnate de autor \u2014 Intermundii (1975), Reculegeri (1981), Trandafirul \u0219i clepsidra (1985), A cincea esen\u021b\u0103 (1989), Kaspar Hauser (1991), Autosf\u00e2r\u0219itul (1995), Cartea \u00eendur\u0103rilor (2002), Rug\u0103ciunile Pictorilor (2005), Lacrymosa (2016) \u0219i Epilog \u00een cer (2020). … Continu\u0103 lectura Epifania biograficului<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14147"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14147\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14151,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14147\/revisions\/14151"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}