{"id":1754,"date":"2021-01-05T09:29:42","date_gmt":"2021-01-05T09:29:42","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=1754"},"modified":"2021-01-26T08:02:28","modified_gmt":"2021-01-26T08:02:28","slug":"5-decembrie-2021","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2021\/01\/05\/5-decembrie-2021\/","title":{"rendered":"5 ianuarie, 2021"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1600\" height=\"1200\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0021.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1766\"\/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">3 ianuarie, ora 5, 30 a.m.: <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Drumul dintre Severin \u0219i Arad este infernal. L-am parcurs aproximativ \u00een \u0219apte ore, \u00een ciuda eforturilor mele de \u0219ofer cu permis de mai bine de treizeci de ani. Dac\u0103 nimere\u0219ti \u00een fa\u021b\u0103 dou\u0103-trei tiruri, pentru c\u0103 numai unul niciodat\u0103 nu e, probabil merg \u00een duet, a\u0219tep\u021bi enorm de mult timp s\u0103 le dep\u0103\u0219e\u0219ti, pe un drum spart \u0219i \u00eengust c\u00e2t o potec\u0103.  <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">La Arad, am oprit la aceea\u0219i benzin\u0103rie, ca anul trecut, \u00een var\u0103. Am mers s\u0103 achizi\u021bionez vignieta pentru Ungaria. O v\u00e2nz\u0103toare mi-a cerut s\u0103 a\u0219tept, c\u0103 vine \u201eImediat!\u201d, dar t\u0103vile cu m\u00e2ncare nu se mai terminau, \u00eempinse de turi\u0219ti \u00eenfometa\u021bi. Femeia f\u0103cea fa\u021b\u0103 singur\u0103 pe dou\u0103 sectoare, la \u201e\u00eempinge tava!\u201d \u0219i la ghi\u0219eul de acordat vigniete. Dup\u0103 o vreme, am \u00eentrebat-o: \u201eC\u00e2t dureaz\u0103 imediatul?\u201d. Interoga\u021bia nu a ajutat, pentru c\u0103 a durat destul de mult. Cu vignieta \u00een m\u00e2n\u0103, am mai \u0219i primit vestea c\u0103 vama este aglomerat\u0103, am urcat la volan. Era s\u0103 uit: am mai discutat cu un gorjean, care parcase l\u00e2ng\u0103 noi: lucreaz\u0103 \u00een Germania, la Nurenberg: \u201eAu trecut zilele acestea ca focul!\u201d (se referea la s\u0103rb\u0103torile de iarn\u0103, pentru care a revenit s\u0103 le petreac\u0103 acas\u0103).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen vam\u0103, \u00een jur de ora dou\u0103sprezece, ne-am instalat \u00een spatele a dou\u0103zeci de ma\u0219ini. Totu\u0219i, mai mult de treizeci de minute nu am stat. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cum am trecut grani\u021ba, am avut parte de o vreme superb\u0103 de prim\u0103var\u0103, trafic ordonat, am condus de pl\u0103cere. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">P\u0103durile din marginea autostr\u0103zii erau prev\u0103zute cu foi\u0219oare, probabil pentru v\u00e2n\u0103toare. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prin mi\u0219c\u0103ri limitate ale umerilor \u0219i bra\u021belor, am atenuat starea de somnolen\u021b\u0103. La volan, somnul devine complicele t\u0103u. Te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103, dac\u0103 \u00eenchizi ochii pentru c\u00e2teva momente, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic grav, dimpotriv\u0103: te \u0219i odihne\u0219ti \u0219i mai \u0219i parcurgi din drum. Sfat: oricui \u00eei vine o asemenea idee, s\u0103 nu-i cad\u0103 prad\u0103, ci s\u0103 trag\u0103 imediat pe dreapta! \u00cenc\u0103 nu eram cople\u0219it de viclenia oboselii; mi-am continuat cursa, \u00eenviorat de z\u0103rirea unei sta\u021bii de benzin\u0103rie, unde a\u0219 fi putut opri \u0219i bea cafea.    <\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1200\" height=\"1600\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0029-1.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1769\"\/><\/figure>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1200\" height=\"1600\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0027.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1770\"\/><\/figure>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1600\" height=\"1200\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0018.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1772\"\/><\/figure>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1200\" height=\"1600\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0015.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1773\"\/><\/figure>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1600\" height=\"1200\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0011.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1774\"\/><\/figure>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1200\" height=\"1600\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0006.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1775\"\/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen Slovacia, am oprit pentru cafea \u0219i ceva m\u00e2ncare. De asemenea, am achizi\u021bionat vignieta, de la un aparat; ne-a cerut indica\u021bii \u0219i un grup de cona\u021bionali. \u00cen Cehia, am procedat aproape la fel, \u00een privin\u021ba taxei, dar cu efortul suplimentar de a transmite, prin telefon, codul de pe un cartona\u0219 galben (cartona\u0219 pe care l-am p\u0103strat \u00een buzunar).  <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Nu ne-am mai cazat \u00een Praga, din cauza drumului mai lung pe care \u00eel aveam de str\u0103b\u0103tut a doua zi. Destina\u021bia noastr\u0103 era o pensiune, situat\u0103 la grani\u021ba cu Germania. P\u00e2n\u0103 la Praga, numai la vr\u0103jitorul Rumburak \u0219i la frumoasa Arabela m\u0103 g\u00e2ndeam: \u00een copil\u0103ria mea, prin anii optzeci, se difuza un film cu scene spectaculare, de transformare a oamenilor, prin vraj\u0103, \u00een diverse animale sau lucruri.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De la soarele str\u0103lucind pe cerul Ungariei, am trecut prin regiuni, fie cu ploaie, fie cu ninsoare. Acolo unde fulguia, de\u0219i \u00eenc\u0103 nu se depusese niciun strat neglijabil de z\u0103pad\u0103, erau ma\u0219ini speciale, care \u00eempr\u0103\u0219tiau, preventiv, bobi\u021be (ca fulgii) de sare pe carosabil: \u201e\u0218i cehii au fost comuni\u0219ti ca noi \u0219i ce sistem de autostr\u0103zi au!\u201d. <\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Am trecut pe l\u00e2ng\u0103 un Hilton imens, c\u00e2t o planet\u0103: \u201eE prev\u0103zut cu piscine, buc\u0103t\u0103rii etc.\u201d &#8211; mi-a spus fiul meu \u0219i am adus vorba, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, despre Mike, unul dintre colegii lui, care a lucrat chef la o asemenea marc\u0103 prestigioas\u0103. <\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De la un KFC, am comandat aripioare picante, iar fiul meu nu \u0219tiu ce a preferat, \u00eentruc\u00e2t nu am mai avut vreme s\u0103-l \u00eentreb: trebuia s\u0103 ajungem la destina\u021bie, \u00eenainte de ora 21. El \u00eenc\u0103 m\u0103 \u00eendemna s\u0103 \u00eenghit repede cartofii. Ne-au \u0219i sunat cei de la pensiune s\u0103 vad\u0103 pe unde ne afl\u0103m. Mai aveam de parcurs vreo dou\u0103 sute de kilometri. <br>La ora dou\u0103zeci, eram deja la pensiune. Am parcat ma\u0219ina \u00een curte, pe