\u00cen parcul din fa\u021ba gr\u0103dini\u021bei, mama \u0219i doamna educatoare, Luci Popescu, \u00eencearc\u0103 s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 intru \u00een sal\u0103, acolo unde m\u00e2njii de v\u00e2rsta mea deja \u0219i-au g\u0103sit de lucru. <\/p>\n\n\n\n
Timiditatea \u00eemi blocheaz\u0103 toate mi\u0219c\u0103rile: stau pe iarb\u0103, la umbra unui paltin \u0219i m\u0103 simt eu intrat \u00een mine \u00eensumi, ca \u00een alt univers, deloc similar celui exterior. Doamna Luci \u00eemi fur\u0103 batista: \u201eUnde este?\u201d – m\u0103 \u00eentreab\u0103. Am v\u0103zut c\u0103 a pitit-o la spate, dar nu-i pot r\u0103spunde; \u00een timp ce lupt cu mine \u00eensumi, pentru c\u0103 am intrat \u00een t\u0103v\u0103lugul anilor de gr\u0103dini\u021b\u0103 \u0219i impresia este c\u0103 nu-i mai scap, sunt impresionat, totu\u0219i, de bl\u00e2nde\u021bea \u0219i frumuse\u021bea doamnei; m-a\u0219 teme dac\u0103 m-ar abandona \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103rii mele, care, de fapt, este armura timidit\u0103\u021bii, pe care o port ca un don Quijote copil, eul meu fiind captivul acestei grele armuri. Mama – nici ea nu \u0219tie ce s\u0103 mai spun\u0103! Doamna Luci \u00ee\u0219i continu\u0103 jocul diafan cu mine: m\u0103 reped s\u0103-mi iau batista din m\u00e2inile ei, \u00eens\u0103 o ascunde cu dib\u0103cie, la spate, formul\u00e2nd, din nou, aceea\u0219i \u00eentrebare: \u201eUnde este batista?\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Cu mult\u0103 greutate, am intrat \u00een gr\u0103dini\u021b\u0103: \u00een prima dintre s\u0103li, dau peste copiii din grupa mare, care sunt angrena\u021bi \u00eentr-un spectacol interactiv cu m\u0103\u0219ti. Recunosc pe Costel, vecinul meu, \u0219i sunt mirat c\u0103 i s-a acordat tocmai lui, care este haios \u00een rest, un rol malefic, lupul din Scufi\u021ba – Ro\u0219ie<\/em>. <\/p>\n\n\n\n La mine, \u00een grup\u0103, au adus biscui\u021bi v\u0103rsa\u021bi, \u00een dou\u0103 cutii mari, de lemn. La comanda doamnei, copiii au p\u0103r\u0103sit juc\u0103riile \u0219i se preg\u0103tesc s\u0103 primeasc\u0103 por\u021bia de biscui\u021bi. M\u0103 uit pe m\u0103su\u021bele lor: unii au modelat omule\u021bi din plastilin\u0103, al\u021bii au \u00eembinat piese de plastic, \u00eentr-un puzzle.<\/p>\n\n\n\n Pe doamna Luci, o femeie de \u00een\u0103l\u021bime medie, cu p\u0103rul lung \u0219i negru, calm\u0103 \u0219i z\u00e2mbitoare, am mai v\u0103zut-o, cred, vreme de o lun\u0103. Ulterior, locul ei a fost luat de alt\u0103 educatoare, care nu avea aceea\u0219i r\u0103bdare. Probabil, acesta a fost \u0219i motivul pentru care nu am frecventat gr\u0103dini\u021ba, dec\u00e2t r\u0103zle\u021b, iar c\u00e2nd am auzit c\u0103 veri\u0219oara mea, Cornelia, mai \u0219i dormea dup\u0103-amiaza la c\u0103min (gr\u0103dini\u021b\u0103 cu program prelungit), am fost at\u00e2t de uluit, ca masca Scufi\u021bei, purtat\u0103 de o feti\u021b\u0103 simandicoas\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen parcul din fa\u021ba gr\u0103dini\u021bei, mama \u0219i doamna educatoare, Luci Popescu, \u00eencearc\u0103 s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 intru \u00een sal\u0103, acolo unde m\u00e2njii de v\u00e2rsta mea deja \u0219i-au g\u0103sit de lucru. Timiditatea \u00eemi blocheaz\u0103 toate mi\u0219c\u0103rile: stau pe iarb\u0103, la umbra unui paltin \u0219i m\u0103 simt eu intrat \u00een mine \u00eensumi, ca \u00een alt univers, deloc … Continu\u0103 lectura 14 martie, 2021: Doamna Luci<\/span>