Eram abonat la revista \u201eCutez\u0103torii\u201d, datorit\u0103 benzilor desenate, care ilustrau episoade epice ale r\u0103zboiului dintre daci \u0219i romani, o alternativ\u0103 la filmele de ac\u021biune de la tv. \u00cen plus, erau surprinse diverse activit\u0103\u021bi ale unor cluburi de radio, dar \u0219i schi\u021be ale realiz\u0103rii unui aparat de transmisie etc., schi\u021be pe care, oric\u00e2t de mult am \u00eencercat, niciodat\u0103 nu am reu\u0219it s\u0103 le \u00eendeplinesc. <\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, \u00een revist\u0103, s-a prezentat un suport de pahare. Pe pagin\u0103, ap\u0103rea imaginea unui iepura\u0219 colorat, care, decupat\u0103, trebuia lipit\u0103 pe un carton; dup\u0103 \u00eendoirea cartonului, cam \u00een dreptul bur\u021bii iepura\u0219ului cel viteaz, reie\u0219ea un cerc gol, \u00een care am fixat un pahar: acolo, \u00eemi \u021bineam periu\u021ba de din\u021bi. Spre nedumerirea tatei, care nu agrea aplica\u021bia, am ag\u0103\u021bat suportul \u00een camer\u0103, pe perete, unde, c\u00e2ndva, st\u0103ruise, de straj\u0103 faptelor mele, cravata de pionier (o d\u0103dusem pe un iepura\u0219!). <\/p>\n\n\n\n
La un moment dat, revista a fost suspendat\u0103, fapt care m-a dezam\u0103git, \u00eentruc\u00e2t pierdusem leg\u0103tura fic\u021bional\u0103 cu str\u0103mo\u0219ii mei. Despre Zalmoxis \u0219i despre exuberan\u021ba tinerilor antici, de a se fi aruncat \u00een suli\u021be, av\u00e2nd ca motiv parvenirea, c\u00e2t mai repede, pe t\u0103r\u00e2murile zeului lor, pe care sus\u021bineau c\u0103 l-au \u0219i v\u0103zut \u00een apropiere, atunci am aflat. St\u0103team \u00een soare, medit\u00e2nd la curajul propriu, dac\u0103 l-a\u0219 avea, \u00eentr-o asemenea circumstan\u021b\u0103, dac\u0103 a\u0219 fi, sub raportul \u00eendr\u0103znelii, superior sau inferior ascenden\u021bilor, dar, evident, reg\u0103seam, \u00een mediul meu, at\u00e2tea mijloace \u0219i obiecte de a m\u0103 bucura de via\u021ba irepetabil\u0103. Totu\u0219i, p\u0103rin\u021bii mi-au spus c\u0103, \u00een Maramure\u0219, exist\u0103 obiceiul ca, la mort, lumea s\u0103 nu se \u00eentristeze, ci, dimpotriv\u0103, s\u0103 se \u00eenveseleasc\u0103. Justificarea unei asemenea atitudini, de celebrare a evenimentului tragic, am g\u0103sit-o, cumva, ulterior, c\u00e2nd orizontul meu cultural s-a extins: \u00een Maramure\u0219, s-au refugiat, din fa\u021ba invaziei romane, a\u0219a-zi\u0219ii \u201edaci liberi\u201d, perpetu\u00e2nd obiceiuri \u0219i tradi\u021bii vechi, de neconceput \u00een prezent. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen memorie, mi-au r\u0103mas filele de calitate ale revistei, titlul (\u201eCutez\u0103torii\u201d) care \u00eemi p\u0103rea ca o p\u00e2lp\u00e2ire (nu \u0219tiu de ce), precum \u0219i culorile vii, de curcubeu, ale benzilor desenate. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, erau strecurate glume, \u00een genul: \u201eArde gazul de poman\u0103\u201d \u0219i vedeai, creionat \u00een alb negru, \u00een genul caricatural, un b\u0103rbat vis\u00e2nd la birou, cu lampa aprins\u0103, probabil degeaba, \u00een timp ce el, protagonistul, ar fi trebuit s\u0103 duduie de activitate, ca motorul. Am citit, \u00eentr-o sear\u0103, la tain\u0103, din revist\u0103, av\u00e2nd convingerea c\u0103 voi fi \u0219i ascultat de cercul babelor, similar cu acela din desen, anume gol pe din\u0103untru la astfel de \u201epoante\u201d, din cele pe care le surprindeam \u0219i eu. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Eram abonat la revista \u201eCutez\u0103torii\u201d, datorit\u0103 benzilor desenate, care ilustrau episoade epice ale r\u0103zboiului dintre daci \u0219i romani, o alternativ\u0103 la filmele de ac\u021biune de la tv. \u00cen plus, erau surprinse diverse activit\u0103\u021bi ale unor cluburi de radio, dar \u0219i schi\u021be ale realiz\u0103rii unui aparat de transmisie etc., schi\u021be pe care, oric\u00e2t de mult am … Continu\u0103 lectura 13 martie, 2021: Revista \u201eCutez\u0103torii\u201d<\/span>