{"id":14183,"date":"2026-11-08T07:45:24","date_gmt":"2026-11-08T07:45:24","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=14183"},"modified":"2026-11-08T08:19:37","modified_gmt":"2026-11-08T08:19:37","slug":"interiorul-ca-heterotopie-si-vitalismul-paroxistic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/11\/08\/interiorul-ca-heterotopie-si-vitalismul-paroxistic\/","title":{"rendered":"Interiorul ca heterotopie \u0219i vitalismul paroxistic"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"721\" height=\"608\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/11\/1794125929765.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14189\" srcset=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/11\/1794125929765.jpg 721w, https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2026\/11\/1794125929765-300x253.jpg 300w\" sizes=\"auto, (max-width: 721px) 100vw, 721px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Sub titlul eufonic \u0219i melancolic <em>Z\u0103pad\u0103 murind\u0103<\/em> (Editura Mirton, Timi\u0219oara, 2025), apare&nbsp; cea mai recent\u0103 carte de liric\u0103, semnat\u0103 de Cri\u0219u Dasc\u0103lu, structurat\u0103 \u00een cinci sec\u021biuni distincte, care sunt tot at\u00e2tea ipostaze \u0219i unghiuri de inciden\u021b\u0103 hermeneutic\u0103 asupra toposului hibernal: <em>Dincolo de fereastr\u0103<\/em>, <em>Ora\u0219ul de h\u00e2rtie<\/em>, <em>Chenarele ce\u021bii<\/em>, <em>Pas\u0103rea de umbr\u0103<\/em> \u0219i <em>Visul lui Hermes<\/em>. Sintagma omonim\u0103 este o marc\u0103 a ambiguit\u0103\u021bii semantice, ale c\u0103rei straturi denotative \u0219i conotative par s\u0103 se replieze sub propria greutate, reminiscen\u021b\u0103 a consisten\u021bei efemere a materiei <em>nivalis<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Poetul survoleaz\u0103, prin transparen\u021ba geamului, o lume exterioar\u0103 mult mai dinamic\u0103 \u0219i exuberant\u0103. Poemul inaugural \u00ee\u0219i asum\u0103 o valen\u021b\u0103 autoreferen\u021bial\u0103, ilustrat\u0103 de un discurs confesiv, subordonat tiparelor prozodice ale lirismului popular: \u201ePrivitorul pe fereastr\u0103 \/ e ca floarea f\u0103r\u0103 glastr\u0103, \/ e ca glastra f\u0103r\u0103 floare \/ e ca ziua f\u0103r\u0103 soare \/ e o var\u0103, poate nu e \/ e o iarb\u0103 f\u0103r\u0103 cruce \/ drumul ce niciunde duce!\u201d (<em>Cel de la fereastr\u0103<\/em>). Ecartul dintre plenitudine \u0219i starea de spirit refractar\u0103 vis\u0103rii se m\u0103soar\u0103 prin intermediul unor metafore delicate; raportul dintre mu\u0219cat\u0103 \u0219i absen\u021ba glastrei devine emblema unei logici r\u0103sturnate, a unui topos mai pu\u021bin frecventat de c\u0103tre poe\u021bi \u00een general. Asemenea vasului vidat de prezen\u021ba floral\u0103, vas care \u00ee\u0219i suspend\u0103 propria vizibilitate, eul se resimte exilat din sfera efervescen\u021bei spirituale \u0219i depopulat de marile bucurii ale existen\u021bei. Vorbim despre o absen\u021b\u0103 radical\u0103, similar\u0103 unei zile private de soare, un timp care, pierz\u00e2ndu-\u0219i sursa matricial\u0103 a luminii, \u00ee\u0219i anuleaz\u0103 prezen\u021ba.