Unul dintre ei era unchiul Barbu, vecin cu noi, r\u0103mas cu o ran\u0103 la ochiul drept – care-i l\u0103crima – , ran\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 pe frontul Primului R\u0103zboi Mondial, unde fusese combatant. N\u0103scut \u00eenainte de 1900, unchiul Barbu a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 \u00een 1986; purta p\u0103l\u0103rie, gura \u00eei era pu\u021bin st\u00e2mbat\u0103, fie de la ran\u0103, fie de la Parkinson, boal\u0103 de care suferea, odat\u0103 cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103, vorbitul fiindu-i facil g\u00e2ng\u0103vit. Periodic, venea la tata s\u0103-l rad\u0103 (tata b\u0103rbierea atent), \u00eens\u0103, c\u00e2nd pleca, ne \u0219terpelea c\u00e2te ceva din cas\u0103, lucruri pe care ai mei le revedeau \u00een posesia acestuia mai t\u00e2rziu, f\u0103r\u0103 a i le cere \u00eenapoi sau a-i repro\u0219a gestul, urm\u00e2nd a fi mai vigilen\u021bi, data viitoare. Dar avea talent la furat, fiindc\u0103 niciodat\u0103 nu l-am surprins \u201eag\u0103\u021bat\u201d de obiectele noastre, dintre care \u00eemi amintesc de serviciul de tac\u00e2muri de inox, cu\u021bite – \u00een special: s-au mutat \u201esingure\u201d \u00een buc\u0103t\u0103ria b\u0103tr\u00e2nului. <\/p>\n\n\n\n
Sub umbra unui pom, \u00een poian\u0103, totu\u0219i, mi-a r\u0103spuns la o \u00eentrebare: \u201eCum era pe front?\u201d. \u201eAtunci, nu mi\u0219unau ma\u0219ini, ca ast\u0103zi, armele erau transportate \u00een c\u0103ru\u021be, iar tunurile, trase de cai\u201d. At\u00e2t mi-a spus, ceea ce mi s-a p\u0103rut destul de pu\u021bin, fa\u021b\u0103 de experien\u021ba colosal\u0103 pe care a tr\u0103it-o din plin. Evident, am insistat s\u0103-mi povesteasc\u0103 mai mult, s\u0103 evoce acte de vitejie, precum \u0219tiam eu din filme, dar destoinicul meu interlocutor \u00ee\u0219i fixa privirea pe Bani\u021ba \u0219i devenea mut, ca vremea care-i trecuse. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd History Chanell<\/em> red\u0103 imagini din Marele R\u0103zboi, m\u0103rturisirea mo\u0219ului Barbu \u00eemi pare suit\u0103 pe ecran, fiindc\u0103 predominante sunt secven\u021bele cu tunuri mi\u0219cate de cai sau b\u0103t\u00e2nd \u00eenspre inamic; vecinul mi-a relevat esen\u021ba. <\/p>\n\n\n\n Prim\u0103vara, mama m\u0103 striga s\u0103 ies \u00een gr\u0103din\u0103, de acolo de unde puteam contempla narcisele galbene din spatele casei lui Barbu. Noi le numeam \u201eghiocei galbeni\u201d. Era momentul \u00een care unchiul Barbu cre\u0219tea \u00een ochii mei, odat\u0103 cu florile, dar, prin caracter, ulterior, tot el sc\u0103dea. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Unul dintre ei era unchiul Barbu, vecin cu noi, r\u0103mas cu o ran\u0103 la ochiul drept – care-i l\u0103crima – , ran\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 pe frontul Primului R\u0103zboi Mondial, unde fusese combatant. N\u0103scut \u00eenainte de 1900, unchiul Barbu a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 \u00een 1986; purta p\u0103l\u0103rie, gura \u00eei era pu\u021bin st\u00e2mbat\u0103, fie de la ran\u0103, fie de … Continu\u0103 lectura 4 februarie, 2021: B\u0103tr\u00e2nii copil\u0103riei<\/span>
\n\n\n\n
\n\n\n\n