C\u00e2nd \u00eei repro\u0219\u0103m mamei bun\u0103voin\u021ba gratuit\u0103 de a fi g\u0103zduit at\u00e2tea rude, ea spune: \u201eLas\u0103, c\u0103, dac\u0103 nu procedam a\u0219a, poate ast\u0103zi voi nu avea\u021bi casele voastre ca palate. V-a ajutat Dumnezeu\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Primul chiria\u0219 a fost Mi\u021ba, var\u0103 a doua cu mama. Mi\u021ba era sora lui Mitic\u0103 (de v\u00e2rsta mea) \u0219i a Ioanei Mamut (mai mare cu un an dec\u00e2t mine), vecini cu noi la \u021bar\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Cea mai mare dintre fra\u021bii Mamut, Mi\u021ba plecase devreme la Craiova, dar, p\u00e2n\u0103 la acel moment, participase la a\u0219a-numitele \u201etaine\u201d din mahala, adun\u0103ri vesperale la poarta cuiva, \u021binute p\u00e2n\u0103 \u00eenspre diminea\u021b\u0103, mai cu seam\u0103 vara, c\u00e2nd oamenii vorbeau c\u00e2te \u00een lun\u0103 \u0219i \u00een stele. Mamut, bunicul Mi\u021bei, era cel mai volubil \u0219i mai inventiv dintre to\u021bi. Datorit\u0103 v\u00e2rstei \u00eenaintate, era \u0219i luat \u00een seam\u0103: vorbea z\u00e2mbind, cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 \u0219i fluent; lucrase \u00een Banat \u0219i venise de acolo cu unele denumiri mai curioase ale unor locuri, pe care le-a transferat ca etichete asupra unor \u0219osele \/ drumuri de la noi. \u0218oselei principale i se spune Ciochiu\u021ba (na\u0219ul ei fiind Mamut). \u00centr-o sear\u0103, povestea cum ar s\u0103l\u0103\u0219lui un \u0219arpe imens, sub ulmul Prodii (cel mai mare ulm din \u021bar\u0103, care figura, prin raritatea dimensiunilor, pe h\u0103r\u021bile interbelice – ne spunea bunicul nostru, Constantin, \u201etata din vale\u201d), cum \u00eens\u0103\u0219i armata a tras cu tunurile \u00een monstru \u0219i tot nu ar fi reu\u0219it s\u0103-l dovedeasc\u0103… <\/p>\n\n\n\n
Tata era angajat la Electroputere, \u00een Craiova, \u0219i venea acas\u0103 de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, miercuri seara \u0219i, evident, s\u00e2mb\u0103ta, c\u00e2nd st\u0103tea p\u00e2n\u0103 luni diminea\u021ba sau p\u00e2n\u0103 luni la pr\u00e2nz, c\u00e2nd lua rata de ora 12,00 (aceasta se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd lucra \u00een tura a doua). Mamut a spus povestea cu un asemenea dramatism, \u00eenc\u00e2t, de team\u0103, nu am mai putut dormi \u00een acea noapte. De\u0219i puternic\u0103 \u0219i curajoas\u0103, mama nu-mi p\u0103rea, totu\u0219i, un cerber \u00een stare s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 \u0219arpelui monstruos, care, dac\u0103 se \u00eentinde o dat\u0103, c\u00e2t este de lung, poate ajunge tocmai \u00een curtea noastr\u0103 – \u00eemi imaginam eu – \u0219i ce ne facem atunci? <\/p>\n\n\n\n
Cu frica \u00een s\u00e2n, despre care, de ru\u0219ine, nu spuneam nim\u0103nui, am stat p\u00e2n\u0103 a venit tata… Atunci, am prins curaj \u0219i i-am istorisit despre monstru, dar, spre surprinderea mea, mama a luat \u00een der\u00e2dere minciuna gogonat\u0103 a vecinului v\u00e2rstnic. \u0218i eu c\u00e2t mai suferisem, ce tactici de ap\u0103rare elaboram – demne de St\u0103p\u00e2nul inelelor<\/em>, ce antrenamente cu sabia de lemn mai f\u0103ceam, descojind prunul (de la izbiturile cu sabia \u00een trunchi). <\/p>\n\n\n\n Alt\u0103dat\u0103, pe sear\u0103, la tain\u0103, care se \u021binea chiar la poarta noastr\u0103, o invitam (eu \u0219i sor\u0103-mea) pe Mi\u021ba la noi, la televizor. Cred c\u0103 eram singurii cu tv din mahala, un Orion pe l\u0103mpi, carcas\u0103 