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u200b&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; \u00cen poezia intitulat\u0103 simplu, cu o rezonan\u021b\u0103 aproape programatic\u0103, <em>A\u0219tept\u00e2nd<\/em>, Cri\u0219u Dasc\u0103lu orchestreaz\u0103 o medita\u021bie grefat\u0103 pe o subtil\u0103 tent\u0103 narativ\u0103. El sondeaz\u0103 resorturile intime ale st\u0103rii de a\u0219teptare, precum \u0219i muta\u021biile existen\u021biale care se declan\u0219eaz\u0103 \u00een momentul \u00een care decide s\u0103 se lase \u00een voia acesteia. Motivul refugiului \u2014 o veritabil\u0103 sfor\u021bare de a se retrage din calea unei z\u0103pezi surprinse \u00een agonia topirii \u2014 atest\u0103 o miz\u0103 mult mai profund\u0103: angoasa auto-destr\u0103m\u0103rii, teama de o dispari\u021bie t\u0103cut\u0103, insidioas\u0103. Pentru a eluda acest naufragiu l\u0103untric, calea cea mai potrivit\u0103 se dovede\u0219te a fi \u00eentoarcerea spre propriul interior. Aici, poetul identific\u0103 un spa\u021biu tutelar, dar paradoxal: o sal\u0103 \u00een care armurile \u0219i-au pierdut rostul defensiv, pentru c\u0103 nu mai au de cine sau de ce s\u0103-l apere. Totu\u0219i, privirea \u00eei redeschide accesul c\u0103tre exterior \u0219i restabile\u0219te leg\u0103tura cu strada, dominat\u0103 acum de un stol de p\u0103s\u0103ri. Acestea par antrenate \u00eentr-un efort mnemonic sortit e\u0219ecului, un demers care le este, \u00een esen\u021b\u0103, str\u0103in \u0219i care apar\u021bine, mai cur\u00e2nd, ora\u0219ului \u00eensu\u0219i. Acesta \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i recompun\u0103 fragmentele de memorie prin intermediul p\u0103s\u0103rilor, convertite simbolic \u00een litere. Efortul de reconstituire a trecutului are loc \u00eens\u0103 \u00eentr-un peisaj acaparat de prezen\u021ba degradant\u0103 a z\u0103pezii murdare: \u201eA\u0219tept\u00e2nd, \/ Privesc pe fereastr\u0103 \/ \u0218i v\u0103d cum moare z\u0103pada \/ Sub zborul haotic al negrelor p\u0103s\u0103ri \u2013 \/ Proletarii gunoaielor \u2013 \/ Un nor de litere posace cu care ora\u0219ul \/ \u00cencearc\u0103 zadarnic s\u0103-\u0219i scrie memoriile. \/ A\u0219tept\u00e2nd, \/ Privesc cum moare z\u0103pada \/ Tot mai umilit\u0103 de negrele ro\u021bi \/ Recucerindu-\u0219i asfaltul. \/ Nimic nu e mai murdar \/ Ca z\u0103pada murdar\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dac\u0103 \u00een prima instan\u021b\u0103, asistam la o mi\u0219care de repliere defensiv\u0103, la c\u0103utarea unui ad\u0103post interior \u00een fa\u021ba agresiunii elementare (aceea a z\u0103pezii muribunde), \u00een <em>Ora\u0219ul de h\u00e2rtie<\/em> suntem martori la o spectaculoas\u0103 inversare a vectorului existen\u021bial. Atitudinea nu mai este una de izolare, de precau\u021bie sau de refugiu din calea factorilor periclitan\u021bi. Poetul renun\u021b\u0103 la orice viziune solitar\u0103; el nu se mai ascunde, nu mai caut\u0103 o ie\u0219ire providen\u021bial\u0103 din labirintul urban \u0219i nici nu mai inventeaz\u0103 bastioane de protec\u021bie l\u0103untric\u0103. Se produce o fuziune de ad\u00e2ncime \u00eentre con\u0219tiin\u021ba poetic\u0103 \u0219i organismul colectiv al urbei, se tr\u0103ie\u0219te dimpreun\u0103 cu ora\u0219ul, \u00eentr-o comuniune aproape fiziologic\u0103, respir\u00e2nd ritmurile, convulsiile \u0219i pulsiunile acestuia: \u201eAzi a venit salvarea \/ Ca o pas\u0103re alb\u0103 \/ Azi a venit salvarea \/ \u0218i s-a oprit \/ Nu a cobor\u00e2t nimeni \/ Nimeni nu s-a urcat \/ Azi a trecut pe aici salvarea \/ Ce bine este c\u0103 mai e ceva de salvat\u201d (<em>Azi a venit cineva<\/em>).