Primele au fost de juc\u0103rie – o suit\u0103 – pe care le cump\u0103ram de la Festival (S\u0103rb\u0103toarea teiului); aveau carcas\u0103 colorat\u0103 \u0219i curea fragil\u0103, interesant\u0103, cu modele de romb. <\/p>\n\n\n\n
Doru al lui nea Costel a venit \u00een vizit\u0103 la noi, prin 1983. La m\u00e2n\u0103, purta un ceas mare, argintiu, electronic, dotat cu lumini\u021b\u0103, alarm\u0103 \u0219i, mai ales, calculator: butoanele albe, de cauciuc scoteau un sunet, un chi\u021b\u0103it, la \u00eentrebuin\u021bare. Tata i-a cerut s\u0103-mi cumpere \u0219i mie unul… <\/p>\n\n\n\n
La \u00eenceputul liceului, \u00eemi etalam op\u021biunea occidental\u0103, purt\u00e2nd ceas electronic, la mod\u0103. Tata m-a f\u0103cut atent, ca nu cumva s\u0103 mi-l fure sau s\u0103 mi-l smulg\u0103 de la m\u00e2n\u0103 cineva – erau obiecte cu pre\u021b piperat, pe care le puteai g\u0103si numai \u00een pia\u021ba s\u00e2rbilor, la Severin. \u00cemi era \u0219i mie team\u0103, ferindu-m\u0103 de elevii mai mari, dar, \u00eentr-o zi, la ie\u0219irea din \u0219coal\u0103, chiar ace\u0219tia, fa\u021b\u0103 de care manifestam pruden\u021b\u0103, m\u0103 a\u0219teptau: s\u0103 m\u0103 coopteze pentru un meci de fotbal, pe bani, cu o echip\u0103 de la seral sau de la alt liceu. Planificaser\u0103 un meci \u00een ziua aceea \u0219i aveau nevoie de mine. Jucam la juniorii Craiovei \u0219i mi se cam dusese vestea c\u0103 \u0219tiam fotbal. I-am explicat b\u0103iatului, care-mi vorbea, c\u0103 am un ceas extrem de sensibil la transpira\u021bie \u0219i lovituri. \u201e\u021ai-l \u021bin eu!\u201d – m-a asigurat, spre marea mea disperare. Dar a fost fair play. Mi-a restituit ceasul \u00een perfect\u0103 stare de func\u021bionare, apreciindu-mi \u0219i evolu\u021bia din teren. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen 1988, ap\u0103ruser\u0103 m\u0103rcile rom\u00e2ne\u0219ti, precum Orex: cadranul rotund era clasic, iar mecanismul, pe quartz, suportat de baterie. Cureaua metalic\u0103, de culoare aurie, avea o roti\u021b\u0103, de la care fixam data zilei. L-am purtat pe toat\u0103 durata serviciului militar. Dup\u0103 nou\u0103zeci, se defectase. Ceasornicarul mi-a cerut cinci mii de lei, dublu fa\u021b\u0103 de pre\u021bul cu care-l cump\u0103rasem. Nu l-am mai reparat \u0219i l-am f\u0103cut cadou. <\/p>\n\n\n\n
Din primul salariu de profesor, am achiz\u021bionat un Poljot mecanic, cu \u0219aisprezece rubine. Mai era unul cu sonerie. Am stat \u00een cump\u0103n\u0103, dar, pentru c\u0103 al doilea era mai scump, am r\u0103mas la primul. Mul\u021bi ani, m-am tot \u00eentrebat cum s-ar fi auzit acea sonerie; ulterior, marca nu se mai g\u0103sea. Am regretat ezitarea \u0219i calculul aiurea pe care l-am f\u0103cut, \u00eentruc\u00e2t banii, oricum, se duc. <\/p>\n\n\n\n
Am dat examen de titularizare \u0219i m-am retras la \u021bar\u0103, s\u0103 m\u0103 relaxez. Poljot trebuia \u00eentors o dat\u0103 la dou\u0103zeci \u0219i patru de ore. Cum obi\u0219nuiesc \u0219i ast\u0103zi, acas\u0103 nu le port – le dau jos de la m\u00e2n\u0103 \u0219i le pun pe mas\u0103. Dup\u0103 dou\u0103 zile, m-am uitat, din \u00eent\u00e2mplare, la ceas \u0219i am v\u0103zut c\u0103 nu s-a oprit:<\/p>\n\n\n\n
\u201eTat\u0103, m\u0103 duc la Craiova. S-au afi\u0219at rezultatele\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u201eTe-a anun\u021bat cineva?\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu\u201d – i-am replicat, dar ceasul \u201emerge\u201d \u0219i nu ar fi trebuit. <\/p>\n\n\n\n
Nu putea nimeni s\u0103 m\u0103 anun\u021be. Nu aveam telefon fix. Nu ap\u0103ruser\u0103 cele mobile. <\/p>\n\n\n\n
Am s\u0103rit \u00een ma\u0219in\u0103, \u00eenso\u021bit de tata. Rezultatele, \u00eentr-adev\u0103r, erau afi\u0219ate… Am avut parte de una dintre cele mai frumoase zile din via\u021ba mea, zi semnalat\u0103 de ceas. <\/p>\n\n\n\n
Am mai multe ceasuri de calitate, precum Pierre<\/em> Lannier<\/em>: subacvatic, nu-l d\u0103deam jos de la m\u00e2n\u0103 \u00een apa m\u0103rii sau \u00een bazinele termale. <\/p>\n\n\n\n Totu\u0219i, \u00eentr-o var\u0103, b\u0103l\u0103cindu-m\u0103 \u00eentr-o piscin\u0103 interioar\u0103, am sim\u021bit, \u00een st\u00e2nga, l\u00e2ng\u0103 \u0219old, o bolboroseal\u0103. C\u00e2nd m-am uitat, capacul \u0219i garnitura ceasului pluteau. A fost un semn, mi-am dat seama imediat: fusesem propus pentru o func\u021bie, care nu mi s-a mai dat (ce pierdere!). <\/p>\n\n\n\n Orele au o energie care, deseori, ac\u021bioneaz\u0103 mecanismele care le indic\u0103. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Primele au fost de juc\u0103rie – o suit\u0103 – pe care le cump\u0103ram de la Festival (S\u0103rb\u0103toarea teiului); aveau carcas\u0103 colorat\u0103 \u0219i curea fragil\u0103, interesant\u0103, cu modele de romb. Doru al lui nea Costel a venit \u00een vizit\u0103 la noi, prin 1983. La m\u00e2n\u0103, purta un ceas mare, argintiu, electronic, dotat cu lumini\u021b\u0103, alarm\u0103 \u0219i, … Continu\u0103 lectura 5 februarie, 2021: Ceasurile mele<\/span>
\n\n\n\n