M-a sunat mama. \u00centruc\u00e2t a murit Otilia, vara mea primar\u0103, pentru a c\u0103rei dispari\u021bie am suferit mai mult dec\u00e2t a\u0219 face-o pentru al\u021bii mai dep\u0103rta\u021bi ca rud\u0103, socote\u0219te c\u0103 este timpul s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 \u201eau murit destui la \u021bar\u0103, dar nu \u021bi-i mai pomenesc\u201d. La insisten\u021bele mele, totu\u0219i mi-i nume\u0219te. <\/p>\n\n\n\n
Primul dintre ei este F\u0103nic\u0103 P\u0103ianu, devenit rud\u0103 cu noi prin c\u0103s\u0103toria cu Mirela, vara mea de rangul al doilea. Evident, vestea m\u0103 mi\u0219c\u0103. \u021aineam la F\u0103nic\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, datorit\u0103 prieteniei lui deosebite cu tata, iar, \u00een al doilea r\u00e2nd, datorit\u0103 senin\u0103t\u0103\u021bii lui ie\u0219ite din comun… <\/p>\n\n\n\n
F\u0103nic\u0103 era mai mare dec\u00e2t mine cu aproape zece ani. Prima \u00eentrevedere cu el a fost \u00een copil\u0103rie (copil\u0103ria mea), c\u00e2nd, \u00een poiana din fa\u021ba cur\u021bii lui, juca tenis de c\u00e2mp. I-am cerut \u0219i eu racheta de lemn, colorat\u0103 \u00een alb \u0219i maro, s\u0103 lovesc de c\u00e2teva ori mingea, dar m-a refuzat. \u00cen schimb, i-a \u00eenm\u00e2nat-o lui Dan Ilie, alt v\u0103r al meu, gest pe care nu l-am uitat. De aceea, peste ani, c\u00e2nd l-am rev\u0103zut \u00een casa bunicilor, \u00een prezen\u021ba Mirelei, l-am tratat cu indiferen\u021b\u0103, la \u00eenceput. Pe urm\u0103, influen\u021bat \u0219i de sora mea, care sus\u021binea c\u0103 F\u0103nic\u0103 este \u201eb\u0103iat de treab\u0103\u201d etc., m-am apropiat de el, dar tot circumspect, at\u00e2t c\u00e2t \u00eemi inspira felul lui de a fi. <\/p>\n\n\n\n
F\u0103nic\u0103 a lucrat \u00een min\u0103, la Motru. Mai venea cu diferite ocazii pe la noi, la Craiova. Odat\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 eu dorm \u0219i nu-l aud, i-a spus tatei: \u201eLa o echip\u0103 mai mic\u0103, va fi mai vizibil dec\u00e2t la o echip\u0103 mare\u201d. Se referea la mine, care jucam forbal la juniorii Craiovei. F\u0103cusem un antrenament \u0219i cu juniorii de la CS \u0219i-l impresionasem pe antrenor, P\u00e2rvu cred c\u0103 se numea, care m-a vrut la echip\u0103, dar tata mi-a impus: \u201eOri joci la Craiova, ori nu mai joci!\u201d. F\u0103nic\u0103 a avut dreptate. \u00cen timp, de la acea echip\u0103, secund\u0103 ca importan\u021b\u0103 \u00een ora\u0219, au ajuns la echipa mare, la U. Craiova, mai mul\u021bi juc\u0103tori, sub mine ca presta\u021bie. *Poate voi scrie c\u00e2ndva \u0219i despre acest capitol din adolescen\u021ba mea. <\/p>\n\n\n\n
F\u0103nic\u0103 a fost prezent nu numai la evenimentele importante din familia mea, ci ale \u00eentregului neam. <\/p>\n\n\n\n
A participat la lansarea c\u0103r\u021bilor mele, cer\u00e2ndu-mi totdeauna o carte cu autograf. L-a ajutat pe tata mereu. De c\u00e2te ori ajungeam la \u021bar\u0103, venea pe la noi, s\u0103 discut\u0103m despre Craiova. <\/p>\n\n\n\n
Dintre cei trei copii ai lui, cel mai m\u00e2ndru era de Andreea: „E miss, nu?”. \u00centrebarea lui retoric\u0103 era \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Indiferent de situa\u021bia \u00een care se afla, grea sau nu, F\u0103nic\u0103 se purta la fel. \u00cei pl\u0103cea via\u021ba cu tot ceea ce aceasta \u00eei aducea. Vorba mamei: „S-a dus (sensul de a muri) cu z\u00e2mbetul pe buze”. A f\u0103cut infarct. <\/p>\n\n\n\n
(Va urma)<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M-a sunat mama. \u00centruc\u00e2t a murit Otilia, vara mea primar\u0103, pentru a c\u0103rei dispari\u021bie am suferit mai mult dec\u00e2t a\u0219 face-o pentru al\u021bii mai dep\u0103rta\u021bi ca rud\u0103, socote\u0219te c\u0103 este timpul s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 \u201eau murit destui la \u021bar\u0103, dar nu \u021bi-i mai pomenesc\u201d. La insisten\u021bele mele, totu\u0219i mi-i nume\u0219te. Primul dintre ei este F\u0103nic\u0103 … Continu\u0103 lectura 6 ianuarie, 2021<\/span>