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00centr-o atmosfer\u0103 apropiat\u0103 prozei fantastice caragialiene, ilustrat\u0103 de <em>La hanul lui M\u00e2njoal\u0103<\/em>, Cri\u0219u Dasc\u0103lu recurge la un imaginar simbolic \u00een care anumite elemente, consacrate de tradi\u021bia popular\u0103 prin virtu\u021bile lor apotropaice, devin mijloace de contracarare a for\u021belor malefice ale vr\u0103jitoriei. \u00centre acestea, coco\u0219ul ocup\u0103 un loc privilegiat, prezen\u021ba lui fiind asociat\u0103 cu puterea de a risipi \u00eentunericul \u0219i de a \u021bine la distan\u021b\u0103 manifest\u0103rile demonice. \u00cen reprezentarea poetic\u0103, pas\u0103rea pare s\u0103-\u0219i moduleze apari\u021bia \u0219i rostirea, \u00ee\u0219i schimb\u0103 penajul etc., \u00eentr-o succesiune de ipostaze care \u00eei confer\u0103 o dimensiune simbolic\u0103 aparte. Alc\u0103tuirea poemului, prin aceast\u0103 desf\u0103\u0219urare \u00een trepte, evoc\u0103, totodat\u0103, sculptura <em>Coco\u0219ul<\/em> a lui Constantin Br\u00e2ncu\u0219i, unde forma se construie\u0219te printr-o ascensiune ritmic\u0103, dinamic\u0103. Aceea\u0219i articulare gradual\u0103 poate fi recunoscut\u0103 \u0219i \u00een poezia lui Cri\u0219u Dasc\u0103lu, unde imaginea coco\u0219ului se configureaz\u0103 progresiv, prin acumul\u0103ri succesive de sens \u0219i expresivitate: \u201e\u00cen ora\u0219 \/ Se aude c\u00e2nt\u00e2nd \/ Un coco\u0219 \/ \u00cen ora\u0219 se aude c\u00e2nt\u00e2nd \/ Un coco\u0219 alb \/ Cu creasta ro\u0219ie \/ \u00cen ora\u0219 \/ Se aude c\u00e2nt\u00e2nd \/ Un coco\u0219 ro\u0219u cu ciocul \/ Galben \/ \u00cen ora\u0219 se aude \/ C\u00e2nt\u00e2nd \/ Un coco\u0219 \/ Galben \/ Cu ciocul ro\u0219u \/ \u00cen ora\u0219 c\u00e2nt\u0103 \/ Un coco\u0219 \/ \u0218i nimeni nu \u00eel aude\u201d (<em>Coco\u0219ul<\/em>).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Suprafa\u021ba ora\u0219ului devine o imens\u0103 pagin\u0103 alb\u0103 pe care existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i se scrie de zor. Totul particip\u0103 la aceast\u0103 grafie a cotidianului: locuitorii, trec\u0103torii anonimi, dar \u0219i to\u021bi cei care se nimeresc a fi prin\u0219i, absorbi\u021bi \u00een c\u00e2mpul gravita\u021bional al mediului urban.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Titlul celei de-a treia p\u0103r\u021bi \u2014 revelator intitulat\u0103 <em>Chenarele ce\u021bii<\/em> \u2014 propune un paradox fascinant: cea\u021ba, un element fluid, amorf, fugar prin excelen\u021b\u0103, este constr\u00e2ns\u0103 \u00een chenare, devine un cadru care delimiteaz\u0103 \u0219i pune \u00een relief fiecare asperitate a peisajului urban.