l\u0103cuit\u0103, de lemn. Era o emisiune despre Me\u0219terul Manole<\/em>, balad\u0103 pe care o auzisem prima dat\u0103 de la mama (\u00eenc\u0103 nu eram la v\u00e2rsta de a merge la \u0219coal\u0103, dar zidirea Anei mi se p\u0103rea nedreapt\u0103 \u0219i imposibil de dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t). Mi\u021ba ne-a refuzat, dezam\u0103gindu-ne. <\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd eram prin clasa a doua sau a treia, ie\u0219isem \u00een poian\u0103, era prim\u0103var\u0103. \u00cen drum, cu ochii a\u021binti\u021bi \u00een zare, ca la televizor, st\u0103tea Mi\u021ba, a\u0219tept\u00e2ndu-l pe Costic\u0103, iubitul ei, care ar fi trebuit s\u0103 apar\u0103, \u00een cadrul coastei, pe biciclet\u0103. De emo\u021bie sau \u00een \u0219ag\u0103, ea comenta momentul cu noi, copiii de prin preajm\u0103: \u201eUite-l!” – am auzit-o. A mai ad\u0103ugat ceva despre p\u0103rul lui c\u00e2rlion\u021bat. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, Costic\u0103 a ajuns, cu m\u00e2inile pe coarnele bicicletei Tohan<\/em>, pe drumul nostru \u0219i l-am primit cu h\u0103rm\u0103laie, ca pe un vechi prieten, de\u0219i el, s\u0103rmanul, nu ne cuno\u0219tea pe niciunul dintre noi, copiii, asiguratori ai g\u0103rzii Mi\u021bii. <\/p>\n\n\n\n Urm\u0103torul pas a fost \u00een lunc\u0103, pe a c\u0103rei coast\u0103 am c\u0103utat flori de prim\u0103var\u0103, pe care eu nu le mai v\u0103zusem niciodat\u0103. Umblam, la propriu, din floare \u00een floare, \u00eenc\u00e2ntat ca o albin\u0103, \u0219i \u00eenso\u021bitorii mei, care se nimereau \u00een clipa aceea, pe l\u00e2ng\u0103 mine, mi le numeau: \u201eclopo\u021bei\u201d, \u201ebojocei\u201d etc. Uitasem de toat\u0103 lumea, \u00een r\u0103sp\u00e2ndirea de sine, c\u0103reia m\u0103 dedicasem total. A fost ca o \u00eent\u00e2lnirea a mea cu paradisul, ca o intrare \u00eentr-un templu vegetal. Floare-albastr\u0103<\/em> s-a scris \u00eentr-un loc asem\u0103n\u0103tor ca frumuse\u021be. <\/p>\n\n\n\n Raidul meu a durat p\u00e2n\u0103 la prima \u0219oapt\u0103 \u00een v\u0103zduh, c\u0103 \u201ese pup\u0103\u201d (Mi\u021ba \u0219i Costic\u0103). I-am privit, de dup\u0103 un pom, mai mult pentru a o p\u00e2r\u00ee pe Mi\u021ba tu\u0219ei Maria, dar \u0219i pentru a \u00eentrez\u0103ri un s\u0103rut real, fiindc\u0103 nu v\u0103zusem a\u0219a ceva dec\u00e2t \u00een filme, la tv. Nu am p\u00e2r\u00e2t pe nimeni, dar, pentru a m\u0103 motiva eu pe mine \u00eensumi s\u0103 devin contemplator al acestui moment pe care-l socoteam vinovat, ca pe orice tandre\u021be dintre un b\u0103iat \u0219i o fat\u0103, pentru a m\u0103 disculpa eu pe mine \u00eensumi, \u00een propria-mi con\u0219tiin\u021b\u0103, a\u0219a mi-am spus. G\u00e2ndul acesta mi-a dat voie s\u0103 asist la s\u0103rutul lor. <\/p>\n\n\n\n \u00cen 1980, tr\u0103iam deja \u00een Craiova. Tata primise de un an apartament de la uzin\u0103, \u00een Brazd\u0103, un cartier verde, r\u00e2vnit de mul\u021bi. Apartamentul avea dou\u0103 camere \u0219i era la parter, peste drum de unitatea militar\u0103, \u00een apropierea Complexului nou. Mult timp, am crezut c\u0103 ne vom muta undeva, \u00een Craiovi\u021ba, \u00eentr-un apartament (la ultimul etaj, al patrulea), la care ne tot uitam de pe balconul m\u0103tu\u0219ii Marioara, sora tatei, la care ne duceam des \u00een vizit\u0103: din fericire, acesta fusese repartizat altcuiva. <\/p>\n\n\n\n Mi-a r\u0103mas \u00een minte prima zi, dar p\u00e2n\u0103 a ne muta, \u00eentr-una dintre camerele casei de la \u021bar\u0103, se