\u00cen sala de a\u0219tepare… <\/p>\n\n\n\n
Dou\u0103 feti\u021be, \u00eenso\u021bite de mam\u0103 (care tot un fel de feti\u021b\u0103 e), trec pe dinainte-mi. Cea mai mic\u0103 abia merge \u0219i se \u00eempiedic\u0103 u\u0219or de gheata mea. E moroc\u0103noas\u0103, trezit\u0103 de diminea\u021b\u0103, are o fa\u021b\u0103 rotund\u0103, ochi mari (precum copiii din picturile lui Tonitza), p\u0103rul prins \u00een codi\u021b\u0103 vertical\u0103. Toate trei se a\u0219az\u0103 pe banca din st\u00e2nga, la o distan\u021b\u0103 social\u0103 corespunz\u0103toare normelor pe care crainica le anun\u021b\u0103 iterativ la difuzoare. Ce trist e totul la \u0219ase diminea\u021ba! Simt nevoia s\u0103-mi arunc ochii \u00een telefon, parc\u0103 e mai mult\u0103 via\u021b\u0103 pe site-uri. Ocolesc subiectele despre fotbal, din cauza e\u0219ecului de asear\u0103 al echipei favorite, dar m\u0103 bucur pentru Larisa Iordache, o gimnast\u0103 care z\u00e2mbe\u0219te delicat. <\/p>\n\n\n\n
Feti\u021ba de adineauri se face auzit\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd: \u201eMa-ma!\u201d (cum vocifereaz\u0103 mecanic p\u0103pu\u0219ile dotate cu mecanism de sunet \u0219i de mi\u0219cat ochii) \u2013 primul cuv\u00e2nt r\u0103sun\u0103 clar, \u00eens\u0103 celelalte abia se deslu\u0219esc, fiind rostite \u00een \u0219oapt\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Peste un r\u00e2nd, au ap\u0103rut dou\u0103 femei corpolente, care au \u00een grij\u0103 un b\u0103ie\u021bel de vreo \u0219ase ani. Deranjant\u0103 devine una dintre ele, care tu\u0219e\u0219te gros, d\u00e2nd impresia c\u0103 infecteaz\u0103 aerul, cu toate c\u0103 poart\u0103 masc\u0103. Pe banca din fa\u021b\u0103, s-a a\u0219ezat o t\u00e2n\u0103r\u0103, picior peste picior. \u00cei v\u0103d numai buclele.<\/p>\n\n\n\n
Afar\u0103, e \u00eenc\u0103 \u00eentuneric. Nu-mi dau seama ce discerne b\u0103ie\u021belul (care \u0219i-a tras gluga treningului pe cap) prin geam, fiindc\u0103 mai mult se vede reflexia celor din\u0103untru, dec\u00e2t orice n\u0103luc\u0103 exterioar\u0103. <\/p>\n\n\n\n
De undeva din partea dreapt\u0103, vine un huruit. Un b\u0103tr\u00e2n \u00eenalt trage dup\u0103 el un troler minuscul. Are \u00een minte s\u0103 deranjeze, \u00eel simt impertinent (pe b\u0103tr\u00e2n, nu trolerul, care nu are nicio \u201evin\u0103\u201d \u00een ansamblu). \u00cen aceea\u0219i not\u0103 lent\u0103 a mersului, d\u0103 din gur\u0103 o \u201ejuc\u0103rie stricat\u0103\u201d, baba lui: \u201e\u00eempachetat\u0103\u201d \u00een bl\u0103nuri, \u00ee\u0219i trece interlocutorul pe spicher. \u00centre timp, un t\u00e2n\u0103r cu p\u0103rul lung, prins \u00een coad\u0103, se chinuie\u0219te s\u0103 citeasc\u0103 din carte. \u00cemi este mil\u0103 de el: se instalase confortabil pe banchet\u0103, credea c\u0103 va fi lini\u0219te de bibliotec\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Nu se mai aude nimic, de vreo zece minute. M\u0103 uit spre grupul de mo\u0219negi (se adunaser\u0103 vreo dou\u0103, trei cupluri – zburau \u00eempreun\u0103): dorm ca valizele. Dar telefonul, tot cel al vorbitoarei anterioare, sun\u0103 \u0219i r\u0103sun\u0103. Un englez strig\u0103: \u201eStop the phone!\u201d. Nu exist\u0103 niciun stop: de acum, \u00eencep taclalele. Ce va fi lectur\u00e2nd t\u00e2n\u0103rul din col\u021b? Amestec de cuvinte pe foaie \u0219i de vorbe urcate ca plo\u0219ni\u021bele \u00een urechi. <\/p>\n\n\n\n
Ca s\u0103 mai omor din timp, merg s\u0103-mi cump\u0103r o gum\u0103 de mestecat. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen sala de a\u0219tepare… Dou\u0103 feti\u021be, \u00eenso\u021bite de mam\u0103 (care tot un fel de feti\u021b\u0103 e), trec pe dinainte-mi. Cea mai mic\u0103 abia merge \u0219i se \u00eempiedic\u0103 u\u0219or de gheata mea. E moroc\u0103noas\u0103, trezit\u0103 de diminea\u021b\u0103, are o fa\u021b\u0103 rotund\u0103, ochi mari (precum copiii din picturile lui Tonitza), p\u0103rul prins \u00een codi\u021b\u0103 vertical\u0103. Toate trei … Continu\u0103 lectura 21 decembrie, 2020<\/span>