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cens\u0103 consecin\u021ba fundamental\u0103, cea care plaseaz\u0103 aceast\u0103 liric\u0103 \u00een proximitatea universului bacovian, const\u0103 \u00een puterea absolut\u0103, cople\u0219itoare a ce\u021bii de a absorbi realitatea. Aici are loc marea muta\u021bie de accent. Cea\u021ba cuprinde \u0219i estompeaz\u0103 totul ca o gum\u0103 de \u0219ters. Este o geometrie a neantiz\u0103rii, o dizolvare lent\u0103 \u00een care ora\u0219ul de h\u00e2rtie, alt\u0103dat\u0103 at\u00e2t de dinamic \u0219i plin de scriptura vie\u021bii, sufer\u0103 un recul catastrofal: \u201eSpre diminea\u021b\u0103 a venit cea\u021ba \/ A venit cea\u021ba dinspre \/ Gr\u0103dinile tot mai ne\u00eenc\u0103p\u0103toare \/ \u0218i casele au \u00eenceput s\u0103 intre \u00een cea\u021b\u0103 \/ Una c\u00e2te una \/ \u0218i copacii prim\u0103riei alunec\u0103 \/ \u00cen cea\u021b\u0103 \/ Doar la b\u0103tr\u00e2nii de peste drum \/ Mai p\u00e2lp\u00e2ie candela \/ \u0218i la vecinii de-al\u0103turi se-aude \/ Mugetul alarmei, \/ La vecinii care se privesc \/ Parc\u0103 pentru prima dat\u0103\u201d (<em>Cea\u021ba<\/em>). Senza\u021bia de claustrare, descompunerea materiei, culorile \u0219terse \u0219i impresia de cadru funerar trimit la angoasa bacovian\u0103: \u201eE toamn\u0103 iar \/ \u0218i frunzele acoper\u0103 p\u0103m\u00e2ntul \/ E toamn\u0103 iar \/ \u0219i noi suntem mai palizi \/ Mai privi\u021bi cu acest geam \/ Prin care nu se mai uit\u0103 nimeni \/ E toamn\u0103 iar \/ \u0218i copacii se uit\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt \/ F\u0103r\u0103 de ploaie, f\u0103r\u0103 de v\u00e2nt \/ E toamn\u0103 iar \/ \u0218i tu stai la un geam \/ Prin care v\u0103d \/ Frunzi\u0219ul galben\u201d (<em>Rapsodie \u00een galben<\/em>). Poetul se g\u0103se\u0219te suspendat \u00eentr-un alb t\u0103cut \u0219i ap\u0103s\u0103tor, o pagin\u0103 \u00een care \u00eens\u0103\u0219i istoria ora\u0219ului a fost radiat\u0103.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Partea a patra \u2014 denumit\u0103 <em>Pas\u0103rea de umbr\u0103<\/em> \u2014 deschide o poart\u0103 spre un univers mitologic. \u200bIntrarea \u00een acest registru aduce \u00een prim-plan o faun\u0103 domestic\u0103, al\u0103turi de care vegetalul deprinde o autonomie cople\u0219itoare. Nu mai vorbim despre un ora\u0219 exterior, \u00eentruc\u00e2t natura domestic\u0103 \u0219i cea s\u0103lbatic\u0103 se \u00eentrep\u0103trund, cre\u00e2nd un ecosistem al medita\u021biei. Vegetalul asimileaz\u0103 st\u0103rile suflete\u0219ti: plantele respir\u0103 odat\u0103 cu poetul, iar gr\u0103dinile sau col\u021burile de natur\u0103 ascunse devin sanctuare ale memoriei vegetale. Omul se integreaz\u0103 \u00eentr-un lan\u021b al vie\u021bii \u00een care grani\u021bele dintre regnuri se estompeaz\u0103: \u201ePe strada noastr\u0103 \/ Trec ma\u0219ini somnambule \/ Adulmec\u00e2ndu-ne delicat \/ Pe strada noastr\u0103 \/ A trecut un om \/ \u00centr-o zi \/ \u0218i jaluzelele-au clipit \/ \u00cen ferestre \/ Pe strada noastr\u0103 \/ Umbra trec\u0103torului \/ R\u0103m\u00e2ne \/ \u00cen memoria asfaltului\u201d (<em>Umbra<\/em>).