Am ie\u0219it \u00een curte, am dat ocol piersicului, atent s\u0103 nu alunec pe p\u0103m\u00e2ntul jilav. A\u0219ezat pe banc\u0103, m\u0103 uit la gr\u0103din\u0103. Azi, atmosfera este autumnal\u0103, dintre acelea care \u00eendeamn\u0103 la v\u00e2n\u0103toare de vulpi. Cel pu\u021bin, la aceasta m\u0103 g\u00e2ndesc, la o v\u00e2n\u0103toare englezeasc\u0103, la care nu am participat niciodat\u0103 \u0219i nici nu inten\u021bionez vreodat\u0103 s-o fac, dar scena mi-a r\u0103mas imprimat\u0103 \u00een suflet, de la vreun film care o evoca. <\/p>\n\n\n\n
Uneori, am impresia c\u0103 sunt compus numai din privire. Nu degeaba Nichita St\u0103nescu a scris Prin tunelul oranj<\/em>. G\u00e2ndul \u00eenso\u021be\u0219te privirea, \u00eens\u0103 aduce din str\u0103fundul firii st\u0103ri suflete\u0219ti sincrone sau discordante cu mediul surprins, \u00eenc\u00e2t regret c\u0103 nutresc emo\u021bie, pentru c\u0103 emo\u021bia limiteaz\u0103 bucuria de a fi element viu \u00een mecanismul cosmic, de a-i trece prin vene ca un impuls. <\/p>\n\n\n\n Probabil, este confortabil s\u0103 fii aparat, \u00eens\u0103 greul de a nu mai fi deloc, pierdut \u00een hib\u0103, apare atunci c\u00e2nd te-ai defectat \u0219i depinzi de-o m\u00e2n\u0103 iscusit\u0103 s\u0103 fii reparat. Dar aparatului \u00eei lipse\u0219te angoasa bolii, amu\u021bind subit, \u00een\u021bepenit \u00een timp, ca relicv\u0103 \u0219i nu mai d\u0103 socoteal\u0103 \u00een lumea de apoi, la cine \u0219tie ce judecat\u0103, dup\u0103 ce deja a mai trecut prin suferin\u021b\u0103 o dat\u0103. <\/p>\n\n\n\n \u0218i pentru ce ar p\u0103timi sufletul mai departe de via\u021ba aceasta? Pentru ceva sim\u021bit la foc automat, precum invidia (c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu apuci s-o reprimi cu for\u021ba g\u00e2ndului distant \u0219i tr\u0103irea te-a \u0219i \u00eempins \u00een p\u0103cat) sau ura momentan\u0103 (c\u00e2nd te-a c\u0103lcat din gre\u0219eal\u0103 cineva pe bombeu \u0219i nu mai ai r\u0103gazul de a o percepe drept \u00eent\u00e2mplare fireasc\u0103, \u00eentruc\u00e2t g\u00e2ndul a formulat \u00een cuvinte obida). \u0218i logosul le-a creat pe toate, inclusiv p\u0103catele noastre – le d\u0103 contur liminal materialului \u0219i imaterialului. De aceea, nu senza\u021bia de foame, c\u0103p\u0103tat\u0103 \u00een paradis, din cauza r\u00e2vnei la fructul interzis, ci logosul rostit ori nerostit este suveranul sor\u021bii noastre (pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00een cer). <\/p>\n\n\n\n \u00cen minte, \u00eemi vin cercurile din Infern, dup\u0103 cum le-a imaginat Dante, de\u0219i el considera c\u0103 a v\u0103zut la propriu spa\u021biile prezentate. To\u021bi cei \u00eentrez\u0103ri\u021bi de marele poet erau chinui\u021bi de tarele firii lor, dar tot prin na\u0219tere le-au dob\u00e2ndit, de la Adam \u0219i Eva. A fi sf\u00e2nt \u00eenseamn\u0103 s\u0103-\u021bi domini firea, s\u0103 fii Iisus (Adam perfect), dar cui \u00eei reu\u0219e\u0219te, f\u0103r\u0103 putere dumnezeiasc\u0103, singur \u00een lupta cu sine? Mie nu cred…<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am ie\u0219it \u00een curte, am dat ocol piersicului, atent s\u0103 nu alunec pe p\u0103m\u00e2ntul jilav. A\u0219ezat pe banc\u0103, m\u0103 uit la gr\u0103din\u0103. Azi, atmosfera este autumnal\u0103, dintre acelea care \u00eendeamn\u0103 la v\u00e2n\u0103toare de vulpi. Cel pu\u021bin, la aceasta m\u0103 g\u00e2ndesc, la o v\u00e2n\u0103toare englezeasc\u0103, la care nu am participat niciodat\u0103 \u0219i nici nu inten\u021bionez vreodat\u0103 … Continu\u0103 lectura 15 decembrie, 2020<\/span>