Venind voios de la \u0219coal\u0103 (eram \u00eentr-a \u0219asea), fiindc\u0103 sc\u0103pasem de acea zi stresant\u0103, am dat peste o chitar\u0103 imens\u0103, proptit\u0103 de marginea unei mese, \u00een sufragerie: avea corzi groase, argintii, la care a\u0219 fi zdr\u0103ng\u0103nit, dar nu \u0219tiam a cui este \u0219i dac\u0103 proprietarul ei se afl\u0103 \u00een casa noastr\u0103… Era lini\u0219te deplin\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Cristi era aceea\u0219i rud\u0103 cu tata, cum venea Mi\u021ba mamei. El f\u0103cea parte din anturajul Craiovei Maxima. Prima dat\u0103 venise la \u021bar\u0103, pe la bunicii s\u0103i, cu Purima, apoi, cu Balaci, Negril\u0103 sau C\u0103m\u0103taru. C\u00e2nd fotali\u0219tii Craiovei intrau \u00een teren, \u00eentre cei care \u00eei \u00eenso\u021beau, era \u0219i Cristi, pe care \u00eel re\u021bin purt\u00e2nd, \u00een majoritatea vremii, o hain\u0103 de piele neagr\u0103. Prin el, tata participase la o petrecere a Craiovei, petrecere \u021binut\u0103 la fostul hotel al partidului; chestionat de mine, tata spunea c\u0103, dintre to\u021bi, Beldeanu i se p\u0103ruse cel mai sufletist, \u00een stare s\u0103-\u0219i dea via\u021ba pentru echip\u0103. Avea o \u00eencredere imens\u0103 \u00een el. De\u0219i \u00eel salut pe Beldeanu, c\u00e2nd \u00eel \u00eentrez\u0103resc pe strad\u0103, nu i-am vorbit niciodat\u0103 despre aceasta. Mai mult am discutat cu Andreea, fiica lui… <\/p>\n\n\n\n
Lui Cristi \u00eei purtam respect, datori\u0103 gradului de rudenie, dar \u0219i familiei deosebite din care provenea. <\/p>\n\n\n\n
Cristi era cel care venise la noi, pentru o zi, sus\u021binea, aduc\u00e2nd chitara la care nu se pricepea, dar nici p\u00e2n\u0103 \u00een prezent nu avem nicio idee cui apar\u021binea de fapt acel instrument muzical. Ziua pentru care ne-a cerut ad\u0103post s-a transformat \u00een luni, poate un an. Prin vastele cuno\u0219tin\u021be, f\u0103cea rost de br\u00e2nz\u0103 praf (praf galben, pus \u00eentr-o pung\u0103 etichetat\u0103: \u201eBr\u00e2nz\u0103 de vac\u0103\u201d) \u0219i de cafea, produse imposibil de g\u0103sit pe atunci, \u00een anul 1981. Era un tip simpatic, z\u00e2mb\u0103re\u021b, destul de comunicativ: \u00eemi povestea cum a luat cele dou\u0103 trepte de liceu. Pe atunci, avea v\u00e2rsta de dou\u0103zeci \u0219i doi de ani. <\/p>\n\n\n\n
Epilog:<\/p>\n\n\n\n
Cristi a murit \u00een jurul v\u00e2rstei de patruzeci de ani, dup\u0103 o grea suferin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 nu vorbea despre boala care \u00eel m\u0103cina: \u0219i-a tratat soarta cu b\u0103rb\u0103\u021bie. A murit ca stejarul, din picioare. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen memoria mea, r\u0103m\u00e2ne ca atunci la dou\u0103zeci \u0219i doi de ani: mirosind u\u0219or a tutun, iute la mers, fa\u021b\u0103 alb\u0103, cu aluni\u021b\u0103 deasupra buzelor, p\u0103r oarecum lung, frezat pe dreapta. Vorba lui, care m-a distrat, este aceasta: \u201eB\u0103, da corconit<\/strong> mai e \u0219i \u0103sta!\u201d – a rostit-o pe c\u00e2nd r\u0103spundea de ni\u0219te combine, iar omul, la care urma s\u0103 treiere, \u00eent\u00e2rzia s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Venind voios de la \u0219coal\u0103 (eram \u00eentr-a \u0219asea), fiindc\u0103 sc\u0103pasem de acea zi stresant\u0103, am dat peste o chitar\u0103 imens\u0103, proptit\u0103 de marginea unei mese, \u00een sufragerie: avea corzi groase, argintii, la care a\u0219 fi zdr\u0103ng\u0103nit, dar nu \u0219tiam a cui este \u0219i dac\u0103 proprietarul ei se afl\u0103 \u00een casa noastr\u0103… Era lini\u0219te deplin\u0103. Cristi … Continu\u0103 lectura 16 ianuarie, 2021: Al doilea chiria\u0219<\/span>