\u00cen 1988, tata a primit un apartament spa\u021bios, de la fabric\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, m\u0103 g\u00e2ndeam, voi avea camera mea, \u00een care voi studia pe \u00eendelete, \u00een care voi scrie la mas\u0103, cu stiloul, ca Tudor Arghezi (dup\u0103 cum v\u0103zusem, c\u00e2ndva, un documentar). Am c\u0103rat de drag lucrurile, saco\u0219ele pe care le puteam duce \u00een m\u00e2n\u0103. A nu se \u00een\u021belege altceva, dec\u00e2t realitatea: \u0219i \u00een Brazd\u0103, de\u0219i aveam numai dou\u0103 camere, c\u00e2nd \u00eencepeam s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b, to\u021bi ai casei p\u0103r\u0103seau \u00eenc\u0103perea \u0219i m\u0103 l\u0103sau singur cu teancul de c\u0103r\u021bi. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen apartamentul din Brazd\u0103, se mutase o doamn\u0103 destul de t\u00e2n\u0103r\u0103, a c\u0103rei fiic\u0103 suferea de leucemie. Informa\u021bia m-a \u00eentristat \u0219i m\u0103 \u00eentrebam ce poft\u0103 de via\u021b\u0103 mai are o asemenea mam\u0103 (pe care, \u00een sinea mea, o comp\u0103timeam, dar \u0219i o apreciam, totodat\u0103, pentru atitudinea ei fireasc\u0103, de a-\u0219i fi v\u0103zut de treab\u0103, oric\u00e2t de mare-i era pietroiul din suflet). <\/p>\n\n\n\n
Noul apartament, cu o suprafa\u021b\u0103 de peste \u0219aptezeci de metri p\u0103tra\u021bi, era compartimentat inedit: soarele d\u0103dea buzna \u00een sufragerie \u0219i apunea \u00een cele dou\u0103 dormitoare; din holul de primire, cel de la u\u0219a de la intrare \u00eenspre sufragerie, se d\u0103dea \u00een cel\u0103lalt, dintre b\u0103i. Pe balcon, se putea ajunge, fie din living, fie din buc\u0103t\u0103rie… Sim\u021beai c\u0103 respiri. <\/p>\n\n\n\n
Nici bine nu ne-am instalat, c\u0103 alte rude vorbeau alor mei, s\u0103-l primim pe b\u0103iatul lor \u00een gazd\u0103, pe Dan, care, atunci, era student la o facultate tehnic\u0103, nu mai re\u021bin la care. \u00cen jur de \u0219apte ani l-am g\u0103zduit. Eu mai \u0219i glumeam, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 el a stat mai mult \u00een cas\u0103, dec\u00e2t mine, fiindc\u0103 plecasem \u00een armat\u0103… <\/p>\n\n\n\n
Dan era calm, nu-l auzeai c\u00e2nd vine sau c\u00e2nd pleac\u0103. Mama afirma c\u0103 \u201emerge ca vr\u0103biu\u021ba\u201d. Noi ne bucuram de prezen\u021ba lui, \u00eens\u0103, dup\u0103 scurt timp, te trezeai cu el c\u0103 trebuie s\u0103 plece. Avea mai mul\u021bi prieteni. \u00centr-o bun\u0103 zi, l-a c\u0103utat Cristi Saliu. Dan nu era acas\u0103, \u00eens\u0103 era mama: \u201eNa\u0219ule, i-a spus mama, te-a c\u0103utat Bran \u0103la\u201d (nu-\u0219i mai amintea numele vizitatorului \u0219i l-a identificat pe Cristi \u00een conformitate cu aparen\u021ba). <\/p>\n\n\n\n
La cutremurul din anul 1990, toat\u0103 lumea din bloc a dat buzna afar\u0103, \u00een strad\u0103, inclusiv Dan, \u00eens\u0103, fa\u021b\u0103 de rest, el a nimerit \u00een picioare ni\u0219te pantofi cu toc, ai sor\u0103-mii; dup\u0103 scurt timp, s-a ru\u0219inat \u0219i a intrat \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dan citea mult \u0219i nu-l puteai scoate din lectur\u0103. \u021ainea cartea \u00eentr-un anumit fel \u00een m\u00e2n\u0103, de partea de sus. <\/p>\n\n\n\n
Desigur, a\u0219 avea mai multe de scris, dar cu alt\u0103 ocazie. <\/p>\n\n\n\n
Epilog:<\/p>\n\n\n\n
Dan a decedat la v\u00e2rsta de 31 de ani, \u00een urma unei complica\u021bii medicale, fapt care ne-a \u00eendurerat neamul. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 1988, tata a primit un apartament spa\u021bios, de la fabric\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, m\u0103 g\u00e2ndeam, voi avea camera mea, \u00een care voi studia pe \u00eendelete, \u00een care voi scrie la mas\u0103, cu stiloul, ca Tudor Arghezi (dup\u0103 cum v\u0103zusem, c\u00e2ndva, un documentar). Am c\u0103rat de drag lucrurile, saco\u0219ele pe care le puteam duce \u00een m\u00e2n\u0103. … Continu\u0103 lectura 18 ianuarie, 2021: Al treilea chiria\u0219<\/span>