\u00cen 1980, la v\u00e2rsta de zece ani, am participat, pentru prima dat\u0103, la un spectacol de circ, organizat \u00eentr-un cartier extrem de populat. Am urm\u0103rit cu sufletul la gur\u0103 s\u0103riturile acroba\u021bilor. Aten\u021bia mi-a fost atras\u0103 \u00eens\u0103 de o dresoare de elefan\u021bi. Se uita numai la mine, de fapt aceasta-mi doream, \u0219i m\u0103 ru\u0219inasem: intrasem de tot \u00een scaunul din cort. \u00cembr\u0103cat\u0103 \u00een alb, purt\u00e2nd cunun\u0103 de prin\u021bes\u0103, de o energie nemaipomenit\u0103, femeia z\u00e2mbea mereu. <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 spectacol, \u00een timp ce m\u0103 \u00eendreptam spre sta\u021bia de autobuz, am nimerit \u00een spatele unui pitic, \u00eembr\u0103cat \u00een verde; era blond, cu p\u0103rul prins \u00een coad\u0103. \u00cenc\u0103l\u021b\u0103rile \u00eei erau rotunde, a\u0219a le vedeam eu, din acel unghi de supraveghere. M\u0103 luasem dup\u0103 el, fiind convins c\u0103 se \u00eendreapt\u0103 \u00eenspre \u021aara piticilor, dup\u0103 cum citisem in c\u0103r\u021bile de pove\u0219ti, \u021bar\u0103 unde, \u00een sf\u00e2r\u0219it, puteam \u0219i eu s\u0103 ajung. L-am urm\u0103rit, o bun\u0103 bucat\u0103 de drum, el \u00eensu\u0219i observase, deoarece, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se uita la mine, \u00eentorc\u00e2nd capul. <\/p>\n\n\n\n
\u201eUnde te duci?\u201d – m-a interpelat mama, de care uitasem, pierdut \u00een g\u00e2ndurile mele despre \u021bara pe care aveam s-o descop\u0103r, lu\u00e2nd urma acestui pitic (nu mai v\u0103zusem p\u00e2n\u0103 atunci). Am vrut s\u0103 fiu sincer, dar m-am inhibat, c\u00e2nd omul liliputan s-a \u00eentors spre mine; totu\u0219i, i-am \u0219optit mamei despre \u021binta mea. Mi-a spus c\u0103 nu exist\u0103 o asemenea \u021bar\u0103. Eram contrariat, fiindc\u0103 un locuitor al acelui \u021binut s-a r\u0103t\u0103cit \u00een ora\u0219ul nostru \u0219i mergea chiar \u00een fa\u021ba mea, cum s\u0103 nu existe? <\/p>\n\n\n\n
A fost a doua oar\u0103, dup\u0103 ce aflasem despre Mo\u0219 Cr\u0103ciun, c\u00e2nd din via\u021ba mea a mai disp\u0103rut o iluzie. <\/p>\n\n\n\n
Ziua respectiv\u0103 era de \u00eenceput de toamn\u0103. S\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een \u0219ir, mi-am amintit de dresoare, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103, \u00een sinea mea, ce fel de trai duce, dac\u0103 ea a \u00eenv\u0103\u021bat carte sau s-a mul\u021bumit numai s\u0103-\u0219i petreac\u0103 timpul \u00een tab\u0103ra de circ. <\/p>\n\n\n\n
Ce zi avusesem! De-o parte, elefan\u021bii, de alta, piticul. Alb\u0103-ca-Z\u0103pada mai lipsea! <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 1980, la v\u00e2rsta de zece ani, am participat, pentru prima dat\u0103, la un spectacol de circ, organizat \u00eentr-un cartier extrem de populat. Am urm\u0103rit cu sufletul la gur\u0103 s\u0103riturile acroba\u021bilor. Aten\u021bia mi-a fost atras\u0103 \u00eens\u0103 de o dresoare de elefan\u021bi. Se uita numai la mine, de fapt aceasta-mi doream, \u0219i m\u0103 ru\u0219inasem: intrasem de … Continu\u0103 lectura 28 februarie, 2021: Piticul<\/span>