La fiecare \u00eenceput de an, \u00eemi amintesc de schi\u021ba lui Caragiale: Mitic\u0103, protagonistul perpetuu, salutat de c\u0103tre un amic, nu-i r\u0103spunde imediat, z\u0103bove\u0219te indiferent pe scaunul din c\u00e2rcium\u0103. Dup\u0103 un timp, \u201emi\u0219cat\u201d (da de unde!) de insisten\u021ba \u00een salut, a interlocutorului, reac\u021bioneaz\u0103: \u201eCine e\u0219ti? A! Uitasem. A trecut un secol de c\u00e2nd nu ne-am rev\u0103zut\u201d (Prima zi a anului 1901, care desp\u0103r\u021bea secolele al XX-lea de cel al XIX-lea). <\/p>\n\n\n\n
Am ascultat Concertul de Anul Nou de la Viena: mi s-a p\u0103rut cel mai bun de p\u00e2n\u0103 acum. Riccardo Muti a fost at\u00e2t de inspirat \u00een elec\u021bia repertorului (\u00een plus, mesajul s\u0103u vorbit a apar\u021binut parc\u0103 \u00eentregii umanit\u0103\u021bi, \u00eenspre divinitate, cum, de fapt, \u0219i trebuia). Am atins stelele, pe durata concertului. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu am \u0219tiut mai din timp s\u0103 fi trimis \u0219i eu pe siteul Filarmonicii (pe care am v\u0103zut-o) mesaje cu aplauze, al\u0103turi de cei peste \u0219ase mii de auditori. <\/p>\n\n\n\n
To\u021bi dirijorii m-au impresionat, \u00eencep\u00e2nd cu Herbert von Karajan<\/strong> (cel mai liric), Georges Petre (mediator excelent \u00eentre orchestr\u0103 \u0219i public – depl\u00e2ng dispari\u021bia lui acum patru ani), Daniel Barenboim (cel mai flexibil \u0219i haios) \u0219i \u00eencheind cu Riccardo Muti. <\/p>\n\n\n\n Anul trecut, dup\u0103 ce s-a \u00eencheiat concertul, m-am retras \u00een curte, era mai frig, dar era \u0219i ceva soare. Am nimerit (aveam un sc\u0103unel de lemn, pe care-l fixam unde voiam) l\u00e2ng\u0103 ni\u0219te fire de ceap\u0103 – r\u0103s\u0103riser\u0103 din oceagul pus \u00een cel\u0103lalt an. La picioare, descoperisem \u00eencerc\u0103ri de prim\u0103var\u0103, ceapa sco\u021b\u00e2nd capul mai din vreme din p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n Pe sear\u0103, am v\u0103zut stele pe cer…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" La fiecare \u00eenceput de an, \u00eemi amintesc de schi\u021ba lui Caragiale: Mitic\u0103, protagonistul perpetuu, salutat de c\u0103tre un amic, nu-i r\u0103spunde imediat, z\u0103bove\u0219te indiferent pe scaunul din c\u00e2rcium\u0103. Dup\u0103 un timp, \u201emi\u0219cat\u201d (da de unde!) de insisten\u021ba \u00een salut, a interlocutorului, reac\u021bioneaz\u0103: \u201eCine e\u0219ti? A! Uitasem. A trecut un secol de c\u00e2nd nu ne-am rev\u0103zut\u201d … Continu\u0103 lectura 1 ianuarie, 2021<\/span>