Unul dintre jocurile mele preferate era Nou\u0103 pietre sau Castel. \u00cemi consumam energia, dup\u0103 bunul plac: ocheam bine. aveam priz\u0103 la mingea albastr\u0103, mic\u0103, de nou\u0103 lei, pe care o aruncam \u00een adversar, alergam de mama focului, s\u0103 nu fiu, la r\u00e2ndul meu, atins. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen poian\u0103, odat\u0103, Cezar al lui Lal\u0103, mai mare cu patru ani, m-a luat la \u021bint\u0103, ajung\u00e2nd, \u00een joc, foarte aproape de mine. A aruncat mingea tare, c\u00e2t a putut el, \u00eens\u0103 m-am ferit, fiindc\u0103-i p\u00e2ndisem gestul \u0219i am avut reflex. Mingea s-a prins \u00een gardul de s\u00e2rm\u0103 al lui Cioac\u0103, iar p\u00e2n\u0103 a fost \u201edesc\u00e2lcit\u0103\u201d de acolo, am aranjat, pe \u00eendelete, pietrele una peste alta, strig\u00e2nd, cum se obi\u0219nuia: \u201eCastel!\u201d. \u0218i la auzul acestui cuv\u00e2nt, micul turnule\u021b al nostru \u00eemi p\u0103rea parte dintr-un castel medieval, cu mine arca\u0219ul iscusit de la crenel. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd jucam \u00een drum, la Mamut \u00een poart\u0103, pe sear\u0103, b\u0103rba\u021bii care se adunau pe la case, de la un rom b\u0103ut la MAT, ne cereau mingea, s\u0103 dea cu ea \u00een \u201epietre\u201d \u0219i procedau ca \u00een armat\u0103: luau linia de ochire, printr-o c\u0103tare imaginar\u0103, \u00ee\u0219i \u021bineau respira\u021bia o secund\u0103 \u0219i aruncau. Noi r\u00e2deam, fiindc\u0103 unii dintre ei se b\u0103l\u0103ng\u0103neau. Efortul mai mult \u00eei ame\u021bea. Cel mai bun \u021binta\u0219 era nea Tic\u0103 Mamut, indiferent de starea \u00een care se reg\u0103sea. Arunca \u0219i de la mai mare distan\u021b\u0103, fa\u021b\u0103 de marcaj, o dung\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt, f\u0103cut\u0103 cu nuiaua. <\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o prim\u0103var\u0103, veniser\u0103 teni\u0219i chineze\u0219ti la magazin, erau albi, cu talpa verde. M-am jucat, \u00een prima zi c\u00e2nd i-am purtat, p\u00e2n\u0103 s-a \u00eenserat de-a binelea. Transpirasem, respiram relaxat, am intrat \u00een curte, dezam\u0103git c\u0103 ziua se \u00eencheia. Gugu\u0219tiucii nu \u00eencetau s\u0103 c\u00e2nte. \u00cen tind\u0103, am m\u00e2ncat dragavei cu m\u0103m\u0103lig\u0103, ou\u0103 pr\u0103jite \u00een tigaie, \u00eens\u0103 dispozi\u021bia sufleteasc\u0103 pe care o aveam m-a \u00een\u0103l\u021bat la stelele de pe cerul anului acesta, 2021.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre jocurile mele preferate era Nou\u0103 pietre sau Castel. \u00cemi consumam energia, dup\u0103 bunul plac: ocheam bine. aveam priz\u0103 la mingea albastr\u0103, mic\u0103, de nou\u0103 lei, pe care o aruncam \u00een adversar, alergam de mama focului, s\u0103 nu fiu, la r\u00e2ndul meu, atins. \u00cen poian\u0103, odat\u0103, Cezar al lui Lal\u0103, mai mare cu patru … Continu\u0103 lectura 31 ianuarie, 2021: Nou\u0103 pietre<\/span>