Primul pistol de care-mi amintesc a fost unul de plastic, de tir. Era \u00eenso\u021bit de o \u021bint\u0103 desenat\u0103, ca la olimpiad\u0103. S\u0103ge\u021bile aveau \u00een cap\u0103t o ventuz\u0103 ro\u0219ie, de cauciuc. Fixam pe u\u0219a camerei \u021binta de tabl\u0103 \u0219i tr\u0103geam, ochind cum v\u0103zusem \u00een filme; m\u0103 mai aruncam prin pat, ferindu-m\u0103 de trasoarele imaginare.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o iarn\u0103, pe c\u00e2nd m\u0103 fr\u0103m\u00e2ntam s\u0103 prind centrul \u021bintei, au venit unchiul Ionel \u0219i tanti Niculina, tineri am\u00e2ndoi, studen\u021bi la ISE. Au intrat \u00een jocul meu. Tanti Niculina a luat pistolul \u0219i l-a apropiat de ochiul drept, dup\u0103 cum o \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 la armat\u0103 s\u0103 trag\u0103 – sus\u021binea. A ap\u0103sat pe tr\u0103gaci, s\u0103geata \u00eens\u0103 a zburat al\u0103turi, \u00een canta de ap\u0103. Unchiul a contrazis-o: <\/p>\n\n\n\n
\u201eDac\u0103-l \u021bii prea aproape, \u00ee\u021bi sare praf de pu\u0219c\u0103 \u00een ochi sau sc\u00e2nteia de la percutor. Uite cum se ia linia de ochire!\u201d. Asistam \u0219i eu la demonstra\u021bie, plin de curiozitate. <\/p>\n\n\n\n
Unchiul s-a pozi\u021bionat ferm, b\u0103\u021b \u00een picioare, a \u00eentins bra\u021bul drept, a \u00eenchis ochiul st\u00e2ng \u0219i a tras, \u00een timp ce, dou\u0103 secunde, \u0219i-a \u021binut respira\u021bia. S\u0103geata \u0219i-a atins \u021binta \u0219i a c\u00e2\u0219tigat \u201e\u0219coala lui de armat\u0103\u201d de la gr\u0103niceri, de acolo de unde are o poz\u0103 c\u0103lare. <\/p>\n\n\n\n
Cel mai \u201elongeviv\u201d pistol al meu a fost unul ro\u0219u, cu pat negru. Era o imita\u021bie a m\u0103rcii Beretta<\/em>. L-am \u021binut mult timp, poate \u0219i acum mai zace prin vreo lad\u0103. C\u00e2nd m\u0103 plictiseam, p\u0103c\u0103neam din el. Ajunsesem s\u0103 vreau s\u0103-l stric \u0219i, totu\u0219i, nu se defecta. Cel mai mult l-am \u00eentrebuin\u021bat \u00een apartamentul din Brazd\u0103. Am dobor\u00e2t cu el at\u00e2\u021bia spioni, c\u00e2t nu \u00eenc\u0103peau \u00een filmele de propagand\u0103. L-am cump\u0103rat pe fondul vizion\u0103rii filmului Kojak<\/em>. Serialul rula s\u00e2mb\u0103ta seara. Venea \u0219i mama Ioana s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103, nu pe poli\u021bist, ci ac\u021biunea americ\u0103neasc\u0103. \u021aineam televizorul Orion Budapest<\/em> pe o mas\u0103, \u00een camera a doua mai bun\u0103. De-a latul peretelui, tata a instalat o banc\u0103 de lemn, acoperit\u0103 cu p\u0103tur\u0103 de l\u00e2n\u0103, \u021besut\u0103 \u00een r\u0103zboi. De pe acea banc\u0103 ne uitam la film. Mama Ioana ignora apogeul demersului detectivist al lui Kojak, mo\u021b\u0103ind. Gestul ei sc\u0103dea din emo\u021biile mele, care empatizam cu protagonistul, fiindc\u0103 \u00eemi d\u0103deam seama c\u0103 epilogul nu este la fel pentru toat\u0103 lumea, dec\u00e2t pentru aceea implicat\u0103. Dac\u0103 \u00eenchid \u0219i eu ochii, sar peste momentele de cump\u0103n\u0103 pre\u00eent\u00e2mpinate de erou, dar nu \u00eenchideam dec\u00e2t unul, m\u0103 uitam pe furi\u0219, ca nu cumva, de dup\u0103 col\u021b, s\u0103 intervin\u0103 inamicul. <\/p>\n\n\n\n Miercuri seara, se difuzau filmele cu John Wayne. Fascina\u021bia pentru echipamentul lui a fost motivul pentru care am cump\u0103rat, ani la r\u00e2nd, pistoale de cowboy, cu pat \u00eencrustat cu diverse capete de bou; butoia\u0219ul scotea capsele care pocneau \u0219i scoteau fum la atingerea coco\u0219ului de fier, ac\u021bionat de tr\u0103gaci. Eram \u00eenc\u00e2ntat de fumul de la pucioas\u0103. Pe tind\u0103, a\u0219ezam p\u0103turi multe, una peste alta, drept \u0219a, de un st\u00e2lp, legam sfori mai late, pe care trebuia s\u0103 le fi sim\u021bit ca fr\u00e2ie \u00een m\u00e2ini. La \u0219old, purtam centur\u0103, \u00een care-mi fixam pistolul. Cu pintenii, izbeam \u00een zid, ca \u00een burta unui cal, s\u0103-i zoresc mersul. S\u0103ream din \u0219a, ferindu-m\u0103 din calea unei s\u0103ge\u021bi expediate de indieni iscusi\u021bi. <\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd nu mai aveam pungu\u021be de capse, f\u0103ceam pu\u0219c\u0103 din tulpini de floarea-soarelui, numai s\u0103-mi continui lupta cea dreapt\u0103, pentru f\u00e2\u0219ia de p\u0103m\u00e2nt american \u0219i s\u0103-mi dovedesc talentul de m\u00e2nuitor al armelor de foc. <\/p>\n\n\n\n Imboldul de a-mi etala talentele, \u00een sprijinul inimii dedicate unei fete, mi-a r\u0103mas viu, ca \u00een happy end-ul de pe ecran. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Primul pistol de care-mi amintesc a fost unul de plastic, de tir. Era \u00eenso\u021bit de o \u021bint\u0103 desenat\u0103, ca la olimpiad\u0103. S\u0103ge\u021bile aveau \u00een cap\u0103t o ventuz\u0103 ro\u0219ie, de cauciuc. Fixam pe u\u0219a camerei \u021binta de tabl\u0103 \u0219i tr\u0103geam, ochind cum v\u0103zusem \u00een filme; m\u0103 mai aruncam prin pat, ferindu-m\u0103 de trasoarele imaginare. \u00centr-o iarn\u0103, … Continu\u0103 lectura 1 februarie, 2021: Pistoalele<\/span>
\n\n\n\n