z\u0103pad\u0103 (stratul era sub o palm\u0103). Ne-am luat lucrurile cele mai valoroase, precum laptopul, din ma\u0219in\u0103. U\u0219a pensiunii avea o sonerie cu buton (intrat aproape de tot, de la utilizarea \u00eendelungat\u0103, \u00een suportul de plastic). \u00cemi imaginasem o c\u0103su\u021b\u0103, \u00een margine de sat, ai c\u0103rei proprietari s\u0103 fie dornici a intra \u00een discu\u021bie cu noi, \u00eens\u0103 pensiunea era la fel de prosper\u0103 ca un hotel: sala de recep\u021bie destul de \u00eenc\u0103p\u0103toare, c\u0103lduroas\u0103, cu un grupaj de lemne deasupra, \u00een stil caban\u0103; recep\u021bia func\u021biona \u00een spatele unui bar, de la care ai fi putut comanda (nu era cazul nostru!) whisky de toate m\u0103rcile. Un c\u0103\u021bel de ras\u0103 mic\u0103 se plimba \u00een voie. Prezen\u021ba lui ne inducea \u00eentr-o atmosfer\u0103 de lini\u0219te, specific\u0103 secolului trecut. Cel de la recep\u021bie, un b\u0103rbat matur care \u0219chiop\u0103ta, nu \u0219tia o boab\u0103 engleze\u0219te: deschidea telefonul pe google, pe traduceri, \u0219i noi rosteam ce doream \u00een microfonul telefonului \u0219i a\u0219a ne \u00een\u021belegeam. La cuv\u00e2ntul \u201eRom\u00e2nia\u201d, ne-a replicat, f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri: \u201eCau\u0219escu!\u201d. \u201eNicio leg\u0103tur\u0103!\u201d &#8211; l-am completat eu. Ne-a condus \u00eentr-o camer\u0103 la parter (care nu avea nimic \u00een minus fa\u021b\u0103 de camera de la hotelul central din Praga, de exemplu): dou\u0103 paturi mov, tv., veioze, cabin\u0103 cu dou\u0103 du\u0219uri, chiuveta \u0219i wc erau \u00een baia a doua.   <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Fiul meu mi-a cerut ap\u0103. \u00cen ma\u0219in\u0103, nu aveam dec\u00e2t sucuri. M-am dus din nou la recep\u021bie \u0219i am comandat ap\u0103 plat\u0103. B\u0103rbatul mi-a deschis frigiderul &#8211; s\u0103-mi aleg de acolo ce-mi trebuie. Am pus m\u00e2na pe o sticl\u0103, am scos portofelul s\u0103 pl\u0103tesc, dar nu mi-a luat niciun ban (\u00eei l\u0103sasem zece euro bac\u0219i\u0219. \u00cen felul acesta, \u0219i-a ar\u0103tat \u0219i el recuno\u0219tin\u021ba). De la recep\u021bie, am ie\u0219it \u00een curte, pentru a face la dreapta c\u0103tre camer\u0103, ocol de care am profitat \u0219i am efectuat aceast\u0103 fotografie:      <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"> <\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1200\" height=\"1600\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2021\/01\/IMG-20210105-WA0030.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1784\"\/><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dup\u0103 du\u0219, am potrivit alarma la ora 5,45 \u0219i am adormit, g\u00e2ndindu-m\u0103 la ceea ce au sim\u021bit cehii acestei localit\u0103\u021bi, c\u00e2nd s-au v\u0103zut cu nem\u021bii la geam, \u00een anul 1939. M-am trezit pe la trei, \u00eemi era somn. M\u0103 desp\u0103r\u021beau \u00eenc\u0103 dou\u0103 ore de alarma telefonului, de trezire. Am fost mul\u021bumit \u0219i m-am culcat la loc. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">La ora cinci patruzeci \u0219i cinci, am \u00eenceput din nou preg\u0103tirea pentru o nou\u0103 c\u0103l\u0103torie. Am l\u0103sat cheia \u00een cutia po\u0219tal\u0103, conform discu\u021biei vesperale cu angajatul. Naviga\u021bia de pe ecranul Jeep ne-a indicat un traseu opus celui de pe care venisem. Drumul era \u00eengust, cu ma\u0219ini parcate la poart\u0103. Pe urm\u0103, am trecut prin marginea unei p\u0103duri. Copacii erau at\u00e2t de \u00eenal\u021bi! Imediat ce am ie\u0219it din p\u0103dure, robotul ne-a anun\u021bat c\u0103 suntem \u00een Germania: \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta noastr\u0103, se ridicau cl\u0103diri trainice, din cele medievale. <\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen Germania, pe autostrad\u0103, nu exist\u0103 limit\u0103 de vitez\u0103, iar tirurile nu trec niciodat\u0103 pe alt\u0103 band\u0103, r\u0103m\u00e2n ve\u0219nic pe banda \u00eent\u00e2ia.  <\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">I-am povestit fiului meu: <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">-Nu m\u0103 g\u00e2ndeam eu, \u00een copil\u0103rie, c\u0103 voi face \u201ela pas\u201d Europa de Vest. C\u00e2nd mai z\u0103ream cine \u0219tie pe unde c\u00e2te o ilustrat\u0103 din str\u0103in\u0103tate, mi se p\u0103rea un vis mijlocul de a o vizita. Nici gum\u0103 de mestecat nu era, dec\u00e2t una rom\u00e2neasc\u0103, despre care se spunea c\u0103 este confec\u021bionat\u0103 din drojdie \u0219i avea un gust predominant amar. Odat\u0103, fiind prin fa\u021ba blocului la joac\u0103, am auzit pe c\u00e2\u021biva dintre copiii din ga\u0219ca mea c\u0103 la hotelul Jiul, Balaci ofer\u0103 gum\u0103 de mestecat. P\u00e2n\u0103 am ajuns eu, probabil guma s-a terminat, pentru c\u0103 Balaci nu mai era&#8230; Tat\u0103l lui Florin, un vecin al meu de la etajul al IV-lea, lucra la Oltcit \u0219i fusese trimis de c\u0103tre fabric\u0103 s\u0103 \u00eenve\u021be meserie \u00een Fran\u021ba. \u00cei adusese, \u00eentre altele, ma\u0219inu\u021be de fier, cu portiere care se deschideau etc. Mesteca Florin gum\u0103 pe balcon. De jos, de la scar\u0103, l-am strigat s\u0103-mi dea \u0219i mie o lam\u0103 (era un pachet verde, cu miros deosebit de pl\u0103cut). \u0218i Florin s-a g\u00e2ndit s\u0103 glumeasc\u0103: a dat drumul la h\u00e2rtia \u00eenvelitoare, care f\u00e2lf\u00e2ia \u00een aer \u0219i s-a prins de un geam. C\u00e2nd l-am prins, l-am b\u0103tut at\u00e2t de r\u0103u, \u00eenc\u00e2t multe zile am stat cu frica \u00een s\u00e2n, ca nu cumva s\u0103 vin\u0103 taic\u0103-s\u0103u peste mine; at\u00e2t de necaz mi-a fost! S\u00e2rbii mai aveau gum\u0103 bun\u0103, sub form\u0103 de \u021bigarete: c\u00e2nd am tranzitat-o acum c\u00e2\u021biva ani, \u00ee\u021bi aminte\u0219ti c\u0103 i-am \u00eentrebat de guma lor tradi\u021bional\u0103 \u0219i nu de\u021bineau dec\u00e2t Orbit. Nea Costel, v\u0103rul tatei, lucra la poli\u021bia economic\u0103. De la el mi-a cump\u0103rat tata ceas cu calculator, pe baterie, gum\u0103 de mestecat, iar pentru cas\u0103, un covor persan deosebit, cu modele geometrice. Avem \u0219i ast\u0103zi covorul la Cleanov. Mi se pare incredibil: p\u00e2n\u0103 prin anul dou\u0103 mii, apa se oprea vreo patru &#8211; cinci ore pe zi. Ca toat\u0103 lumea, \u0219i noi aveam grij\u0103 s\u0103 umplem cada cu ap\u0103. \u00ce\u021bi dai seama ce risip\u0103? \u00cei d\u0103deam drumul celei care mai r\u0103m\u00e2nea \u00een cad\u0103, la cinci dup\u0103-amiaza. Programul la tv, \u00eenc\u0103rcat de muzic\u0103 patriotic\u0103, era de dou\u0103 ore seara. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen 1990, sor\u0103-mea a avut inspira\u021bia de a face o excursie \u00een Polonia. A adus de acolo casete cu muzic\u0103 extraordinar\u0103: Patty Ryan, Francesco Napoli, Laura Branigan. Le ascultam la boxele de la Oltcit. Mie mi-a luat o geac\u0103 de iarn\u0103, a c\u0103rei c\u0103ptu\u0219eal\u0103 era din puf de pinguini. Am purtat-o mul\u021bi ani. E bun\u0103 \u0219i ast\u0103zi. \u021ainea de cald \u0219i-mi d\u0103dea un aer nordic. Eu abia \u00een 2008, am ie\u0219it pentru prima dat\u0103 din \u021bar\u0103, c\u00e2nd aveai tu \u0219ase ani. <\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen Germania, pe alocuri, fulguia, peisajul fiind de vis. Ce zestre silvicol\u0103 poate avea! <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cu \u0219aptezeci \u0219i cinci de kilometri \u00eenainte de aeroport, am oprit la o benzin\u0103rie. Atmosfera p\u0103rea cald\u0103. \u00cen\u0103untru, o singur\u0103 v\u00e2nz\u0103toare se ocupa de tot: ambala sandviciurile, scana pre\u021bul altor produse etc. Noi am cump\u0103rat ap\u0103 plat\u0103 (o marc\u0103 pe care n-am mai \u00eent\u00e2lnit-o) \u0219i lichid de parbriz. Ne-am postat dinaintea vitrinei. Eu am comandat c\u00e2rna\u021bi tradi\u021bionali (de fapt, unul singur, fiindc\u0103 sunt imen\u0219i, gusto\u0219i, \u00eenso\u021bi\u021bi de o p\u00e2inic\u0103 rotund\u0103 \u0219i de mu\u0219tar. Cutia \u00een care-i prime\u0219ti este de carton verde, tare, precum o tav\u0103). Tonomatele de cafea, plasate \u00een dreapta, dinaintea tejghelei, erau ample, cu o fa\u021bad\u0103 auxiliar\u0103 oric\u0103rui tip de cump\u0103r\u0103tor, \u00eencep\u0103tor sau rutinat (nu te r\u0103t\u0103ce\u0219ti pe harta lor, c\u00e2nd pofte\u0219ti ceva). Astfel de tonomate, cu butoane mari, luminoase,  dau rest, nu te cau\u021bi \u00een buzunare de m\u0103run\u021bi\u0219, s\u0103-\u021bi ias\u0103 exact suma pentru o cafea etc. I-am spus lui T. c\u0103 vreau un espresso lung, pe care mi l-a \u0219i comandat, sub ochii mei, prin ac\u021bionarea butonului: a ales paharul cel mai mare, concordant comenzii. Rezultatul nu a fost conform a\u0219tept\u0103rii: m-am ales cu o lingur\u0103 (cantitativ m\u0103 refer) de espresso lung. Ne-am \u00eentrebat c\u00e2t ar fi fost un espresso scurt, dar nu am mai stat s\u0103 experiment\u0103m, fiindc\u0103 ne-ar fi luat timp \u0219i ar fi \u0219i costat. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Pe l\u00e2ng\u0103 noi, un german aproape \u00een v\u00e2rst\u0103, se \u00eenv\u00e2rtea cu linguri\u021ba de carton \u00een m\u00e2n\u0103, c\u0103ut\u00e2nd plicule\u021bele de zah\u0103r brun: d\u0103dea ceva din gur\u0103. T. i-a r\u0103spuns, datorit\u0103 cuno\u0219tin\u021belor de limba german\u0103 c\u0103p\u0103tate de la Mike, de\u0219i, c\u00e2nd aud pe cineva c\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 limba german\u0103, \u00eemi vine \u00een minte expresia: \u201eDumnezeu a inventat eternitatea, ca s\u0103 ai timp s\u0103 \u00eenve\u021bi limba german\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">(Va urma)<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>3 ianuarie, ora 5, 30 a.m.: Drumul dintre Severin \u0219i Arad este infernal. L-am parcurs aproximativ \u00een \u0219apte ore, \u00een ciuda eforturilor mele de \u0219ofer cu permis de mai bine de treizeci de ani. Dac\u0103 nimere\u0219ti \u00een fa\u021b\u0103 dou\u0103-trei tiruri, pentru c\u0103 numai unul niciodat\u0103 nu e, probabil merg \u00een duet, a\u0219tep\u021bi enorm de mult &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2021\/01\/05\/5-decembrie-2021\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">5 ianuarie, 2021<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-1754","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1754"}],"version-history":[{"count":49,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1754\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2314,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1754\/revisions\/2314"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}