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Ultima sec\u021biune, intitulat\u0103 eponim <em>Hermes<\/em>, este sub semnul unei mitologii t\u0103inuite \u0219i al unei revela\u021bii soteriologice. Hermes \u2014 arhetipul hermeneutului \u0219i al zeului secretelor \u2014 este instan\u021ba care vegheaz\u0103 asupra unei ultime metamorfoze. Dac\u0103 \u00een sectoarele precedente, asistaser\u0103m la o succesiune de crize \u2014 de la fuga din calea z\u0103pezii muribunde, trec\u00e2nd prin vitalismul febril al <em>Ora\u0219ului de h\u00e2rtie<\/em> \u0219i prin angoasa de sorginte bacovian\u0103 din <em>Chenarele ce\u021bii<\/em>, p\u00e2n\u0103 la simbioza teluric\u0103 din <em>Pas\u0103rea de umbr\u0103<\/em> \u2014, figura lui Hermes vine s\u0103 ordoneze haosul. Hermes nutre\u0219te aspira\u021bia ca totul s\u0103 redevin\u0103 cum a fost, presat de o form\u0103 de nostalgie a originii (<em>nostalgia originis<\/em>): \u201eD\u0103-mi m\u00e2na \/ S\u0103-\u021bi citesc \u00een palma dreapt\u0103 \/ Tu vrei s\u0103 \u0219tii cum va fi ziua de m\u00e2ine \/ Iar eu pot s\u0103-\u021bi spun cum va fi cel\u0103lalt veac \/ Tu vrei s\u0103 \u0219tii dac\u0103 putem ie\u0219i \u00een parc \/ Iar eu pot s\u0103-\u021bi dest\u0103inui doar \/ C\u00e2t de departe va fi luna \u00een v\u00e2rsta viitoare \/ Tu vrei s\u0103 \u0219tii c\u00e2t de mult te iubesc \/ Iar eu pot doar s\u0103 prelungesc r\u0103spunsul \/ P\u00e2n\u0103 dincolo \/ D\u0103-mi m\u00e2na \/ \u00centinde-mi m\u00e2na\u201d (<em>Sclip\u0103t<\/em>). Ora\u0219ul \u2014 viciat odinioar\u0103 de z\u0103pada murdar\u0103, \u0219ters de gum\u0103 sau redus la o simpl\u0103 pagin\u0103 de h\u00e2rtie \u2014 este chemat s\u0103-\u0219i recapete fizionomia, imaginea primordial\u0103 \u0219i neatins\u0103 de entropie. Este o utopie a recuper\u0103rii timpului pierdut, o restaurare a formelor \u00een matca lor dint\u00e2i, unde hido\u0219enia cotidianului \u0219i degradarea materiei sunt anulate printr-o simpl\u0103 trezire din co\u0219marul istoriei. Reintegrat \u00eentr-un ora\u0219 liberat de teroarea ce\u021bii, poetul redob\u00e2nde\u0219te sacra disponibilitate de a-l colinda pe toate str\u0103zile, sub ocrotirea tacit\u0103 a divinit\u0103\u021bii.&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sub titlul eufonic \u0219i melancolic Z\u0103pad\u0103 murind\u0103 (Editura Mirton, Timi\u0219oara, 2025), apare&nbsp; cea mai recent\u0103 carte de liric\u0103, semnat\u0103 de Cri\u0219u Dasc\u0103lu, structurat\u0103 \u00een cinci sec\u021biuni distincte, care sunt tot at\u00e2tea ipostaze \u0219i unghiuri de inciden\u021b\u0103 hermeneutic\u0103 asupra toposului hibernal: Dincolo de fereastr\u0103, Ora\u0219ul de h\u00e2rtie, Chenarele ce\u021bii, Pas\u0103rea de umbr\u0103 \u0219i Visul lui Hermes. &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2026\/11\/08\/interiorul-ca-heterotopie-si-vitalismul-paroxistic\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">Interiorul ca heterotopie \u0219i vitalismul paroxistic<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14183","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14183","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14183"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14183\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14190,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14183\/revisions\/14190"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14183"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14183"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14183"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}