Aveam \u0219ase ani, atunci.<\/p>\n\n\n\n
Era sear\u0103, deschisesem televizorul. \u00cencepuse o emisiune de muzic\u0103 u\u0219oar\u0103. M\u0103 uitam la p\u0103rul lung al interpretei, precum \u0219i la \u021binuta ei de gal\u0103… Dup\u0103 o vreme, imaginea televizorului s-a albit. Mama a venit, \u00eentr-o fug\u0103, m-a luat \u00een bra\u021be \u0219i m-a dus \u00een curte: \u201eE cutremur!\u201d mi-a spus. Sor\u0103-mea era deja afar\u0103, nedumerit\u0103 \u0219i ea. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen poian\u0103, se adunaser\u0103 \u0219i al\u021bi \u201emegie\u0219i\u201d de-ai no\u0219tri, \u00eens\u0103 Mamut cel b\u0103tr\u00e2n lipsea; cu uimire, am aflat despre el c\u0103 s-a culcat la loc. <\/p>\n\n\n\n
\u201eOare va mai fi cutremur?\u201d – era laitmotivul discu\u021biilor. <\/p>\n\n\n\n
Tata (care lucra la ora\u0219) a sunat la po\u0219ta\u0219 \u0219i ne-a transmis c\u0103 este bine. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen zilele care au urmat, se vorbea despre diversele personalit\u0103\u021bi ale lumii artistice, care au pierit la cutremur. Cu aceast\u0103 ocazie, am auzit despre Doina Badea, Toma Caragiu – cred c\u0103 ei au fost cei mai pl\u00e2n\u0219i de lumea din sat. De c\u00e2te ori \u00eel revedea pe Toma Caragiu la televizor, bunicul ofta: \u201eA putrezit de t\u00e2n\u0103r, s\u0103racul!\u201d. <\/p>\n\n\n\n
La Craiova, unde urmele cataclismului erau vizibile, mult\u0103 vreme, un bloc din centru a stat sprijinit de un par, adus de echipa de speciali\u0219ti, p\u00e2n\u0103 la a fi fost renovat. <\/p>\n\n\n\n
Din cauza v\u00e2rstei prea mici, nu \u0219tiam c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul se poate cl\u0103tina. Momentul \u00een sine cu o asemenea poz\u0103 s-a inserat \u00een memoria mea, dar discu\u021biile ulterioare despre tragediile din \u021bar\u0103, erau emo\u021bionante. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen august, 1986, gra\u021bie unui premiu literar, m\u0103 aflam \u00eentr-o tab\u0103r\u0103, organizat\u0103 \u00een ora\u0219ul Victoria. Era \u00een jur de ora 19. Ne-am str\u00e2ns la un cenaclu literar, \u00eentr-unul din dormitoarele c\u0103minului de liceu. Vorbea Mircea C\u0103rt\u0103rescu. St\u0103team pe pat, al\u0103turi de Elvis, un b\u0103iat din Buz\u0103u. Patul a \u00eenceput s\u0103 se mi\u0219te. Am sur\u00e2s, fiind convins c\u0103 Elvis, \u00een glum\u0103, sare \u00een pat, dar, uit\u00e2ndu-m\u0103 atent la el, am observat c\u0103 \u201evisa\u201d, probabil la un viitor de mare literat. Becul, prins \u00een fir, se zb\u0103tea. Cineva a strigat: \u201eCutremur!\u201d. De\u0219i panica\u021bi, am p\u0103r\u0103sit, \u00een lini\u0219te, \u00eenc\u0103perea. C\u00e2\u021biva dintre tineri comentau: \u201eL-a\u021bi v\u0103zut pe C\u0103rt\u0103rescu? A \u00eeng\u0103lbenit de spaim\u0103, fiindc\u0103 el, din locul din care vorbea, ar fi fost cel mai defavorizat, cel mai dep\u0103rtat de u\u0219\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n
A doua zi, am sunat acas\u0103. To\u021bi erau teferi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen vara anului 1990, ziua, \u00een armat\u0103… M\u0103 \u00eentinsesem pe unul dintre paturile din spate, pat care a \u00eenceput s\u0103 se zg\u00e2l\u021b\u00e2ie. Elvis nu mai era \u00een apropiere, s\u0103 fi crezut c\u0103-l mi\u0219c\u0103 el. Mi-am dat seama imediat c\u0103 este cutremur. M-am \u00eendreptat, cu pa\u0219i repezi, c\u0103tre u\u0219\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe ai, de te gr\u0103be\u0219ti a\u0219a?\u201d – m\u0103 \u00eentrebau to\u021bi cei de fa\u021b\u0103. Nu le-am r\u0103spuns nimic. \u00eens\u0103, din u\u0219\u0103, i-am anun\u021bat: \u201eEste cutremur!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen m\u0103re\u021bia ei, planeta \u00ee\u0219i rezolv\u0103 singur\u0103 \u201eproblemele\u201d: se zguduie o dat\u0103 \u0219i se regenereaz\u0103, indiferent dac\u0103 \u00een spinarea ei mai urc\u0103 ori nu omul din pom sau din birouri. Cutremurul este una dintre acele for\u021be c\u0103reia nu ai ce-i face \u0219i care te determin\u0103 s\u0103 cuge\u021bi mai mult la leg\u0103tura ta cu Dumnezeu, c\u0103ruia i te po\u021bi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a oric\u00e2nd \u0219i ce-i spui, c\u00e2nd nu ai apucat s\u0103 \u00eendrep\u021bi ceva \u00een via\u021b\u0103 ori s\u0103 r\u0103m\u00e2i constant \u00een op\u021biunile cele mai bune? C\u0103 ai fost egoist, c\u0103 ai \u00eenfulecat de zor ceea ce ai poftit, c\u0103 nu ai luptat cu firea ta, pentru c\u0103 nu ai avut sprijin dumnezeiesc, dar nu tot prin credin\u021b\u0103 \u0219i rug\u0103, deschiz\u00e2nd Biblia<\/em>, acesta se ob\u021bine? <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Aveam \u0219ase ani, atunci. Era sear\u0103, deschisesem televizorul. \u00cencepuse o emisiune de muzic\u0103 u\u0219oar\u0103. M\u0103 uitam la p\u0103rul lung al interpretei, precum \u0219i la \u021binuta ei de gal\u0103… Dup\u0103 o vreme, imaginea televizorului s-a albit. Mama a venit, \u00eentr-o fug\u0103, m-a luat \u00een bra\u021be \u0219i m-a dus \u00een curte: \u201eE cutremur!\u201d mi-a spus. Sor\u0103-mea era … Continu\u0103 lectura 4 martie, 2021: Cutremurul din 77<\/span>