derula un fapt paranormal, despre care voi scrie c\u00e2ndva. <\/p>\n\n\n\n \u00cen acel prim an, petrecut la ora\u0219, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, m-am trezit cu so\u021bul Mi\u021bei, Costic\u0103, \u00een sufragerie: vorbea cu tata. Din capul mesei, unde luase loc, \u00eentr-o c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103, de var\u0103, \u00eenalt, slab, cu ochii alba\u0219tri \u0219i cu p\u0103rul c\u00e2rlion\u021bat, m\u0103rturisea, pe un ton sc\u0103zut: \u201ePlec \u00een armat\u0103 \u0219i, dac\u0103 sunte\u021bi de acord, pentru siguran\u021ba mea, a\u0219 vrea s-o las pe Mi\u021ba \u00een grija dumneavoastr\u0103, \u00een gazd\u0103\u201d. Fraza nu a fost \u00eentocmai, \u00eens\u0103 noima \u00eent\u00e2lnirii aceasta era, pentru c\u0103 eram surprins de o asemenea temere eu, cel care aveam \u00eenc\u0103 pe retin\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area lor din lunc\u0103. <\/p>\n\n\n\n Mi\u021ba era o prezen\u021b\u0103 senin\u0103 \u00een casa noastr\u0103. Fizic, nu era \u00eenalt\u0103, \u00eens\u0103 avea energie \u0219i Relata scene \u0219i discu\u021bii de la serviciul ei cu o asemenea frenezie, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u021bi l\u0103sa impresia c\u0103 de\u021bine cel mai relevant job de pe p\u0103m\u00e2nt. Eu \u00eensumi \u00eemi doream, atunci, s\u0103 fi avut meseria \u0219i colegii ei. C\u00e2nd nu \u00eenv\u0103\u021bam \u0219i m\u0103 prindea maic\u0103-mea, Mi\u021ba \u00eemi lua ap\u0103rarea. Deseori, cump\u0103ra pr\u0103jituri, cam o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. \u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103, m-a invitat la film, la cinematograf. Rula un episod din seria Piedone<\/em>. Ini\u021bial, nu am vrut s\u0103 merg, din cauza agorafobiei, \u00eens\u0103 m-a convins. Dup\u0103 film, \u00eemi f\u0103ceam un plan, \u00een sinea mea, de a viziona, s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, cel pu\u021bin o produc\u021bie \u00een ora\u0219. Din p\u0103cate, nu s-a \u00eent\u00e2mplat astfel, pentru c\u0103 m\u0103 \u00eenscrisesem la fotbal \u0219i veneam obosit acas\u0103. <\/p>\n\n\n\n Pe c\u00e2nd st\u0103tea la noi, Mi\u021ba era deja \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu prima dintre cele trei fete ale ei. Ulterior, s-a mutat la propria-i cas\u0103, nu departe de blocul nostru. <\/p>\n\n\n\n Epilog: <\/p>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, mama a apelat la Mi\u021ba, s\u0103-i fac\u0103 o pereche de pantofi de piele (contra cost) \u0219i a fost refuzat\u0103… <\/p>\n\n\n\n Of, mama \u00eemi cere s\u0103 schimb finalul si s\u0103 nu mai scriu despre momentul cu pantofii, moment care a consumat-o destul atunci, dar c\u0103 a\u0219 putea insera faptul c\u0103, niciodat\u0103, c\u00e2nd e la \u021bar\u0103, Mi\u021ba nu strig\u0103 la noi s\u0103 ne viziteze, dac\u0103 ne vede prin curte sau dac\u0103 a aflat c\u0103 am venit. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" C\u00e2nd \u00eei repro\u0219\u0103m mamei bun\u0103voin\u021ba gratuit\u0103 de a fi g\u0103zduit at\u00e2tea rude, ea spune: \u201eLas\u0103, c\u0103, dac\u0103 nu procedam a\u0219a, poate ast\u0103zi voi nu avea\u021bi casele voastre ca palate. V-a ajutat Dumnezeu\u201d. Primul chiria\u0219 a fost Mi\u021ba, var\u0103 a doua cu mama. Mi\u021ba era sora lui Mitic\u0103 (de v\u00e2rsta mea) \u0219i a Ioanei Mamut (mai … Continu\u0103 lectura 16 ianuarie, 2021: Despre chiria\u0219ii no\u0219tri<\/span>
\n\n\n\n
\n\n\n\n
\n\n\n\n